Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Biblie’ Category

Îl vor numi Minunat

Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii”.” Isaia 9:6

În începutul capitolului 9, proorocul Isaia spune din partea lui Dumnezeu „totuşi, întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.” Şi în continuare „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui… Îl vor numi Minunat…

Contextul în care este făcută afirmaţia este undeva în urmă cu aprox. 6 secole înaintea Naşterii Domnului. În acest context, poporul ales al lui Dumnezeu, evreii, au fost pedepsiţi prin cucerirea ţării pe care o formaseră, iar ţara a fost pentru prima oară subjugată inamicilor. Era momentul în care pentru sclavia-1prima oară Dumnezeul evreilor, cel Atotputernic, nu a mai intervenit miraculos pentru salvarea lor.

Dar ştiindu-le amărăciunea, tristeţea, prin prooroci, Dumnezeu transmite mesajul despre naşterea undeva în viitor a lui Mesia, a Salvatorului lor. Le transmite o veste bună care avea să fie o mare bucurie pentru întreg norodul. Dar…

De ce ♥ „Minunat” ♥

Aceasta este prima Sa caracteristică enunţată între celelalte… 

În dicţionarul limbii române „minunat” este explicat ca fiind o caracteristică „care iese din comun, care face minuni, înzestrat cu însuşiri supranaturale„. De ce aceste caracteristici supranaturale recunoscute întâi?

BlueEyeTearsContextul lui Isaia, de acum peste 2500 de ani se repetă şi în zilele noastre. Oamenii sunt amărâţi de atâtea probleme, deziluzii, trădări şi neputinţe de tot felul. Oamenii şi acum ca şi atunci nu îl caută pe Dumnezeu. Nu vor să se lase de păcat… Mai mult decât atât, nu se pot întoarce la Dumnezeu. 

broken  Christmas  decoration.

Pentru mulţi Crăciunul este o sărbătoare de groază în care nu găsesc sensul bucuriei, scopul tuturor eforturilor de a sărbători… 

Cu toate acestea, prima şi cea mai mare realizare este aceea a omului care conştientizează nevoia de un Salvator.

Iar vestea bună a Crăciunului este că Salvatorul, Iisus Hristos, este cel care a făcut TOT, absolut tot ce se putea pentru a salva omul nu doar de la un chin veşnic, din iad, ci şi de la o viaţă mizerabil de insignifiantă pe pământ.

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat a ales să coboare pe pământ, să renunţe la a face uz de puterea lui de Dumnezeu, să fie 100% şi om, şi 100% şi Dumnezeu. El a fost Singurul Om Sfânt  în toată viaţa Lui, nu a păcătuit, iar apoi a luat asupra lui păcatele întregii lumi, şi a primit pedeapsa în locul nostru, îngropând în moartea Lui păcatul şi puterea Lui. Word-Became-Flesh

Aici sunt cuprinse informaţii esenţiale: aşadar păcatul, ceea ce de fapt ne desparte de un Dumnezeu absolut în sfinţenie, a fost rezolvat la crucea de la Golgota unde Iisus Hristos a fost răstignit.

Cu toţii ştim că a treia zi a înviat! Iar învierea Sa ne promite că este viu, şi că prin credinţa în plata înfăptuită de El, suntem iertaţi şi primim în dar o natură umană diferită, nouă, cu care, prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu putem trăi o viaţă liberi de puterea păcatului, în continuă apropiere de Dumnezeu!

Iată vestea bună!

Cu toate acestea… să ne uităm puţin în jur: constatarea este de departe a unei realităţi izbitor de diferită de ceea ce ne-am dori să fie…

Dar în drumul meu, personal, pe pământ mi-e tare greu să găsesc omul care în viaţa lui n-a avut nicio tangenţă cu Dumnezeu. Şi acum vreau să vorbesc despre acel moment special când fiecare în parte am ştiut clar că nu putea fi nimeni altcineva decât Dumnezeu…

În dreptul meu, când am ajuns la capătul puterilor, când am constatat că am dat absolut tot ce aveam de dat şi am renunţat să mai încerc… atunci Dumnezeu (cine altul să ştie…?) printr-o persoană care m-a văzut în faţă pentru a doua oară… a decis să mă aducă la loc. A făcut incredibilul! Să umple acele multe goluri „imposibil” de umplut. Să deschidă acele uşi ferecate omului, ferecate mie. Să facă minunea… minunea unui Dumnezeu Minunat! Şi este acea minune de necombătut între prieteni, cunoscuţi… este acea minune care-I arată minunăţia!love came down

El este Minunat!

Nu ştiu cum eşti în drumul tău spre Dumnezeu, dar te încurajez să testezi această caracteristică minunată a lui Dumnezeu, a Salvatorului nostru. El nu se dezminte, şi nu Îi pare rău de promisiunile făcute.. 

El se lasă cunoscut de oameni ca fiind „Minunat, Sfătuitor, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.

Angel76.1LNu degeaba la naşterea Sa, cerul întreg s-a bucurat. Ei ştiau că Dumnezeu coboară cu un scop între oameni. Este scris în Biblie că, Îngerul spune păstorilor de Naşterea lui Mesia în Betleem, şi că

deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui!”.” 

Mă întreb oare cum sunau? Cum arătau?

Personal, rugăciunea mea este ca eu să-L fi cunoscut pe Dumnezeu nu doar ca fiind „Minunat” (şi este!) ci să-L cunosc în viaţa mea de zi cu zi şi ca „Sfătuitor„, să-I dau această cinste, să-I deschid uşa deciziilor mele, să-L cunosc ca „Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor” şi în final… „Prinţ al Păcii„.

Şi rugăciunea aceasta este pentru noi toţi …

De Crăciun să ne închinăm înaintea Domnului Iisus, cel viu, şi să-L recunoaştem aşa cum este El.

Pentru difuzare la Radio Vocea Evangheliei, Braşov, Decembrie 2014
 2405bf94ab94dd8b388c4e1bcc9be96f
Anunțuri

Read Full Post »

Astăzi am fost confruntată cu afirmația asta. ”Dacă nu te smerești, Dumnezeu nu doar te va smeri, dar te va umili!

A fost intrigant pentru mine să aflu că cineva poate gândi așa ceva despre Dumnezeu, Dumnezeul revelat atât în natură cât și în Scriptură.

Să te aștepți ca la un moment de neveghere, de cădere, de nebunească mândrie, Dumnezeu să intervină și în loc să știi că Te-a smerit, să te aștepți să te umilească e ceva… de speriat!

Care e diferența? Contează?

1. Smerenie ( Dex 98 – (În morala creștină) Atitudine umilă, smerită a omului în fața divinității; smerenie)humility-pride

Scriptura vorbește în NUMEROASE versete despre faptul că.. ”De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.”” Iacov 4:6, ”Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii. –” Proverbele 16:18 

Trebuie să ne smerim? 

C. S. Lewis vorbește foarte tare despre feluri de mândrie, despre cea acceptată, despre prostia unei vieți mândre înaintea lui Dumnezeu. (imaginează-ți să te dai mare înaintea Creatorului tuturor lucrurilor, ideilor geniale,  universului…!)

În Dumnezeu găseşti ceva ce îţi este infinit superior în toate privinţele. Dacă nu-L cunoşti pe Dumnezeu în felul acesta — şi dacă, prin urmare, nu ştii că eşti neînsemnat în comparaţie cu El — tu nu-L cunoşti deloc pe Dumnezeu. Câtă vreme eşti mândru, nu-L poţi cunoaşte pe Dumnezeu. Omul mândru priveşte întotdeauna de sus la lucruri şi la oameni şi, bineînţeles, cată vreme priveşti în jos, nu poţi vedea ceva ce este deasupra ta.

  Aceasta dă naştere la o întrebare înspăimîntătoare. De ce oameni care sunt în mod evident roşi de Mandrie pot spune că ei cred în Dumnezeu şi par să fie foarte religioşi? Mă tem că aceasta înseamnă că ei se închină unui Dumnezeu imaginar. Ei admit teoretic că nu sunt nimic în prezenţa acestui Dumnezeu fantomatic, dar de fapt îşi închipuie tot timpul că El îi aprobă şi îi consideră mult mai buni decat oamenii de rand: adică, ei vin cu un gram de umilinţă imaginară înaintea Lui şi pleacă cu un kilogram de Mandrie faţă de semenii lor. Cred că Hristos S-a gandit la asemenea oameni cand a spus că unii vor predica despre El şi vor scoate demoni în Numele Lui, doar pentru ca la sfarşit să li se spună că El nu i-a cunoscut niciodată. Oricare dintre noi poate cădea în această capcană mortală la un moment dat. Din fericire, avem un test ca să ne verificăm singuri. Ori de cate ori descoperim că viaţa noastră religioasă ne face să simţim că suntem buni — şi mai ales că suntem mai buni decat altcineva — cred că putem fi siguri că în noi lucrează cineva, numai că nu este Dumnezeu, ci diavolul. Adevăratul test pentru a afla dacă eşti în prezenţa lui Dumnezeu este fie că tu uiţi cu desăvîrşire de tine însuţi, fie că te vezi mic şi murdar. Cel mai bine este să uiţi cu desăvîrşire de tine însuţi.”   și

Nu trebuie să credem că Mandria este ceva ce Dumnezeu ne interzice pentru că El este ofensat de ea, sau că Umilinţa este ceva ce El ne cere ca o recunoaştere a demnităţii Lui — ca şi cum Dumnezeu Insuşi ar fi mandru.

El nu este îngrijorat deloc cu privire la demnitatea Sa. 🙂

Ideea este că El vrea ca tu să-L cunoşti: vrea să ţi Se dăruiască ţie. Iar tu şi El sunteţi două lucruri de aşa natură încat dacă tu intri în contact cu El, în realitate, tu te vei umili — vei găsi desfătare în umilinţă, vei simţi o uşurare infinită pentru că ai scăpat o dată pentru totdeauna de nonsensul acela ridicol despre propria ta demnitate, care te-a făcut să fii neliniştit şi nefericit toată viaţa. El încearcă să te facă umil tocmai pentru ca să facă posibil acest moment: încearcă să dea jos costumul de bal-mascat ridicol şi urat cu care ne-am acoperit şi cu care ne fudulim ca nişte mici idioţi ce suntem. Aş vrea ca eu însumi să fi ajuns puţin mai departe cu umilinţa: dacă aş fi ajuns, probabil că aş fi putut să vă spun mai multe despre uşurarea şi mangîierea dezbrăcării de costumul de bal-mascat — despre dezbrăcarea de eul fals, cu toate laudele lui: „Ia uită-te la mine” şi: „Nu-i aşa că sunt un băiat bun?”, cu toate grandomaniile lui. Să te apropii de această dezbrăcare, chiar şi pentru o clipă, este ca şi cum ai da apă rece unui om în deşert. ” – Pentru mai mult, accesează: http://www.lonews.ro/opinii/pr-daniel-ivan/654-c-s-lewis-18-crestinism-pur-si-simplu-mandria.html#sthash.MUu5SYlc.dpuf

2. Umilirea  (În DEX 98 este definită astfel ”Care umilește, înjosește, ofensează; înjositor, jignitor.”)

Ținând cont de atributele lui Dumnezeu, poate El să înjosească pe cineva?

Întâi aș porni de la ideea că Dumnezeu e bun. Poate fi vreodată justificată umilirea? Nu cred. În dreptatea Sa, Dumnezeu, poate și cu siguranță va îndrepta lucrurile, dar umilirea cuiva implică ”răutate”. Imaginează-ți un om umilit în fața celorlalți. E o rușine de nedescris. Ești într-o stare în care parcă o mână diabolică, satanică ”se bucură de răul” tău.

Este așa Dumnezeu? NU. Citiți OSEA!! După ce îi avertizează în numeroase feluri de trădarea lor, de mersul după idoli, în dragostea Lui, vorbește din inima Lui plină de dragoste, de momentul logodnei pentru veșnicie. Nu, Dumnezeu nu face așa!

”Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? – El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea!” Mica 7:18

Asta ESTE în Biblie!

Cum adică să umilească Dumnezeu?! El poate strivi totul într-o secundă!! Cum să se preteze la așa… manifestări ale duhurilor răutății?!

Concluzii

Mai bine îl las tot pe C.S. Lewis.

Să nu vă închipuiţi că dacă veţi întalni un om cu adevărat umil va arăta aşa cum cred oamenii din zilele noastre că este un om „umil”: nu va fi un om linguşitor şi mieros, care îţi spune întruna că el nu este nimic. Probabil că tot ce vei constata este că e un om vesel, inteligent, care manifestă un interes real pentru ceea ce i-ai spus tu. Dacă nu-ţi place de el, este pentru că te simţi puţin invidios faţă de un om care pare să se bucure de viaţă cu atata uşurinţă. El nu se va gandi la umilinţă: el nu se va gandi deloc la sine.

Dacă cineva ar vrea să dobandească umilinţă, cred că pot să-i spun care este primul pas. Primul pas este să-ţi dai seama că eşti mandru. Este adevărat că este un pas destul de mare, dar nu poţi face absolut nimic altceva înainte de a face pasul acesta.

Dacă tu crezi că nu eşti înfumurat, înseamnă că eşti, de fapt, foarte înfumurat.

Da, e o problemă să nu avem o problemă cu mândria care ne roade… Dar de aici, la ideea că Dumnezeu din cer stă gata să ”umilească” pe cel care nu își rezolvă problemele, e o prăpastie. De netrecut.

Dumnezeu știe prostia noastră. Știe că nu ne dăm seama de multe ori cât suntem de penibili (mândri). Tare mi-e că și articolul ăsta are hibele lui. Domnul știe. Dar ce vreau să trâmbițeez sus și tare e încrederea pe care o putem avea în Domnul că El ”ne va da și voința și înfăptuirea” de a trăi după voia Lui. Duhul Sfânt ne va călăuzi.

Și da, putem avea încredere să mergem la El, prin Calea, Adevărul și Viața – Domnul Isus Hristos!

„Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.”Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.” Romani 14

Read Full Post »

M-am născut și sunt cetățean român. Nu am dublă cetățenie, și nici nu urmează să am vreo alta…

Sunt-cetatean-roman-si-nu-am-drepturi--b--Opinii---b-

Mă supun legilor României, și a tratatelor internaționale la care România este parte. Îmi cunosc și drepturile, și obligațiile, și știu de asemenea și tradițiile, obiceiurile, metehnele și punctele bune pe care românii le au.

Pot preconiza reacțiile lor, și sunt obișnuită cu … românii.

Îi recunosc *din păcate* și peste hotare, și dacă le vorbesc cerșetorilor de peste hotare *vest* în lb română, o înțeleg foarte bine… or fi poligloți…:)

Sunt român și știu foarte bine ce înseamnă asta. Nu joc vreun rol. Nu trebuie să fac hartă cu legile pe care le respect, și (sper eu) trăiesc în deplinătatea drepturilor pe care statul le oferă.

Biblia vorbește despre copiii lui Dumnezeu că sunt cetățeni ai cerului. Extraordinar!!

tumblr_mjzukoUC7g1rzadffo1_500

„Căci, prin El (Domnul Iisus), şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeufiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.” Efeseni 2: 18:20

Există deci, 3 tipuri de oameni raportați la cer:

  • străini;
  • oaspeți;
  • cetățeni cu drepturi depline.

Dacă mă întrebați pe mine, eu am crezut Biblia așa cum e scrisă, și încă o mai cred, și știu că sunt cetățean al cerului. Cum așa? Păi unul din multele mesaje ale Domnului Iisus pe pământ a fost următorul: „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică.” Ioan 6: 47 Eu cred în tot ce este și spune Domnul Isus. Nu vorbesc despre El la trecut pentru că eu cred că El a și înviat. Asta înseamnă că e viu. 🙂

Da, a fost un moment în care am decis să trăiesc viața într-o continuă creștere și înțelegere a lui Dumnezeu bazată pe Scriptură și în care, practic, m-am așezat la marginea patului și m-am rugat Domnului Isus să facă cu viața mea ceea ce crede El.

Primind cetățenia, viața veșnică (și încă multe altele), am început să trăiesc când mai stângaci, când mai ca un „oaspete” conform noului meu statut: cetățean al cerului împreună cu sfinții.

c74937781ef9a9ea27f9e1313ab86427

Însă am observat ceva: imitatorii.

Ei nu știu cum e în cer. Au auzit cam cum ar fi acolo, cam care sunt legile și le răstălmăcesc grotește. Da: și printre cei care merg la Biserică, și printre cei care o răresc. Primii ridică în slăvi „legea” și că „asta trebuie s-o faci, pe asta trebuie să n-o faci”, ceilalți că „cerul e plin de legi care te opresc de la a fi fericit”. Nici unii, nici alții nu știu despre ce vorbesc.

Primii care  se cred ei tare bisericoși și care până și pe Domnul Isus vor să-L învețe legile cele mai bune, sunt ca fiul cel mare din pilda fiului risipitor. Nu vor neapărat o relație în deplină dependență de Sfântul Duh, de Cuvânt. Sau nu știu cum. Ei fug de serile de rugăciune, de întânirile de totală deschidere și mărturisire… Ei au un standard înalt de „to do & not to do”. Îi sperie groaznic necunoscutul. La ei viața creștină e 1+ 1 dă 2. Uită că Domnul Iisus de multe ori a făcut chestiuni complet ciudate și de necrezut pentru cultura și cei din vremea Lui – dar fără păcat. Pentru că Dumnezeu nu poate fi mărginit unei culturi. El a făcut lumea :). El e conducătorul cerului, a cărei cetățeancă sunt. 🙂  Oamenii ăștia au legea pe buze, dar inima lor e dată altor interese. Ei apără pe Dumnezeu cu legile Lui, dar nu-L cunosc nici pe El nici viața nouă.

Cei care o răresc și cu Biserica, și de citit din Biblie tot așa: au simpla impresie că poți ajunge în cer compensând faptele rele cu cele bune. E irațional!! Dacă înfața unui judecător… din România, nu poți scăpa de evaziune fiscală sau furt prin compensare cu donații, cum ai putea face asta în fața unui Dumnezeu de 3 ori sfânt!

Plata păcatului e moartea. jesus-crown

Un singur păcat e suficient pentru condamnare.

Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Atât.

Asta e calea prevăzută de Dumnezeu.

Singura valabilă.

Crezi tu?

Și apoi… viața cu Dumnezeu e plină de gust, e plină de semnficație. Atenție: nu am zis că e ușoară. Dar până la urmă, fără sacrificii și greutăți nu iese aurul din mină, nici diamantul din adânc. 🙂

Și cetățenii cerului o știu.

Ai tu dubla cetățenie?

Pentru că va fi un moment în care vei locui veșnic potrivit cu cetățenia pe care ai ales-o.

I know I choose Jesus.

Read Full Post »

Părerea despre câinii maidanezi, și despre animale în general mi-am format-o în momentul în care mi-am descoperit fratele cel mic prinzând muște și ucigându-le încet și sigur cu un ac… savurând fiecare strop din chinul unei morți lente de muscă… (poate unii dintre voi vă regăsiți :P) Beautiful-Dogs-HD-Picture
Atunci m-am gândit de ce nu e în regulă asta.
Că în regulă nu e…

Creația, lumea înconjurătoare are un Creator… Și m-am întrebat ce părere are El despre creație…

Am descoperit un text extraordinar în Biblie.

Textul se adresează unui om care se afla în niște chinuri cumplite, plin de boli, din care și de piele de „se scărpina cu ciobul”, iar noaptea „avea coșmare”. Este vorba de Iov.

(AVERTISMENT: a se continua citirea numai în cazul în care pasiunea de animale și natură te caracterizează! Altfel, va fi un text extrem de plicticos și greu de dus la capăt – cu excepția cazului în care scroll-ul își face partea! :D)

Dacă vrei să continui, începe prin a-ți imagina că suferi cumplit (fizic-boli, psihic- pierderea tuturor copiilor, financiar- pierderea tuturor averilor). Așa era Iov!

Iov 40: 6; 15-24, 41:1-34

„Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:

Uită-te la hipopotamul, căruia i-am dat viaţă CA ȘI ȚIE!

El mănâncă iarbă ca boul. ( :))))) n.bl. întotdeauna îmi vine să râd când citesc asta!!)

Uită-te ce tărie are în coapse şi ce putere are în muşchii pântecelui său. 

Îşi îndoaie coada tare ca un cedru, şi vinele coapselor lui sunt întreţesute. 

Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă, mădularele lui sunt ca nişte drugi de fier. 

El este cea mai mare dintre lucrările lui Dumnezeu.

Cel ce l-a făcut l-a înzestrat cu o suliţă. 

El îşi găseşte hrana în munţi, unde se joacă toate fiarele câmpului. 

Se culcă sub lotus, în mijlocul trestiilor şi mlaştinilor. 

Desişul lotusului îl acoperă cu umbra lui, sălciile pârâului îl înconjoară.

Dacă se întâmplă ca râul să iasă din matcă, el nu fuge: chiar de s-ar năpusti Iordanul în gâtlejul lui, el ar rămâne liniştit. 

Crezi că-l poţi prinde lovindu-l în faţă? Sau crezi că-i vei putea străpunge nasul cu ajutorul laţurilor?

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să-i legi limba cu o funie?

Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cârlig falca?

Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

Va face el un legământ cu tine ca să-ţi fie rob pe vecie?
Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe şi capul cu căngi?

Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.

Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde: numai să-l vezi şi cazi la pământ!

Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte. Cine Mi s-ar împotrivi în faţă?

Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu.

(Dar, se pare că Iov, în mijlocul chinurilor sale, și a propriei dureri, nu prindea ideea, așa că Dumnezeu o accentuează în continuare!)Animals-06

Vreau să mai vorbesc iarăşi de mădularele lui şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

Cine-i va putea ridica veşmântul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cât sunt de înspăimântătoare!

Scuturile lui măreţe şi puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete;

se ţin unul de altul, şi nici aerul n-ar putea trece printre ele.

Sunt ca nişte fraţi care se îmbrăţişează, se apucă şi rămân nedespărţiţi.

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor.

Din gura lui ţâşnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.

Din nările lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flăcări.

Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt.

Când se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

Pentru el fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

Săgeata nu-l pune pe fugă, pietrele din praştie sunt ca pleava pentru el.

Nu vede în ghioagă decât un fir de pai şi râde la şuieratul săgeţilor.

Sub pântecele lui sunt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.

În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adâncul pare ca pletele unui bătrân.

Pe pământ nimic nu-i este stăpân; este făcut ca să nu se teamă de nimic.

Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mândre dobitoace.”

Povestea continuă dar mă opresc aici.

🙂 V-a plăcut?

Pasiunea lui Dumnezeu pentru creația Lui îmbibă textul… cute-animals-171

Nu am să încerc să rezolv problema maidanezilor printr-o soluție sau alta.

Consider că sunt persoane avizate, cu studii în domeniu, care pot soluționa într-un fel problema câinilor fără stăpân. Că o problemă tot este… La fel cum e problema urșilor în plin oraș în cartierul Răcădău din Brașov. Coboară de pe Tâmpa, sau de pe ce munte vin, și merg la gunoaie. După caz, atacă oamenii. Ici-colo și mortal.

O soluție trebuie adoptată. 

Pasiunea lui Dumnezeu acoperă toată creația Sa. Nu doar omul, cum într-un mod egoist și îngust suntem înclinați să credem. E drept, sacrificiul măreț, suprem, de a trimite în lume pe Sinfurul Lui Fiu, Iisus Hristos, să moară – a avut ca țintă OMUL. Ce trist că nu pricepem… 

Dacă ai ajuns cu cititul articolului aici 🙂 mai am un text mai fain, mai explicit.

Pfffuu.. E exact la subiect.

Numeri 22.

„Balaam s-a sculat dimineaţa, a pus şaua pe măgăriţă şi a plecat cu căpeteniile lui Moab. Dumnezeu S-a aprins de mânie pentru că plecase.

Şi Îngerul Domnului S-a aşezat în drum, ca să i Se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui, şi cei doi slujitori ai lui erau cu el.

Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă din teacă în mână, s-a abătut din drum şi a luat-o pe câmp.

Balaam şi-a bătut măgăriţa ca s-o aducă la drum.

Îngerul Domnului S-a aşezat într-o cărare dintre vii, şi de fiecare parte a cărării era câte un zid.

Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului; s-a strâns spre zid şi a strâns piciorul lui Balaam de zid.

Balaam a bătut-o din nou.

Îngerul Domnului a trecut mai departe şi S-a aşezat într-un loc unde nu era chip să te întorci nici la dreapta, nici la stânga.

Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului şi s-a culcat sub Balaam.

Balaam s-a aprins de mânie şi a bătut măgăriţa cu un băţ.

Domnul a deschis gura măgăriţei, şi ea a zis lui Balaam: „Ce ţi-am făcut, de mai bătut de trei ori?”

Balaam a răspuns măgăriţei: „Pentru că ţi-ai bătut joc de mine; dacă aş avea o sabie în mână, te-aş ucide pe loc.”

Măgăriţa a zis lui Balaam: „Nu sunt eu oare măgăriţa ta pe care ai călărit în tot timpul până în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ţi fac aşa?”

Şi el a răspuns: „Nu.”

Domnul a deschis ochii lui Balaam, şi Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă în mână. Şi s-a plecat şi s-a aruncat cu faţa la pământ.

Îngerul Domnului i-a zis: „Pentru ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Iată, Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare, înaintea Mea.

Măgăriţa M-a văzut şi s-a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aş fi omorât, iar pe ea aş fi lăsat-o vie.”

Balaam a zis Îngerului Domnului: „Am păcătuit, căci nu ştiam că Te-ai aşezat înaintea mea în drum; şi acum, dacă nu găseşti că e bine ce fac eu, mă voi întoarce.” Povestea continuă și o puteți citi și aici

Este vorba despre o minune în care Dumnezeu a dat posibilitatea unei măgărițe să spună ce gândește…

Balaam a greșit în treaba pe care i-o dăduse Dumnezeu să o facă. Și primul lucru pe care l-a spus Îngerul Domnului a fost „pentru ce ți-ai bătut măgărița?” Așadar… i-a păsat. 🙂 Incredibil, dacă în locul măgăriței punem oricare alt animal…!

Încercând să-L cunosc pe Dumnezeu, vreau cu mintea eliberată de idei preconcepute (dacă se poate într-adevăr așa ceva) să văd ce părere are EL despre creație. Și Lui îi pasă. Poți ignora aspectul ăsta, sau nu. Dar Lui îi pasă… Nu noi am creat câinii, și nu noi am creat ce este în jurul nostru. Dacă le-am fi făcut noi, ne-ar fi păsat… Mereu îmi imaginez cum ar fi să creez o lume… Extraordinar! Dar știu că mi-ar păsa. În grădina Edenului animalele nu erau sălbatice. Odată cu căderea omului în păcat, lucrurile s-au schimbat dramatic, și știu trebuie să fim înțelepți și să ne păzim. Da, trebuie să luăm măsuri de siguranță, dar într-un mod înțelept… cu minime pagube. Cu grijă. Dacă sunt de-ajuns de multe persoane care vor sa adopte câinii, după un anumit termen (un an, etc), de ce să se ordone eutanasierea lor?!

Creația: animalele, păsările, peștii, munții, „cerurile- spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.” Psalmul 19:1-4 🙂

Nu zic- să luăm măsuri.

Dar să o facem cu respect față de Creatorul lor.

🙂

O zi frumoasă!

🙂

High-Quality-Animals-Photography-1

Leopard-Running-Wallpaper-HD

LOXODONTA AFRICANA

animals--the-animal-kingdom-248732_1024_768

21-Most-Beautiful-And-Cute-Animals-Photographs-15

Laura.

Read Full Post »

Psalmul 34

Pentru ca in ultima vreme (sau de o buna bucata de vreme) tot invat…

m-am hotarat sa invat si ceea ce nu e supus modificarilor…

fie ele de ordin social, politic, economic, etc.

si care reprezinta adevar absolut. 

fara erori.

🙂

Psalmul 34

1. Voi binecuvanta pe Domnul in orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna in gura mea.

2. Sa mi se laude sufletul in Domnul! Sa asculte cei nenorociti si sa se bucure.

3. Inaltati pe Domnul impreuna cu mine. Sa laudam cu totii Numele Lui!

4. Eu am cautat pe Domnul, si mi-a raspuns: m-a izbavit din toate temerile mele.

5. Cand iti intorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, si nu ti se umple fata de rusine.

6. Cand striga un nenorocit, Domnul aude si-l scapa din toate necazurile lui.

7. Ingerul Domnului tabaraste in jurul celor ce se tem de El si-i scapa din primejdie.

8. Gustati si vedeti ce bun este Domnul! Ferice de omul care se increde in El!

9. Temeti-va de Domnul, voi, sfintii Lui, caci de nimic nu duc lipsa cei ce se tem de El!

10. Puii de leu duc lipsa si li-e foame, dar cei ce cauta pe Domnul nu duc lipsa de niciun bine.

11. Veniti, fiilor, si ascultati-ma, caci va voi invata frica Domnului.

12. Cine este omul care doreste viata si vrea sa aiba parte de zile fericite?

13. Fereste-ti limba de rau, si buzele de cuvinte inselatoare!

14. Departeaza-te de rau si fa binele; cauta pacea si alearga dupa ea!

15. Ochii Domnului sunt peste cei fara prihana, si urechile Lui iau aminte la strigatele lor.

16. Domnul Isi intoarce fata impotriva celor rai, ca sa le stearga pomenirea de pe pamant.

17. Cand striga cei fara prihana, Domnul aude si-i scapa din toate necazurile lor.

18. Domnul este aproape de cei cu inima infranta si mantuieste pe cei cu duhul zdrobit.

19. De multe ori vine nenorocirea peste cel fara prihana, dar Domnul il scapa intotdeauna din ea.

20. Toate oasele i le pazeste, ca niciunul din ele sa nu i se sfarame.

21. Pe cel rau il omoara nenorocirea, dar vrajmasii celui fara prihana sunt pedepsiti.

22. Domnul scapa sufletul robilor Sai, si niciunul din cei ce se incred in El, nu este osandit.

 

(am ajuns la versetul 8)

Fiecare verset in parte mi-e drag. Dar nr.8 vreau sa-l traiesc mai mult. Si, in orice circumstanta a vietii sa ma incred cu bucurie in planul, voia lui Dumnezeu cu viata mea. Oricare ar fi el.

Pentru ca Domnul e bun!

🙂

:) trusting Him completely you show Him the honor He deserves!

Read Full Post »

Iov

Acum citesc cartea Iov.

Știți toți cum începe: „Fiii lui Dumnezeu s-au adunat și între ei a venit și Satan.”

Dumnezeu se laudă cu Iov, și Satan zice că el e așa neprihănit pentru că nu s-a atins (distrus) de copiii, averile și în final de pielea lui. Dumnezeu atunci îl lasă pe Satan să se atingă (distrugă) tot ce are Iov, mai puțin de viața lui.

Așa se face că într-o zi Iov are toți copiii în sicriu, aproape toate slugile (au mai rămas câte una care să-i dea de veste de nenoriciri), toate miile de animale și recoltele îi iau foc, iar el are o boală de piele atât de dureroasă că se scărpina cu ciobul de sticlă. Pe deasupra, zice că nici în somn nu se poate odihni, că are coșmare. (să mai adăugăm și „prietenii”?)

Rămâne el cu soția lui, care-i zice să blesteme pe Dumnezeu și așa să moară.

Până aici sunt perplexă. Și mereu voi fi așa.

Întrebarea DE CE cred că e un pleonasm la toată povestea, o repetiție inutilă.

Iov era fericit, temător de Dumnezeu… De ce, în spectacolul cosmic trebuia pus atât de rău la încercare? Acuma… dacă tot vorbim de cer, și ce se petrece acolo… mă face să mă gândesc cât de „cercetați” (priviți, observați) suntem noi toți.

Spui că faci ceva pe ascuns… Ascuns? 😀 Știi „doar tu” și un cer întreg.

La fel și cu o faptă bună… totul e bine notat.

Iov a fost bine notat. Acum notarea continuă.

Iov începe extraordinar „Ce?! Să primim de la Dumnezeu binele și să nu primim și răul?”

Eu?

Aș vrea să duc o viață bună înaintea lui Dumnezeu, și cumva mă gândesc că asta mă pune la adăpost de rele. Domnul bun va avea grijă de mine să nu duc lipsă de nimic. Se pare că nu voi duce lipsă nici de suferință. Oricum de ele nu scăpăm în final. Viața le culege în orice mănunchi. Totuși, mai groaznic decât suferințele mi se pare să fii departe de Dumnezeu… De suferit, toți om suferi odată și-odată, dar să nu ai acces la Cel care știe în final rostul tuturor… să suferi așa ca un bou care n-are nici cea mai vagă idee…

Și 🙂 nu râdeți, dar cam așa sunt eu acuma.

Sunt anumite nevoi care devin acute. Și întrebi de ce, sau până când Doamne… și e liniște. Ce faci? Dumnezeu e suveran. Asta e un atribut esențial unui…. Dumnezeu. Singurului Dumnezeu. El decide, și nimeni și nimic nu-i poate sta împotrivă… Pur și simplu, ușa nu se deschide și punct. Ce mă pot ruga atunci?

Personal, să am putere să trec cu bine peste toate încercările… să le văd rostul pe cât posibil… și prin ele să îl cunosc mai mult pe Dumnezeu. Pentru că El rău nu vrea. Dacă nu vrea rău… atunci de ce…?

Pur și simplu sunt OM: limitat până dincolo, dar cu speranța și tânjirea încăpățânată de a PRICEPE.

Zic eu zic, dar experiențele mele nu se apropie nici cât un deget de ce a trăit Iov. Domnul e bun, El ar fi putut decide altceva. Oricum, vreau să-L cunosc mai bine. Sunt așa în urmă!… Ar fi trebuit să … îi știu bătăile inimii, să știu încotr-o, să știu cât, cum și de ce… să fiu mai aproape de El. Sunt cam la atâta distanță… cam atât cât să însemne ceață, nebuloasă, și neîncredere…

Doamne bun, rămân în căutarea Ta! Alerg la Tine! Orice ai decide (orice?… DA!!!) vreau să fiu acolo când strigi „Laura!”, să zic „PREZENTĂ!”

QUO VADIS DOMINE?

298790_287409197959166_1755856800_n

Read Full Post »

     God

          is

               with 

                    you !

When you step of the edge

of the light you know

into unknown darkness

in the way you must go

your Father provides

what you need

to get by

a safe place to land

or…

He’ll teach you to fly!

♥ ♥ ♥ ♥

light-through-tree

„Never will I leave you; never will I forsake you.”

Hebrews 13:5.

🙂 

TRUST GOD!

iStock_000005542597XSmall

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: