Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Examene’ Category

Cugetări

1398218_10200188462194533_665747012_o

… Sunt pur şi simplu frământări grămadă, sunt chinurile unui om pe pământ, şi nu cred că e ceva drăguţ în asta. Vă recomand orice altceva de citit decât să continuaţi mesajul de aici…

Oricum, frică mi-e de Dumnezeu, să nu-l supăr cu gândurile mele… Sunt conştientă de faptul că pentru El e bine aşa. Eu nu simt deloc binele în eşecul meu de la barou 2013. Unde să fie binele aici?? Cu siguranţă că binele veşnic face ca puzzle-ul din discuţie să mă depăşească… Şi să fie normal să nu pricep.

În fiecare an am crescut câte 2 puncte. Şi am început de la 2,3 apoi 4,2 apoi 6,62… Cu învăţat serios şi temeinic. Trebuie să continui în acelaşi stil. Trebuie?…

Când am spus unor persoane dragi că iarăşi am picat, mi-au spus că prin acelaşi drum au trecut mulţi oameni de succes. Eu nu vreau să fiu om de succes. Eu doar vreau să ascult de chemarea lui Dumnezeu. El m-a chemat încoace, şi un roman întreg nu mi-ar ajunge să descriu chemarea Lui… 🙂

Dar e foarte greu.

Şi mă uit la prietena, vecina, colega de liceu… Ele zâmbesc atât de plăcut în situaţiile lor.  Şi-s fericite…

Şi uite aşa încep să mă îndoiesc tare de mine, şi strâmta cărăruie pe care trebuie să-mi fac loc…

Şi uite-aşa greşesc.

Nu acolo trebuie să mă uit. Nici la ele, nici la problemele mele…

Şi-am să vi-l prezint. Mă chinuiesc de mult să Îl descopăr. Şi chiar să-L cunosc bine.

E Domnul Isus.

El chiar e viu!

El mă ştie foarte bine exact cum sunt, ştia şi cum voi fi…

A ales să mă iubească până la capăt. Capătul meu, în comparaţie cu al Lui s-a dovedit a fi foarte scurt…

El a murit pentru mine. Eu fac nazuri din orice.

El îmi dă viaţă veşnică prin credinţă. Eu dau ceva doar la schimb, şi oricum, inechitabil…

El are răbdare cu mine. Eu mi-am pierdut-o din start.

El nu pleacă nicăieri. Eu încerc să mă adun…

🙂 Da… Şi apoi îmi amintesc…

De ce pun aşa mare preţ pe asta?! De când m-a acaparat aşa mult?

Uite că nu mi-e uşor să învăţ o vară întreagă şi apoi să pic… nu mi-e totuna.

Uite că nu mi-e uşor să învăţ cu speranţă că Domnul mă va ajuta, şi apoi perfecţiunea şi standardele Lui, să mă pună la punct… nu mi-e uşor.

Şi uite cum eu mă rog ca Domnul să mă conducă… şi când o face, tot eu comentez.

De fapt, eu vreau să facă ce vreau eu. Dar El nu e lampa lui Aladin. Când Îl rog să mă conducă, o face. Şi asta nu înseamnă că-L pot manipula în vreun fel…

Deşi El spune să ne rugăm cu credinţă. Şi chiar am avut credinţă că Dumnezeu poate să mă treacă examenele… dar El nu e aşa.

Mi-am amintit de Daniel şi prietenii lui, o întâmplare din Biblie…

Citiţi şi voi ” În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului şi l-a împresurat. Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească, nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului şi pe care să-i înveţe scrierea şi limba haldeilor. Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.”

Cum erau tinerii aceştia care reprezentau spuma poporului evreu? Erau aşi. Nu a trebuit prostită comisia de examen. Ei ştiau. Ei erau evident de buni.

Şi mi-am dat seama că trebuie să las în pace comisia de examen. Eu sunt creştină. Eu sunt pe pământ, dar mă rog tare mult ca în mine să trăiască şi să se vadă Domnul Isus. În stilul ăsta, eu trebuie să fiu conştiincioasă şi să mă pregătesc temeinic. Chiar trebuie să ştiu atât de bine, încât să fie „evident” (şi pentru mine) că trebuie să iau…

Şi toate astea, sunt pe plan secund. Da… Serviciul e pe planul 2. M-am hotărât.

Orice ar fi, relaţia cu Dumnezeu, Împărăţia Sa, şi tot ce rămâne veşnic vreau să aibe primul plan…

Vreau ca oricând viaţa mea s-ar curma… oricând… să am pace că m-am investit unde trebuie.

Anul ăsta, 2013-2014 voi avea timp pentru ceea ce contează, din nou…

Nu zic, de săptămâna asta mă apuc să citesc pentru barou, şi încă cu drag, dar „pe celelalte nu le las nefăcute”.

🙂

Sunt un dezastru. Şi ce dacă… Domnul Isus a zis că nu renunţă la mine. Şi eu Îl cred.

Citesc din Biblie, şi încerc să-mi umplu mintea cu ce e acolo.

Să mi-o transform că foarte uşor ajung să cred vocile tăcute din capul meu… să cred privirile ironice, şi batjocoritoare… şi să mă pierd în depresie. Şi nu-i corect. Că Dumnezeu nu greşeşte.

Şi eu pe El mă bazez.

M-am rugat să gust bunătatea Domnului. Am învăţat Psalmul 34 care începe aşa „voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme! Lauda Lui va fi totdeauna în gura mea!”… Aici luptă.

Şi încă mă mai rog.

Voi continua să învăţ. Încă un an. Mi s-a cam acrit de examene, de asta îmi propun, şi voi învăţa de săptămâna asta, ca în perioada examenelor să pot dormi… şi să nu mai fie un chin pentru mine asta… :D.

Când a plecat sora mea un an cu Eramus în Spania i-am zis să nu se streseze, că 1 an faţă de 90 nu prea se cunoaşte. Oare? Acum nu mai gândesc aşa…

Gândesc prea mult. Şi nu mă pot opri. Şi mă frământ. Şi vreau să ştiu unde greşesc. Şi vreau să înceteze odată perioada asta pentru mine… E ca un coşmar. Un vis de groază… şi-s singura  (parcă) care nu mă mai trezesc. Toţi (parcă) duc o viaţă fericită…

Până să le aud poveştile… normal.

Şi atunci îmi amintesc un citat de-al lui C.S. Lewis. Zicea că omul tânjeşte mereu după mai mult, demonstrând în sine existenţa cerului, a unui loc mai bun.

Pricepi?

🙂 Nici eu.

E greu.

My journey to Jesus is quiet difficult.

Is more like a battle.

A struggle.

A fight.

But I won’t stop.

Cuz it’s not me. 

It’s Him.

1400450_10200188397112906_1151704103_o

Read Full Post »

Barou 2013 – rezultate

Am luat 6,62 din 7 cât îmi trebuia minim, şi am ratat contestaţiile.

Asta ca să încep cu finalul, să nu vă ţin în suspans. Eu am trăit un suspans de peste o lună, în total.

S-a încheiat şi cu examenul naţional din 2013, din viaţa mea.

S-a încheiat şi nu v-am mai amărât cu stresul meu de învăţat, de examen, de viitor.. Am zis că vă dau doar rezultatul final, şi că vă spun cum mă gândesc să supravieţuiesc în continuare.

🙂 Care e logica? De ce atâta stres? Încotro?

Nu ştiu să răspund la toate întrebările, şi nici câte răspunsuri am, nu ştiu dacă sunt neapărat corecte. Ştiu doar că în continuare voi continua să învăţ pentru anul viitor.

38 de sutimi. Ştiu că nu pot să nu las ca sutimile astea lipsă să nu-mi ţipe în cap… dar nu vreau să le las să-mi atace identitatea. Indiferent de rezultat, valoarea şi identitatea mea nu vin de acolo. Nu sunt mai bună sau mai rea dacă pic sau iau. Examenul e o categorie distinctă de persoana mea, şi indiferent dacă trec sau nu, eu aceeaşi rămân.

Problema identităţii e una, şi apoi mai trebuie să lupt cu o chestiune. Ce iubesc. Ce las să-mi fure din admiraţia şi respectul meu. Sunt chestiunile veşnice, sau care nu dispar, şi cele trecătoare. Baroul, sau serviciul meu e cu siguranţă ceva trecător… dar necesar. Dumnezeu ştie bine.

Un prieten ieri seară m-a făcut să am o corectă imagine de ansamblu prin următorul exemplu:

Un băieţel mereu lua bătaie de la bunica lui la Monopoly. 🙂 Aşa de mult îşi dorea să câştige şi el, că a exersat cu prieteni de-ai lui, şi a tot progresat până ce într-o zi a reuşit de a câştigat un joc cu bunica lui. Pentru că se apropia de finalul meciului, toate piesele urmau să fie puse înapoi în cutie: toate casele strânse, banii, proprietăţile… toate urmau să fie puse în cutie, şi el îşi dorea să nu se mai sfârşească odată…

Aşa e şi cu acest pământ: toate vor fi strânse odată, şi atunci ce rămâne? Răspunsul la întrebarea asta e esenţial. El ar trebui să ne determine acţiunile în viaţă. E o luptă continuă. Dacă pământul cu tot ce e pe el va arde, şi dacă în pământ intri cum ai ieşit… fără nimic –  în ce ar trebui să ne investim „trup, suflet şi duh”? Ce contează?

Mass-media şi toate firmele etc luptă pentru admiraţia noastră până li se face rău… reclame şi pe stradă, şi în pieţe, şi-n e-mail, şi tot aşa… reclame care să ne stârnească curiozitatea, iar apoi, încet-încet dependenţa. Nu?

Toate vor fi în final strânse şi puse în cutie. Trebuie să le apreciem la justa lor valoare. Şi aşa vreau să fac.

Urmează să mă implic în octombrie & noiembrie în câteva proiecte destul de interesante, dar vă voi anunţa..

Luna de după 27 septembrie, data ultimului examen susţinut, a fost de odihnă şi de linişte. Am căutat pe Dumnezeu în inima mea, şi am căutat să-I simt bătăile inimii. M-am întors de unde am plecat.

Mă bucur că lângă El e pace. Şi nu e pacea prosperităţii, ci e pacea din mijlocul furtunii… „care întrece orice pricepere”…

Anul trecut am suferit mai mult, că nu mă aşteptam să pic. Anul ăsta am fost realistă, şi mereu m-am pregătit pentru oricare rezultat ar fi. Am învăţat mult, chiar foarte mult, dar, aşa s-a întâmplat…

Viaţa continuă şi pur şi simplu văd cum oamenii trec mai departe şi uită. Fiecare centrat pe sine, abia îşi aminteşte unele dezastre, catastrofe… Mă refer la cele reale, cele grave chiar.

Timpul e o maşinărie dură care calcă şi striveşte în final totul.

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” spune Domnul Isus.

🙂

Aleg să cred Biblia, adică aleg să cred pe Dumnezeu pe Cuvânt.

peace christian wallpapers

Read Full Post »

Barou 2013 – examen

🙂 E interesant.

În 2012 am un articol „INM 2012” (un examen national tare greu), 2013 ma prinde cu „Barou 2013″… mă întreb ce urmează lângă 2014,  „______2014”.

Bougie_2_by_Othal

Da, anul ăsta pentru că în ianuarie m-am angajat la av. Sorina Neagu, și pentru că mi-a plăcut foarte mult ce/cum am muncit cu ea, am decis să continui pe filiera asta. De fapt de la angajare a rămas perplexă că eu dau interviu la un avocat, dar visez INM (adica magistratura). Mi-a dat timp de gândire o lună până la care să îi zic dacă continui cu ea.

Și m-am gândit, m-am rugat.

În definitiv, ce căutam eu acolo?

Nu eu vreau să îmi conduc viața, și nu eu vreau să decid, deși Domnul îmi mai lasă opțiunea asta, și mă lasă să fiu responsabilă de alegerile mele. Nu mă vrea roboțica Lui ci fiica Lui. Ascultătoare.

Dar, după ce am ales baroul, eram încă terminată psihic. Aveam adânci reminiscențe de anul trecut. De fapt, eram atât de jos că nu mai vroiam să dau vreun examen, ori să profesez cumva. Vroiam doar să mă angajez. Dacă se putea consilier juridic, era ok. Era chiar prea mult.

M-a luat av. Sorina și m-a crescut în ale „dreptății”. Atâta a putut să mă laude femeia asta, și să mă încurajeze, de nu-mi venea să cred.

După 3 luni la ea, februarie, martie și aprilie, pe 1 mai ne-am despărțit. Ea s-a angajat la o firmă foarte tare de avocatură, iar eu… m-am întors la învățat pentru barou.

Oricât am încercat să fug de asta, Domnul nu m-a slăbit nici un pic. Examenul era planificat pentru 16 septembrie.

Am lăsat-o moale de Paște, că era vacanță.

Eram în derivă. Cu un an în urmă din aprilie învățam ca o mașinărie 8 ore pe zi în disperare. Anul ăsta am fost pasivă… Soft chiar.

Vroiam să trag de mine mai mult, dar nu mai aveam de cine. Nu mă învinovățeam, nu mă compătimeam… pur și simplu, nu știu.

Anul trecut îmi dădeam note la fiecare 2 ore de învățat, de la 1-5. Anul ăsta nu prea aveam ce să notez. Tot începeam săptămâna (luni-sâmbătă) și o stricam cu câte o zi, două în care făceam altceva, și luam zero. 😀

Abia am ținut 3 săptămâni evidența. Anul trecut mi-am luat recompense pe săptămânile bune, anul ăsta, înainte să încep săptămâna am primit recompensele… excursii și alte cele.

Pff… Așa e viața cu Dumnezeu. Când poți tu, faci, când nu mai poți, face El. 🙂 Pentru că nu-și lasă copiii de izbeliște. Sunt ai Lui. Remember? Am zis fiică. Și are grijă de ea.

Să mă întorc. Da, m-a prins 2 iunie învățând. Nesigură de tot și toate. Știam că sunt la limită, ca ma apropii de trecere, dar că nu mai am vlagă…

Pe 3 iunie (a treia zi de vară) mi-a ieșit în evidență versetul ăsta din Biblie „ Cine strânge vara este un om chibzuit” din Proverbe 10:5. Atunci am decis că trebuie să-mi dedic toată vara învățatului, orice ar fi. Așa am făcut. Nu mi-am dat voie la nici o pauză sau vacanță. Că știam că oricum or să vină ele…

Și am învățat. N-am o problemă cu asta. Îmi place să învăț, și mai ales ce învăț. Mă pasionează dreptul. Am o problemă cu examenele, în schimb. E ca săritul de pe trambulină pentru mine.

La piscină tot îmi făceam curaj să sar de la 3 m în apă până când m-am lăsat. După vreo 8-9 sărituri mi-am dat seama că pur și simplu nu-mi place. Muream de frică pe trambulină, și la impactul cu apa, mă dureau toate alea. Nimic absolut plăcut pentru mine. Și am decis că nu-mi place. Și n-am mai sărit.

La fel și cu examenul ăsta, sau altele. E faină materia, dar cel puțin tura asta de examene a fost grotească.

După grila din 16 septembrie, au urmat eseurile la civil și procedură civilă pe 25 – 4 ore de examene, în total 18 pagini scrise, oepa pe 26 + 2 ore de examen,  și penal și procedură + 4 ore de examen, pe 27 septembrie. N-am mai dormit noaptea decât câte puțin (2-3 ore) și învățam zi lumină. Citeam și citeam în prostie. Și vroiam în disperare să nu uit nimic.

La prima tură de eseuri eram cea mai sigură pe mine. Vroiam note mari, ca apoi nu mai eram sigură pe mine. Când am ajuns acasă am văzut baremul, și cred că cel puțin 8 pagini le-am scris degeaba. Am fost terminată, am ştiut că dacă zilele următoare nu se întâmplă o minune, eu pic. M-am evaluat undeva la 8,5 la o materie și 5,8 la alta. Am căzut de la etaj. 🙂 M-a sunat și bunica de la țară să mă încurajeze..
În fine, am trecut și de asta, și a doua zi a fost mai bine… Adică am știut tot. M-am aproximat la  9. Asta m-a ajutat că ultima zi, la penal și procedură penală îmi era cel mai groază. Am dormit după examen de la 1-5 și apoi până a doua zi de dimineață nici nu am mai dormit. Am vrut o oră, dar nu mi-a venit somnul… Așa că m-am ridicat înapoi la învățat.

🙂

Viață de câine.

După examenul de vineri, care a fost cumplit, am dormit de la 4 după-amiaza până a doua zi la 11. 🙂

Și cam aici am ajuns.

Asta a fost examenul de barou din 2013.

M-am autoevaluat undeva între 6,60- 7.30 în funcţie de barem.

Aşteptarea este un alt articolaş… M-am dus 3 săptămâni în Spania la mare, în Malaga.

lonely,tree,fog,forest,landscape,photography-12f6dc59348027fffaa109c6b562182e_h

Read Full Post »

Barou 2013- începuturi

Cum am ajuns aici?

1397304_10200188381432514_1347106803_o

În afară că dreptul așa mă pasionează… de mă face să trec chiar prin ciurul de foc al examenelor… Pentru un răspuns complet…

ar trebui să mă întorc poate chiar înainte de a mă naște… 🙂

Și pentru noi toți e la fel. Avem un drum al nostru… Și începe înainte de a veni pe lume când cu grijă, atenție și interes Dumnezeu mai pune la un loc un ghemotoc de viață. Și nu-l lasă până nu ia forma pe care El o visează. Îi dă „talanții” cu care să se descurce în lume. În mine a pus dragul de drept. NU și de examene. 🙂 Ciudată alegere…

Și cu toate astea, deși Dumnezeu a înzestrat omul cu ceea ce are nevoie, sunt mulți oameni care se irosesc, și fac cu viața lor ce vor, dar ce trebuie, nu…

Acum multă vreme m-am decis să nu mai fac cu viața mea ce vreau eu. A fost o decizie la care m-am gândit mult, dar pe care în final am luat-o. Am decis ca de viața mea să dispună Dumnezeu după bunul Lui plac. N-am știut ce urmează, dar și dacă știam… Îl alegeam tot pe El. N-are cum altfel, El sigur știe mai bine. Știind că voia Lui sfântă e în Biblie, am început s-o citesc personal, căutând ce are Dumnezeu să-mi spună, căutând ce vrea El, sau voia Lui în viața mea. M-am și rugat. De multe ori cu disperare, ca să știu ce vrea Domnul să fac… ca să nu cumva să greșesc față de El.

Și El m-a cârmuit…. 🙂 Pff… El e un cârmaci… dibace.

Când am terminat cls. a XII-a am ales să merg la Muzică. Doar că în perioada examenelor urma un turneu de 3 săpt. în Franța pe care n-am vrut să-l ratez, așa că am lăsat procură mamei să mă înscrie la LITERE, iar doar în subsidiar, în caz excepțional, la drept.

Cum după concertele cu corul ajungeam la 12 la hotel, 1a.m. ora României, mama dormea și nu auzea telefonul, așa că nu a reușit să-mi spună că la Litere eram pe lista de așteptare, și la Drept, admisă. Cum la drept aveam și un frate rătăcit pe acolo, mama a ales dreptul.

De multe ori am ales punctul ăsta ca fiind unul de referință. Unul care mă deresponsabiliza. Mereu am zis: „eu nu am vrut drept – Altcineva, a știut mai bine.” Mereu am gândit că providențial, Dumnezeu mi-a ales drumul… De la prima oră de curs până la ultima mi-a plăcut totul. Mai ales că principiile, regulile de bază ale dreptului, ghici unde mai sunt… în Biblie! E plină Biblia de drept… vă zic eu!! :))

Da, și ăsta e începutul…

Continuarea trece prin văi cam adânci… adică, am trecut prin INM 2010, pauză, INM 2012 și acum Barou 2013. Mă întreb ce urmează în 2014. Mi-e groază, să știi.

Înainte să trec mai departe, vreau să vorbesc despre INM 2010 și pauză.

În 2010 am terminat facultatea, și la examenul național de magistratură (INM) am luat 2.3 puncte. Groaznic. Pur și simplu nici nu auzisem despre multe chestiuni din grila de 100 de întrebări.
Urma ca pe perioada masterului să mă pregătesc pentru INM 2011, dar fix a doua zi de examenul programat pentru anul 2011 a avut nunta fratele meu mai mare, și am decis că nu pot să merg. A fost o scuză. Mi-era groază de examen. Știam că nu ma pot ridica la 7 cât e minimul… Mi-era groază de eșec.

Așa că am ajuns la o criză, literalmente în 2011 prin noiembrie când întrebam în disperare pe Dumnezeu ce să fac. Știam că nivelul mi-e slab… (și pot da vina pe facultate că nu a tras mai mult de mine și că, din cauza/ sau datorită acestui lucru am fost implicată în foarte multe proiecte, etc…) Am ajus în 2011 să mă gândesc la mine ca la un eșec fără speranță: n-am învățat, nivelul ft slab al facultății, fără serviciu… Șoapta Duhului în schimb urla în mine să învăț.

M-am rugat cum v-am zis… și pe 5 noiembrie 2011 am primit pace. Drumul meu urma să treacă prin calvarul învățatului și al examenelor de drept. E alegerea Lui. Rezultatul în schimb, al tuturor sforțărilor mele, Și l-a păstrat. Nu mi l-a mai dat. Mi-a spus în schimb să am răbdare…

A urmat INM 2012  și apoi Lucru când v-am zis cum m-am angajat. În schimb, d-na avocat mi-a cerut să mă decid pentru avocatură, în sensul că dacă investește în mine, să nu-mi iau zborul chiar la primul examen INM, în magistratură.

Pff… m-am rugat și am decis după mai multe întâmplări să merg pe avocatură. Nu am mai făcut un articol lacrimogen prin mai 2013 când am fost concediată…. 😀 Iarăși. Fără serviciu, fără șanse la INM, fără….

Însă cu Dumnezeu nu-i de joacă. Dacă El mi-a zis să învăț, toate cele 3 luni la avocată (feb, mar. apr) nu am învățat o iotă. Așa că din mai m-am apucat de învățat pentru Barou 2013… dar fără avântul de anul trecut.

M-a prins iunie în derivă și un verset din Proverbe m-a încurajat „cine strânge vara e un om chibzuit” (Proverbe 10:5, Biblia).

Așa că am zis, o vară am, și toată vara am să strâng materie câtă pot. Fără concedii, fără briz-brizuri. Poate totuși toamna „oi strânge roadă”.

Puteam să mă tot miorlăi că n-am serviciu, că n-am nu știu ce. Dumnezeu un plan are, și El nu se joacă de-a viața. El chiar mă conduce. În relația cu El, dintre noi doi, vă zic că El a rămas mereu constant în decizii… De mine- mă abțin…

Aș fi renunțat de un milion de ori. Adică am și renunțat, dar n-am mai avut încotro… și a trebuit să mă întorc.

De fapt… Nu fug de drept.

Fug de eșec. Fug de cuvântul „respins” din dreptul numelui meu. Fug de nivelul mediocru al nivelului de învățătură reflectat în nota de examen. Fug de emoțiile de examen, și de abisul de după.

Dar e parte din drum. Trebuie să fie și o talpă la papuc, o cârpă în mașină sau un prag al uşii spre grădină. Sunt chestiuni din peisaj. Sunt necesare.

Dar ce-a urmat la Barou 2013 a fost de nedescris – GROTESC! Chinul din anii precedenți nu poate fi alăturat. Mi-a fost extrem de greu dpdv al orelor, felului examenelor etc.

Dar nici apropierea de Dumnezeu din așa momente, și de asemenea, apropierea de prietenii dragi mie nu are comparaţie.

🙂

Uite ce m-a ajutat. Psalmul 34.

E un psalm scris de David după ce scapă într-un stil ciudat, chiar ruşinos (face pe nebunul) de un împărat inamic poporului din care făcea el parte.

David a ales să laude pe Dumnezeu şi în perioade grele şi ciudate din viaţa lui. Avea promisiunea că va fi rege, şi el acuma fugea din ţară, de un rege renegat, şi ajunge la alt rege care se opreşte să.l omoare doar din cauză că David nu mai părea în toate minţile. Ce să pricepi din asta?

Ce să pricep din situaţia mea?

Credinţă înseamnă să fi pe deplin încredinţat de lucrurile pe care nu le vezi. 🙂

Pff.. şi crede-mă că nu le văd. Dar cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!…

894786_10200188465354612_669603735_o

Read Full Post »

Închei un alt capitol din viața mea.

De fapt, asta înseamnă jurnal: să scrii despre punctele principale ale vieții, fiind subiectiv până în pânzele albe, fără nici o problemă.

duș cu apă rece..

Scriu despre ultima parte. Vara asta am încheiat primii șase ani de studiu de drept. Studiu oficial.

Neoficial am studiat de luni până sâmbătă în fiecare zi câte 8 ore cu pauză la prânz, timp de 4 luni jumate pentru un examen care a avut loc pe 26 august. Asta a însemnat aproximativ: -120 de zile de studiu -95 zile studiu efectiv (am întrerupt pentru disertație, Conferință și… nuntă) -4 zile concediu Tabără Săcele.. -12 cărți, 700 pagini A4 de conspect, câteva mii de grile.

A fost frumos.

În fiecare dimineață de la 7 aveam ora de citit din Biblie și ascultam muzică în căști văzând răsăritul de vis-a-vis. În fiecare dimineață mergeam cu gândul că mă voi încărca cu ceva nou și proaspăt din Biblie… un lucru, un gând nou, o reamintire, o încurajare.

Am avut disciplină. Rar îmi permiteam să îmi „stric” ziua cu întreruperi. Mergeam după program. 🙂 Așa am spus mulți de „nu”- la care replica era, „dar ce altceva ai de făcut, că nu lucrezi?!” Hmm… No comment.

Am simțit dinainte că toată truda cu învățatul n-o să meargă. Am știut că nu e de ajuns ca să iau examenul INM. E pur și simplu chiar așa de greu… E pur și simplu un loc unde nu trebuie să „nimerești” ci unde trebuie să știi cu certitudine. Trebuie efectiv să te concentrezi sută la sută pentru asta. S-o visezi.

Uite ce am scris pe 14 august „la cum îl știu pe Domnul… nu cred că vrea să îmi dea examenul. Știi de ce? Suferința. E ingredientul de bază în viața unui credincios. Până nu iese toată lenea, mândria, răutatea, critica, cârtirea, nemulțumirea… nu se gată procesul. Când o să trec prin toate astea, o să mă lase să trec level-ul. Până atunci…

N-am știut exact cum va fi la examen. N-am ștuit măcar că o să pic cu brio… știi, speranța moare ultima. N-aș vrea să moară de tot.

Mereu m-am gândit la bibliografia lui Abraham Lincoln. Ați citit-o vreodată? Omul ăsta a suferit nu glumă… M-am gândit la Iosif (Vechiul Testament) care de două ori a stat pe nedrept în închisoare… M-am gândit la Moise care 40 de ani „i-a pierdut” în pustie… Mereu, înainte de examen, am văzut partea asta a lucrurilor.

Am simțit…

Când vrei să-L cunoști cu adevărat pe Dumnezeu, înțelegi că El dacă te cheamă într-un loc, te vrea trup și suflet curat. Iar dacă sufletul are impurități: își ia timp, și fiecare „zbârcitură” este îndepăratată. Și la mine se pare că durează mai mult ca la alții… N-aș vrea să renunț. Dar ce altceva pot face?

Deocamdată aștept.

Mâine merg la piscină. Cu toate astea nu mă pot bucura de odihnă. E amară… Ar fi fost altfel.

Mă uit la jurnalul INM. Îmi place ce am scris. Am pus mult suflet și speranță în el. L-am implicat în toate pe Dumnezeu… și El tace. De ce tace?

Eu când tac? Well, sincer, eu tac când nu am timp de atâta vorbă. Dacă pot vorbi, vorbesc :D, dar nu până ce nu termină celălalt (câteodată și așa…)

Nu mă îndoiesc de un lucru: Dumnezeu m-a creat așa. M-a creat cu un simț justițiabil, cu un simț al dreptății dezvoltat. M-a creat să îmi placă dreptul, m-a creat să mă bucur să învăț drept. E foarte interesant. Și dacă El m-a creat așa, nu m-a creat așa degeaba…

El nu face peștele să se chinuie pe uscat, ci îi pregătește marea…

El n-o face pe Laura să se chinuie degeaba, ci îi pregătește ceva…

Habar nu am ce. Dar când o să vină momentul nici măcar n-am să scriu în blog asta: AM S-O TRĂIESC!! Abia aștept!

Știu că timpul nu e pierdut. Știu că ce am făcut va rămâne. Știu că nu e o greșeală faptul că am picat la INM. Știu că nu e nici o greșeală că pentru moment n-am nici cea mai vagă idee ce să fac, sau dacă vreau, cel puțin să fac altceva decât să mă întorc la învățat INM.

Mi-a plăcut să lupt pentru INM. Acum, dacă mă întrebi…. să învăț 12 luni consecvent pentru INM 2013 mi s-ar părea că sunt la limită… Mi s-ar părea că e nevoie de mai mult…

Am aproximativ o lună să mă așez pe un făgaș, oricare ar fi ăla.. Și parcă văd că trece luna și nu se „ivește nimic”.

Scuze negativismul, dar se naște biruitor din experiență. Asta e frumusețea adulților. Sunt negativiști plicticoși, fără nici un fel umor sau adrenalină. Sunt… adulți: „știu ei ce știu”(bla bla…).

Pot să rămână din nou naivă și să cred, sau pot să mă maturizez odată și să renunț la vise.

Cred că maturizarea asta m-ar omorî: să renunț la vise, înseamnă să mor înainte de vreme. Eu am o vreme.

Nu am să renunț, doar că… „Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: „Nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor!” Isaia 41:13

Aștept să mă ia de mână. Am să merg. Am să merg încotr-o trebuie. Decamdată sunt pe pauză. E greu să aștepți în tăcere ajutorul Domnului. Știu că va veni. Mereu a venit. Experiența renaște. 🙂 Aștept să-L văd față în față. El va veni.

Cum era să iau? fain! 🙂 Cum e că n-am luat? Tot fain… că învăț să mă mulțumesc cu lipsa, tăcerea, așteptarea, disperarea, disprețul, confuzia, boala, incertitudinea. E cadrul perfect. Cu siguranță cv-ul vieții mele are în vedere acest punct ca fiind unul important. 🙂

Nu știu dacă ați trecut pe aici și voi. Mama vrea să mă înscriu la doctorat (n-am nici o șansăă!!) Nu vreau să mă înscriu pentru că mi-aș face iarăși speranțe iluzorii și… doare. 😦 Și bineînțeles, pentru că n-am de unde să am vreo șansă.

Of. Nu vreau să ajung așa. Nu vreau să-mi închid singură uși. Aștept răspuns și îndrumare de sus.

Mă rog.

E greu.

E viața mea.

♥ It’s the journey of a woman on Earth.

♥ It’s my journey.  

♥ Remember me in your prayers. ♥

 

Read Full Post »

INM

INM

🙂 ar fi bine să știu „temeinic” teancul ăsta de cărți. Atât e de ajuns. Vă zic eu.

Până una alta, lucrez la o carte de 500 pag care nu e acolo.

Read Full Post »

Ce este INM? Institutul National al Magistraturii: http://www.inm-lex.ro 

examenul a fost pe 26 august 2012, ora 10:00- 14:00

De acolo voi ieși cu funcția de judecător (nu vreau procuror).

Mai jos trec din când în când victorii (și nu doar!) de la învățat. Și eu mă mir! Ce trebuie să fac? Să stau la birou, și restul curge… Dumnezeu este credincios promisiunii Sale!

__________________________________________________________________________________________

29 august seara,

Asta era!

Să spui că crezi… atunci când n-ai nici un back-up plan- atunci demontrezi credința!

Să crezi „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, gânduri de pace și nu de nenorocire”… și atunci când e întuneric..!

Când ești bine… no problem! Dar cum rămâne când… there is a problem.. ?

Asta era!

🙂

Doamne, chiar dacă nu văd nimic în față, chiar dacă n-am nici un venit, nici o perspctivă… chiar dacă sunt X motive să cedez… Eu tot la Tine merg, și tot de la Tine aștept o rezolvare, atât pe termen scurt, cât și pentru viitor. Mulțumesc că vei face ceva frumos din mizeria în care simt că sunt. Mulțumesc.

29 august,

♥ Mă sună lumea să mă întrebe cum mă simt. Mă bucur. Mă simt… rău. Mă doare burta, și luni și marți am zăcut în pat. Am încercat să fac ceva curățenie, dar parcă trageam niște butuci cu picioarele și mâinile. Cred că starea exterioară se suprapune celei interioare. Luni chiar a plouat mocănește… perfect.

Azi e mai bine. Mâine am programat să merg o zi la Paradisul Acvatic cu Iony și Ligi.

Între timp mă tot gândesc…

Gândesc non-stop.

Încă n-am ajuns la nici o concluzie.

Știi vorba că „dacă Dumnezu închide o ușă, apoi deschide geamul”? Well… aștept să deschidă geamul.

E foarte întuneric aici. Nu văd nimic…

26 august,

~4,5.

Nu e 7, adică am picat.

Nu pot scrie nimic.

Voi face un articol ulterior.

Dacă simt ceva acum? Nu.

Sunt ca lovită de tren.

Puțin mai puțin… că nu se moare din atâta…

––– când vezi un film trist, te gândești „de ce îmi amărăsc viața cu problemele altora, când eu le am pe ale mele?”

Îmi pare rău că sfârșitul nu este unul care să dea speranță, care să încurajeze.

Îmi pare rău că trec aici rateul personal.

Îmi pare rău că am picat, și progresul a fost foarte mic față de munca depusă.

Dar,

personal, am pace.

Dacă merg pe ideea de film, poți să îți imaginez o femeie în mijlocul pustiului, dar care nu e disperată.

Pur si simplu are privirea aia „și acum, încotr-o? sau QUO VADIS, DOMINE?”
(http://www.youtube.com/watch?v=x2jJPH1Cys0&feature=related)

Nu e nici sfârșitul, nici începutul.

E viața.

25 august,

Saptamana asta am scris pe foi, pentru ca n-am mai avut voie la calculator.

Am scris despre Dumnezeu si despre mine. De fapt, despre noi doi… trairea mea cu El.

La teste (pot pune fotografii) nu am facut decat de 4-5-6… si nota minima e 7.

Asa e Dumnezeu, daca ne-ar da tot pe tava… ne-ar mai interesa de El?

Daca stiam de 7… il mai cautam in disperare?

Sunt mai mult decat 100% dependenta de El. De fapt, ca sa spun mai clar, daca Dumnezeu nu are mila, si nu face maine o minune, eu, cu tot invatatul meu cu tot, pic cu brio.

Asadar… cum ramane?

Eu am pace. Dumnezeu are grija de copiii Lui. Nu toti oamenii sunt copiii Lui. Copiii Lui sunt cei care au crezut in Isus Hristos, si credinta asta le-a schimbat viata.

Daca traiesc, nu mai traiesc ei, ci Isus traieste in ei… si deodata, Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia, are un loc primordial, impreuna cu rugaciunea. Intelegeti?

Sunt constienta ca Dumnezeu m-a chemat la invatat drept.

El a fost cu mine si m-a ajutat sa invat (vezi… mai jos).

El nu a facut-o in vant. El nu-si bate joc de copiii Lui…

Ce pot sa fac?

Doamne, nu te uita la pacatele mele, iarta-ma… si ai mila de mine!

Pentru ca toti sa vada ca Tu esti un Dumnezeu plin de putere, milos, si cu dragoste… da-mi intelepciune maine, si ajuta-ma sa iau!

Si chiar daca ai ingadui sa nu iau, Tu la fel ramai! Tot plin de dragoste pentru noi. Asa scrie in Cuvantul Tau:

” Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” Matei 24:35 http://biblia.resursecrestine.ro/Matei/24#verset-35

Doamne, dar te rog frumos, asculta-ma si maine… fa Tu sa iau!

In Numele Fiului Tau Preaiubit, Isus Hristos!

„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” Ieremia 29:11

http://biblia.resursecrestine.ro/Ieremia/29#verset-11

20 august LUNI,

A fost bine.

Am așa… pace.

Am și grijă. Refuz orice „atacuri”. Spun lumii: săptămâna viitoare. 🙂

Pe de altă parte, am (re) recapitulat toată materia. Azi am terminat tot.

Simt că e varză… E muuult. Am găsit un articol cu care m-am identificat foarte mult.

http://www.avocatura.com/confesiunile-unui-candidat-la-inm-in-facultate-nu-suntem-invatati-sa-gandim-informatia-juridica-s1399.html

doar că, eu am picat în 2010, apoi în 2011 nu am dat. (îmi lipsește a doua picare…)

Spun tuturor să se roage pentru mine. Ieri o prietenă mi-a spus că dacă nu iau se rade în cap =))).

Mulțumesc Domnului pentru tot. A fost frumos. Sunt în a 18-a săptămână de învățat. E totul „din și pentru cauza” Lui.

Mulțumesc mamei de toată susținerea.

Mulțumesc fraților care cred că învăț mult 😀

Mulțumesc prietenilor care mi-au acceptat scuzele și absențele.

Mulțumesc tuturor celor care mor de curioși să vadă ce se va întâmpla 😀 Cel puțin unul îl simt în ceafă cu ochi de vampir să vadă ce fac. 😀

Peste toate… eu CER. Dacă un copil își dorește ceva, apoi, își zăpăcește părinții până primește. Și eu vreau să … fiu insistentă la Dumnezeu.

Luca 11 e fain. http://biblia.resursecrestine.ro/luca/11

… dacă vrei, cere împreună cu mine.

17 august,

Durerea a dispărut!!! Cred că de cel puțin 20 de ori am mulțumit lui Dumnezeu pentru asta!

O nouă zi. Mult de lucru, dar cu Domnul, e ok.

🙂

16 august,

Azi am terminat cele 2 cărți la 8 seara…

E greu.

Mâine altă zi.

Se scurg forțele, dar nu-i nimica… vin altele…

Nu știu cât știu. Ce știu. E… ciudat.

seara,

Am avut niște dureri îngrozitoare de stomac. M-am pus să dorm și m-am trezit exact la fel.

Nu am reușit să învăț decât vreo 3 capitole, din 2 cărți. Domnul știe.

Mă rog (și … vă rog și pe voi să vă rugați) ca mâine să mă trezesc ok.

Am trecut la mâncare de regim. Nu aș vrea să cred că încep să cedez… Nici vorbă… dar e cazul să iau atitudine față de cafele (3)… și altele.

Doamne, ai milă… Mâine dă-mi spor..!

15 august,

Ieri pe parte de civil, testul la INM din august 2011 l-am facut perfect.

Asta m-a incurajat asa de tare…!!

Daca te rogi pentru mine, atunci esti parte… 🙂

Fie ca Dumnezeu sa isi aminteasca de ce am facut aici, spre bine…!

Seara,

Am terminat 3 cărțulii azi (contractele).

Ieri am făcut doar una, dar groasă.

Am făcut și progrese la conferința de drept. Încet, încet…

Totuși, azi mi-a fost tare greu din cauză că încă am activități seara. Așa că, acestea fiind zise, e 22:12… noapte bună.

Mâine la 7:00 DREPȚI. O nouă zi.

Aaa… vreți să știți programul meu?

quiet simple:

7-8 citire din Biblie și rugăciune (să rămân pe calea cea dreaptă, cum ar zice niște prieteni de-ai mei mai mici…)

8-9 duș, cafea, mic dejun, curățenie în cameră, freză etc. 😀 Cât încape (și nu prea încape)

9-10 studiu 1.

10-10:10 pauză

1o:10-11 studiu 2 (sunt 6 studii)

11-11:10 pauză

11:10-12:30 studiu 3

12:30-13:00 prânz

13:00-14:50 studiu 4

14:50-15 pauză

15-16:30 studiu 5

16:30-16:40 pauză

16:40-17:40 studiu 6

17:40 „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu care zilnic ne poartă povara!”

În principiu, ce e îngroșat are loc în ziua respectivă, chiar dacă cu întârzieri…

Gen, peste timpul de la 8-9 sar, dacă mă trezesc mai târziu, dar nu zilnic 😀

În fine… cât de cât… trebuie ordine.

Când te gândești că pontajul zilnic nu îl faci pe o cartelă… Că la Dumnezeu, fiind omniprezent!!, nu e necesar. Domnul știe…

14 august,

Ieri am trecut „peste” două cărți. Azi trec prin alte două. Mă țin de maraton.

Dar… e foarte interesant. Treci parcă la alt level. Înțelegi tot mai bine…

Mă bucur că ÎMI PLACE ce fac.

Să văd cât mă mai țin rotițele. Am tras tare de ele.

Am 3 fire de păr albe în plus. Fetele zic că mai multe.

Nu e bine. Asta arată stres. Nu trebuie să mă stresez cât timp Domnul are toate lucrurile în control.

Totuși… la cum îl știu pe Domnul… nu cred că vrea să îmi dea examenul. Știi de ce? Suferința. E ingredientul de bază în viața unui credincios. Până nu iese toată lenea, mândria, răutatea, critica, cârtirea, nemulțumirea… nu se gată procesul. Când o să trec prin toate astea, o să mă lase să trec level-ul. Până atunci… Doar dacă L-am convins de schimbare înainte…

Nici o secundă nu mă îndoiesc că El nu poate să mă „bage” la INM. Problema e că El mereu vrea ce e „mai bun”. Și primordial pentru El este să am inima ♥… ♥ inima legată de cer, de El, și atât.

Când o să-L vreau pe Dumnezeu și atât, o să îmi dea și celelalte.

„Căutați mai întâi Împărăția cerurilor și toate celelalte vi se vor da pe deasupra.” Matei 6:33

Ni se vor da TOATE celalalte dacă MAI ÎNTÂI….

Eu cu gura pot să îndrug verzi și uscate… dar Domnul se uită la inimă. Știu că bătaia e pe inima mea. Cât timp ceva e între mine și Dumnezeu, din dragoste pentru mine, Dumnezeu va ataca acel „ceva”. Știu.

Dumnezeu e gelos. El nu se împarte cu nimeni și nimic.

„Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos.” Exod 34:14

Doamne, mai presus de orice… vreau să fiu cu Tine. Știi adevărul… Despărțită de Tine, sunt pierdută, în întuneric, nimic bun nu iese. Fă ce vrei Tu cu mine! Amin!!

12 august,

Cred că voi citi cele 11 cărți în 6 zile. 2 cărți pe zi.

Am nevoie de un refresh. Nu știu…

Și am nevoie de rugăciunile voastre. Vă mulțumesc!!

11 august seara,

Câteodată am impresia că dau cu tinerețea mea de toți pereții. Când e vremea pentru plibățuri, iresponsabilități și alte cele, eu stau acasă, învăț și cred că am vreo șansă din cele 200 față de 3633 de candidați.

Dar apoi îmi trece…

🙂

Îmi dau seama că da!, am o șansă. Eu nu dau cu tinerețea de pereți. 🙂 E chiar frumoasă așa cum e… când pe lângă alții trec zilele în viteză degeaba, cu Domnul, eu am acumulat o groază de victorii și amintiri frumoase…

De fapt, vă las. După 8 ore la birou (6 efective…), mă întâlnesc cu Alexandra. 🙂 Mergem sub Tâmpa, acolo unde am pus la cale să mergem împreună la mare.

Dacă sunt inconștientă?… poate ar trebui să rup cărțile cu învățatul… dar nu mai pot.

Ies. O seară, un week-end fain!

Dacă am regrete?… prea puțin: mulțumesc lui Dumnezeu!

11 august,

3634 de candidați, eu sunt 972. Concurăm pe 200 locuri.

http://www.inm-lex.ro/fisiere/pag_28/det_1638/9401.pdf

La teste fac puțin peste 5. Am făcut și peste 7. Nu știu ce să fac… să continui cu testele, sau să reiau materia…

Ieri am făcut din amândouă. Nu știu… „Dacă Domnul este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Amin!

Când Petru a fost chemat să meargă pe mare, a mers… Dar când s-a uitat la valuri, era să cadă. Domnul l-a prins de mână și l-a salvat.

Se poate să fii chemat la lucruri imposibile. Valurile rămân la fel de mari… Dar, important e Cine te-a chemat și puterea Lui.

E minunea maare a lui Dumnezeu tot ce am învățat până acum. E o minune cât am stat la învățat. E o minune că nevoile financiare mi-au fost acoperite. E o minune, că deși suntem 7 frați acasă și mama, banii ajung. E o minune că am cărțile care trebuie. E o minune că nu m-am lăsat pe drum, pentru un alt job… că am continuat să mă așez la birou să învăț.

E o minune că am ajuns până aici… Mai sunt 15 zile.

Minunile s-au ținut lanț. Urmează examenul. Dumnezeu e suveran, El face ce vrea.

Dar nu vreau să uit ce mi-a spus:

„Harul Meu îți este de-ajuns, căci puterea Mea este făcută desăvârșită în slăbiciune!”

Și dacă ar fi să iau, și dacă nu… mă bucur să știu că fac voia lui Dumnezeu.

Aș suferi să pic – dar nu știe deja Dumnezeu asta?

Aș putea rezista la INM, la școală, dacă iau? –  știe deja Dumnezeu asta…

Domnul le știe pe toate…

 „Căci Tu, Doamne, faci ce vrei!” Iona 1:14.

9 august,

Se tot apropie. Nu-i nimica, că azi a fost cât de cât bine. Trebuie să mă concentrez foarte tare la grile (că asta fac), și tot mai pecesc câte una, și mă oftic, că știam, dar nah…

Mă bucur de încurajările celor care-mi spun că se roagă pentru mine.

Azi am ieșit cu 3 surori: Rebeca, Oana și Tabita, și la final ne-am rugat și a fost super. Ele sunt drăguțe, dar nu le e ușor deloc acasă… M-am rugat pentru ele, dar și ele pentru mine. 🙂 Deși au vârstele între 15-18 ani, și nu înțeleg seriozitatea examenului, au încrederea în Dumnezeu. Mă uit la ele, și învăț de la ele.

Mă gândesc mereu că, ca să intru, am nevoie de o minune. Azi la teste am luat un singur 7,6 la INM, în rest, peste 5. Ca să iau peste 7 la INM, trebuie ca acasă să iau peste 8 măcar…

Și dacă nu e vorba de forțele mele ca să intru, e nevoie de ale Altcuiva… Cât timp pot eu, fac eu ceva vreau… cât timp poate El, ar trebui să fac ce vrea El, Dumnezeu.

E ușor să faci ce poți tu. E greu să aștepți pe Dumnezeu. Să crezi, și să te încrezi în El…

Dacă vă uitați, când m-am întors de la summit m-am rugat să merg prin puterea Domnului, adică ce poate El, și să nu-L mai bag în cutiuța mea mică… Atunci, Dumnezeu m-a ascultat și cu o lovitură de tren, m-a împins la INM.

Sunt aici prin puterea, banii, și voia lui Dumnezeu.

Sunt aici și spun: vreau să-L văd pe Dumnezeu la lucru! Vreau să-I văd slava!

Doamne, tare sunt curioasă ce vrei să faci…! Știu ce poți… toate lucrurile îți sunt posibile… dar vrei Tu?

Doamne, mi-ar plăcea enorm să intru. Ar fi un nou început. Ar fi o schimbare. Ar fi, în sfârșit, o „așezare”. Intru pe un făgaș… dar mai mult, aș vrea să continui să Te tot cunosc.

Ultima caracteristică… și foarte pronunțată este cât ești de imprevizibil. 🙂 Ai văzut că am nevoie de bani, 🙂 m-ai făcut „avocat” pentru o oră și jumătate, și, gata 200 lei. 🙂

Da… e interesant să trăiești cu Dumnezeu. El e Șeful, plătește, încurajaează și ceartă salariații… dar cel mai tare e că încă îi suportă. Sunt inconștienți. E 00:18, și încă sunt treji, scriu pe blog, și mâine n-o să fie în stare de învățat.

Nu-i nimica. Să zicem că se poate…

Ultima oară.

Parcă mă văd peste câteva zile crizată, peste alte câteva tăcută… iar la final verde la față. Se apropie examenul. 26 august.

Am terminat alaltăieri materia. Am conspectat 700 pagini a4. Am citit 11 cărți. Am făcut 1000 grile (mai multe).

Am trăit zilnic la pas cu Dumnezeu. El a făcut tot ce e mai sus.

Incredibil.

7 august,

ziua Ligiei ♥.

Vecina de aproape 90 de ani m-a rugat să o asist la acceptarea și dezbaterea unei moșteniri. Pentru o oră jumate de stat acolo, citit și „verificat” acte, am primit (deși am insistat să nu)… 200 lei. Și-așa nu știam de unde să fac rost de bani pentru ziua Ligiei. 😀

Dumnezeu are în vedere toate detaliile :D:D. Și chiar e tare!

Mă întorc la citit reviziurea hotărârilor penale.

Mai am puțin. Mi-e frică să trec repede prin materie. Am impresia că nu sunt atentă la ce citesc. Și nu greșesc. 😦

Dacă sunteți alături de mine în asta…

rugați pe Domnul oștirilor pentru mine…

să aibe milă…

____________________

oricare ar fi decizia Lui.

Ar fi urât să caut să Îl cunosc pentru ce poate da, nu pentru CINE ESTE.

6 august,

M-am întors dintr-o tabără de vis. 😀 urmează articolul 😀

Acolo, adolescenții cu care am povestit, mi-au spus că se vor ruga pentru mine să intru la INM. 😦 O să le spun că am picat/ că am luat.

Rugați-vă pentru mine. Mi-e tare greu. Mai am 65 de pagini. Mai sunt 20 de zile. Pe 26 august este examenul.

Oricum ar fi, mă bucur de un singur lucru, cu sau fără mine acolo, Dumnezeu are un plan infailibil. Nimic nu este mai tare ca Dumnezeu. El a biruit totul. Și prin tot ce fac, îmi doresc tare mult ca să îl arăt pe Dumnezeu, Numele Lui mare, cât e de minunat, bun și faptul că El nu urmărește oamenii stând gata sa-i pedepsească, ci dimpotrivă:

„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.”

Orice ar spune Cel Rău: minte! Dumnezeu a lăsat scris versetul ăsta în Biblie, și eu aleg azi SĂ ÎL CRED PE CUVÂNT!

tu, ce zici?

30 iulie,

Azi a fost bine, dar vineri și sâmbătă n-am învățat deloc din cauza conferinței. Am făcut tot conținutul la site, am avut o ședință de vreo 4 ore… 😦

Mai am 130 de pagini. Ultimele.. sunt cele mai grele. Azi am făcut 20 de pagini. Ar trebui să las caietul și să lucrez, citesc doar din carte… dar așa am impresia că fușăresc, că trec prea superficial prin materie. E inetersantă, în schimb, procedura penală. Nu știu… 😦

Miercuri acum, plec în tabără la adolescenți pentru 3 zile, ca lider full time.

Ar trebui până miercuri să fi învățat tot. Când mă întorc, 3 săptămâni să am de grile doar…

😦

Azi am zis Domnului că nu mai vreau nici INM, nici Conferință (și sunt serioasă și hotărâtă)… că Îl vreau pe El. Vreau să-L cunosc mai mult și mai bine. Celelalte, poate să mi le ia, dar să rămână aproape de mine.

Fără El, totul e pustiu. E arșiță. Azi am plâns de sete, de dor, după o mai mare apropiere de El. Îl simt departe…. Nu mai vreau nimic altceva. Nu mai vreau să mă îndepărtez.

http://www.youtube.com/watch?v=Rt5c3_C6wiw

Știți că am pe perete calendarul cu X-uri (pontajul). Am dat jos tot. Nu mai vreau asta. Nu mai vreau să văd în fața ochilor asta. Am nevoie de pace. Am învățat 8 ore… dar cu un singur verset în fața ochilor, sus pe perete:

„Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită”. De aceea mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele”. 2 Corinteni 12:9

27 iulie,

De ieri într-o lună e examenul.

Mai am încă de trecut 150 de pagini și apoi termin tot ce e de recapitulat/învățat și trec la grile.

Sunt cele mai lungi 150 de pagini.

Mi-e greu. Azi iarăși întrerup învățatul pentru conferință.

Mi-am schimbat programul zilnic și am adăugat încă 2 pauze de câte 10 minute.

Abia aștept să termin.

24 iulie,

Nu pot să cred că a trecut atâta timp fără să mai actualizez.

Mai am 250 de pagini și termin toate cărțile (11).

Săptămâna trecută am fost la mare și 6 ore pe zi (2 dimineața și 4 după-amiaza) am trecut prin 800 de grile INM – slavă Domnului!

Încep să fac conexiuni, dar nu de-ajuns de multe.

Ieri a fost dezastru la învățat, azi în schimb (după o rugăciune, ce-i drept, mai stăruitoare) a mers super.

Îmi place de doamna profesoară coordonator de conferință că are grijă de mine referitor la INM. 🙂 Înseamnă mult.

5 iulie,

Am terminat al 3-lea caiet de consepecte, adica 600 de pagini.

Am terminat a 10-a carte.

Sunt la ultima, a 11-a. Urmeaza grilele.

Mi-e greu cu caldura.

Secretul este in Dumnezeu. Daca negliez cititul din Biblie si rugaciunea: I’m a total mess. Daca nu, daca stau si vreau____ sa aud ce trebuie, atunci e bine. Dumnezeu nu vrea doar „ajutooor”. El vrea si „hei, am venit pentru ca imi place, si vreau sa stau cu Tine de vorba. La Tine sunt cuvintele vietii vesnice”.

26 iunie,

😀 aici sunt toaaate detaliile pentru anul curent.

Nu știu de ce, dar sunt liniștită.

Ieri (apropo, ieri am avut disertația), am spus colegei că dacă anul ăsta pic nu notă mare, la anul ar trebui să intru cu notă mare.

Mi-a spus că toată noaptea s-a gândit dacă m-a înțeles bine. Când i-am zis că da, a sărit cu gura pe mine că nu se poate așa ceva: eu trebuie să cred că iau!! :))))…

Ahh Doamne, mă încurajezi de numa! Slavă Ție!

22 iunie, 

Stau și îmi amintesc cu drag de mulți prieteni adevărați, care atunci când am trecut prin greu mi-au fost alături. (Marian, >:D<)

😀 dar vreau să spun și despre un altul, care atunci când i-am spus că am avut o zi grea la învățat, mi-a spus : Laura, poate ar fi cazul să te gândești la căsătorie, și … etc.

Well, pe lângă faptul că MĂ GÂNDESC :D:D la asta foarte mult, ce să fac? să mă duc duminică la biserică și să zic căsătoriți-mă că mi-o venit vremea și apoi mă duc singură la altar și zic DA.=))))))))), sau să îmi pun șorțul și să fac mâncare ca să demonstrez pețitorilor că vreau să mă mărit…?!

Oamenii vor trece prin multe experiențe în viață, drumul meu trece pe aici: pe la învățat.

________________________________________________

De ce am scris asta? Poate ajută pe cineva.

Poate că Dumnezeu îți arată un drum, și oamenii din jur dau doi lei pe ce ți-a spus Dumnezeu. E problema lor. Tu ai o misiune de îndeplinit, fie că ei vor să accepte asta, sau nu. Mi-a plăcut odată ce am auzit: sunt o groază de probleme în Africa și nu doar, dar primul pas în rezolvarea lor este să stai în ascultare de Dumnezeu.

El coordonează rezolvarea tuturor problemelor, și cine știe dacă nu tu, în România, indirect, prin căi nebănuite,rezolvi o situație delicată a unui copil din Namibia… (plătind un tricou S-H la Humana :D)

Relația creștinului autentic cu Dumnezeu trebuie să fie în concordanță cu Biblie… și respectată.

Dacă El te cheamă undeva, atunci ascultă-L, chiar dacă oamenii din jur nu cred, sau vor să te bage într-o cutie a lor, și să te facă mic, cât să poți încăpea în viziunea lor „foarte bună” despre -în cazul meu –  o fată „cuminte și supusă” :D. (nu că n-aș fi :P)

Da, la Dumnezeu toate sunt posibile.

El nu vrea mediocrii. Așa că nu fii unul. Unde te-a chemat pentru o vreme Dumnezeu: dă TOT.

_________________________________________________

Și ce dacă copiii mei, poate, vor zice, „mama a fost x ani judecătoare- apoi n-a mai putut * că m-am născut eu, apoi, fratele meu Jacob, apoi Aniela, și cu Sara, și apoi tripleții Marcus, Vladimir și Justin **… Scrie articole în reviste și de drept dar și creștine, și… este un ajutor tatii cum poate mai bine…?? 😀

–->nu-L băgați pe Dumnezeu într-o cutie: într-adevăr NEBĂNUITE sunt căile Domnului! Fii gata să accepți provocările Sale!

Știi versetul:

Ioan 10:27  „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.”

Asta înseamnă că dacă ești al lui Dumnezeu, tu auzi glasul Lui, știi ce vrea de la tine pentru moment, cel puțin, și e bine.

Dacă ceilalți au alte planuri cu tine, rămâi ancorat în ceea ce vrea Dumnezeu de la tine.

_____________________________________________________________

*(sau... s-a făcut avocat, alegând cazuri în funcție de timp și posibilități, eeetttccc)
**(dintre care unii mi-ar place tare mult să îi pot adopta!!)

21 iunie,

Am terminat două luni de studiu. Mai am încă două și apoi am examenul. Am terminat 500 de pagini de conspect și sunt la a zecea carte de studiu, la a treia materie din patru.

Azi am găsit un răvaș scris de mine cu ceva timp în urmă care m-a recanalizat:

„Nu-L rog pe Dumnezeu să mă ajute să intru la INM. Îl rog să mă ajute să mă ridic la standardul chemării Sale pentru mine. 

Dacă unul din ele este INM, atunci, zilnic, am să-I cer putere de învățare și concentrare în acest sens.

Faptul că voi intra anul ăsta, peste un an, doi, este un simplu act natural de împlinire a ceea ce vrea Domnul cu mine.

<Am fost răstignită împreună cu Hristos, și trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine!> Galateni 2:20.

17 august 2010”.

Faptul că după 2 ani, problema INM-ului nu s-a stins, ci, dimpotrivă, s-a acutizat chiar, este unul din multele semne că sunt în planul Lui.

Aș fi vrut să-I aud clar vocea.

Dar El nu este ca noi.

20 iunie,

S-a afișat oficial tematica și modalitatea de concurs: străveche! Slavă Domnului! Cel puțin anul ăsta nu sunt cobai pentru probe exterminabile de interviuri peste interviuri, spețe și alte chestiuni care te pot face cu ușurință țăndări.

http://www.membricsm.ro/concurs-2012-de-admitere-la-inm-si-in-magistratura/

Ok. Pe 26, fix a doua zi după disertație aflu ce acte, etc., am nevoie pentru înscriere.

Tic-tac… se apropie!!

NU TREBUIE SĂ LAS LOC REGRETELOR, așa că mă întorc la învățat.

Dacă ai citit până aici… :-), înalță, te rog, o rugăciune pentru mine. Mulțumesc!

19 iunie,

ora 18:00

M-am rugat pentru entuziasm la invatat, pentru examenul INM, pentru vara aceasta, pentru certitudine in legatura cu saptamana 29-4 august (tabara fiztuica si copilasi Sacele). M-am rugat sa continui lupta prin credinta.

Doamne… cat de mare esti!

Primul punct pe lista mea l-ai bifat! Multumeeeeesc de spor si chef la invatat! Genial!!

ora 22:00

De la întâlnirea cu Fitzuica. Ghici care a fost tema: perseverența!! 

Perseverența este decizia de a continua, cu sau fără entuziasm: pentru că ești consacrat țelului: Dumnezeu să fie slăvit! 

Doamne, ce bine e să mă știu copilul Tău, să fiu în voia Ta, a Ta! Rămân consacrată chemării Tale!

Cu drag,

Laura.

18 iunie,

Când entuziasmul de început (numit dragoste dintâi în Biblie) scade… rămâne adevărul. Când ce faci e dezgolit de gălăgie, rămâne simplitatea tăcerii curate: credința.

Ce e credința? Încredere neclintită, nezguduită despre lucrurile care nu se văd, lucruri nădăjduite, dorite și sperate. (Evrei 11:1, Biblia)

Rămâne să cred că Dumnezeu m-a chemat la INM în ciuda tuturor circumstanțelor.

Rămâne să cred chiar dacă entuziasmul și bucuria de la învățat s-au ascuns atât de bine că nu le mai pot găsi…

Rămâne să cred chiar dacă văd că uit, că greșesc, că mă „poticnesc”…

Rămâne să cred atunci când nu mai am de ce altceva să mă agăț, decât de Dumnezeu.

Doamne, în fața tuturor declar că mă bazez pe Tine!

Încrederea mea o las în mâinile dragi și scumpe pironite la Golgota din cauza păcatelor mele și ale lumii întregi!…

Vreau să Te văd!.. să văd ce ai să faci cu mine 🙂

La început de an m-am rugat să văd frumusețea Ta… Vreau să o văd!

Tată bun, azi am făcut doar 12 pagini și le-am făcut în 9 ore din 11 la birou (că 2 le-am pierdut), de la 9 dimineata la-8 seara.

Ajută-mă să îmi revin. Amin.

15 iunie,

Trebuie să scriu asta neapărat. Nu pentru voi, ci pentru mine. Fiind atât de jos „motivațional etc.”, am nevoie de încurajare, așa că voi nota paginile de conspect în fiecare zi:

12 iunie- 8 pagini

13 iunie- 8 pagini

14 iunie- 9 pagini

15 iunie- 13 pangini.

Dacă observați, am o creștere grea dar sigură… Hiuuu… credeam că n-o să mai reușesc odată.

Când vedeți 15 pagini, atunci e bine. E normal.

Chiar nu știu ce e cu mine de sunt așa dată peste cap. 😦

14 iunie,

„Totuși, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit”. Romani 8:37

13 iunie,

Mă apropii de o criză la învățat.

Ultima oară am reușit să învăț două materii și jumătate, iar apoi m-am oprit din diverse motive (sesiunea, etc).

Acum mă apropii de momentul 2 materii și jumătate. Atunci am cedat acoperindu-mi conștiința cu fel de fel de scuze… că nu se putea altfel, etc.

De data asta să nu mă lăsați să mă opresc din studiu.

Îmi vin tot felul de gânduri, care mai de care mai adevărate sau nu…

Că nu pot, n-o să reușesc… că fug după himere… că din mândrie fac totul… că e prea mult, și nu reușesc să fac conexiunile necesare…

Cred că de prin anul 2 sau 3 visez „să mă stabilizez…” să intru pe un făgaș… Încă n-am găsit „locul”.

Nu cred că e ceva de înțeles din ce am scris, și n-aș vrea să supăr pe Domnul cu ceva. Nici chiar cu gândurile mele prostești. Of.

Pașii de credință dor. Nu a promis nimeni că sunt ușori. Dar îi fac.

Aleg să cred că drumul meu e spre INM, că Dumnezeu a decis asta.

Se întețește nevoia de a intra anul ăsta în toamnă. Devine chiar acută. Mă sperie într-un fel faptul că Dumnezeu nu se grăbește. Pentru mine e: ACUMAAA!! Și Domnul zice… „cine zice asta? cine zice că acum? conduc Eu cărarea ta, sau un altul? sau circumstanțele?”

Și tac. Are dreptate.

11 iunie,

Proful mi-a dat acceptul la disertație.

Am terminat-o. O duc la legătorie.

Azi fac recapitulare la penal (fur o zi din procedura civilă).

De mâine trec oficial la a 3-a materie din patru, câte am.

Am făcut: civil, penal, și trec la procedura civilă (va urma procedura penală).

Nu ma pot autoevalua și asta mă sperie într-un fel. Efectiv nu știu cât știu, sau dacă știu. Trebuie ca dupa teorie să mă îngrop în grile cu cea mai mare seriozitate.

– luați parte la sforțările unui mediocru de a se autodepăși, de a face treaba bine, cu seriozitate și… ca înaintea unui Dumnezeu la care nu e loc de „merge și așa”  –

9 iunie,

Am terminat disertația… de când îmi doream asta!!

Total 170 de pagini. Cam multe, dar… ce să fac?

Vreau să o public. Să vedem…

8 iunie,

Am greșit calculul cu 150 de pagini!!

Aveam pentru azi și mâine 180 de pagini, și de dimineață văd doar 34.

Mi-am permis să merg la graduarea lui Florin (aproape și a lui Viorel), și deseară la aniversarea Anei.

Mâine termin de tot disertația, și fac o recapitualare la Penal.

De luni intru cu ajutorul și prin puterea lui Dumnezeu în cea de-a 3-a materie din 4. Procedura Civilă.

Slavă Domnului pentru muuult bine!

(la materia asta de penal, din 24 de zile, 8 s-au dus pe disertație (5) și nunta Danei (3)… foarte mult! Prea mult!!

În fine. O să țin cont de asta la recapitulare

7 iunie,

Primul compromis.

M-a sunat un prieten tare drag (Marian) si m-a intrebat dacă nu cumva Domnul vrea să vin în tabăra cu Fitzuica.

Având în vedere programul strict pe care trebuie să îl respect, nici prin cap nu-mi dăduse să pun o așa întrebre Domnului.

Nu am modificat programul inițial de studiu, dar am adăugat câte 30 min zilnic. Voi face asta timp de o săptămână, plus rugăciune și apoi voi da răspunsul dacă vin sau nu.

E un lucru oricum, ciudat. Dacă vă uitați pe orar, o săptămână, de exemplu, nu poate fi niciodată recuperată. Pentru că eu am efectiv câte 4 săptămâni pentru fiecare materie. Așa că dacă eu învăț în plus, eu doar voi avea timp în plus la materia pe care o învăț și atât. O săptămână în minus nu poate fi recuperată. Voi avea doar 3 săptămâni pentru materia respectivă.

Dar am promis că mă rog, și pun timp de o săptămână de-o parte cu 30 min în plus. Mă bucur că am pace: fie că merg sau nu! … Mă bucur că nu sunt uitată…:D >:D< Mulțumesc, Marian!

5 iunie,

Imi pare rau ca nu am mai scris din victoriile lui Dumnezeu si aici.

Am terminat (aproape 80%) lucrarea de disertatie. Pana acum am aproape 140 de pagini.

Imi place dreptul penal special. Totusi, as avea ceva intrebari pentru d.l prof.univ.dr. Al. Boroi, daca nu se supara :)))

Azi, dupa 3 zile de vis in Tulcea, nunta Dana & Delta, mi-a fost greu la invatat. Am trecut doar prin 30 pagini, sper sa mai fac inca pe atat. Stau, si imi amintesc faze si faze si cad intr-o toropeala cu zambetul pana la urechi, si uit cu totul de infractiuni ca abuzul in serviciu si … altele :D. Of.

Mi-s dragi fratii 😀

29 mai,

Ieri şi alaltă ieri mi.a fost greu să mă concentrez la învăţat din cauză că îmi mergea wireless.ul. Aseară mi s.a stricat 😀

Mă bucur de ploaie şi de învăţat.

Am terminat al doilea caiet de 200 de pagini. Total… 400 A4.

Sunt la a noua carte. Mă rog nu să reţin tot ci să înţeleg tot. Să ştiu de ce. Iar apoi, când revin, şi fac teste 😀 să ştiu cum să raţionalizez problema aşa încât să aflu răspunsul corect.

E aproape imposibil să ştii pe de rost 11 cărţi.

azi 24 mai, 

Au apărut noi motive, serioase, că ar fi bine să intru anul ăsta la INM…

N-am învățat deloc, dar am scris la disertație. E ca într-un film de groază când parcă nu se mai termină. Tot scriu, dar bat pasul pe loc. Din 90 de articole din Convenția despre care scriu, sunt la 49 și am scris deja 64 de pagini. E foarte mult, și vreau să o termin odată.

Dacă citești la timp, înalță o rugăciune pentru mine! Mulțumesc!

azi, 23 mai,

cu greu, dar cu bine am terminat a opta carte: drept penal general. In total 350 de pagini a 4 scrise de mana, si 8 carti.

mi-e frica sa fac testele de la inm. mi-e frica sa vad cat de putin fac.

in maratonul asta, din pacate, a trebuit sa pun zile deoparte pentru disertatie. sambata am scris de la pagina 19 pana duminica seara am ajuns la 51. maine si poimaine voi scrie iarasi la lucrare, sa o termin.

asta e. pe langa inm, mai termin si un master.

Domnul e in control si ma biiinnneeecuvinteaza!

Aaa… se pare ca pana acuma el a suportat spezele contractului, pe banii Lui merg la INM. Ii multumesc de faptul ca are grija sa nu imi lipseasca nimic financiar si material! 😀

azi, 16 mai 2012

Am terminat prima materie din cele 4 materii pentru INM. DREPT CIVIL : 7 carți. 21 de zile din 24 programate, de luni – sâmbătă.

Am trecut la DREPT PENAL (2 cărți). Merge mai greu. La finalul materiei vreau să mă recompensez cu o excursie la verisorul meu, (fost director de penitenciar). Să văd.

Un alt coleg de la master s-a alăturat maratonului.

Mulțumesc lui Dumnezeu că îmi ascultă ruga din fiecare dimineață: „încă o zi, Doamne,… mai dă-mi putere încă o zi!

__________________________________________________________________

Despre INM…

Voi avea posibilitatea să exercit dreptul (nu doar să-l miros de departe :D). Acolo voi putea fi ce sunt și acum, o fată care îndrăgește dreptul, dar care Îl indrăgește și pe Cel Drept.

Pentru asta, m-am angajat la Domnul ca sa imi fac zilnic datoria de invatat 8 ore efectiv. Si El m-a acceptat :D. Trebuie să știu bine 12 cărți, să fac multe teste grilă, și să fiu destul de inteligentă să trec testul de raționament logic.

Într-un cuvânt (2, 3): Dumnezeu cu mila!

Este ultimul lucru pe care vroiam sa-l fac, după, ce, la 2 luni de la licență, când am dat examenul nota nu a trecut de 2,3.

Dupa ce am întors spatele INM-ului, am văzut ca orice post nu implică cunoștințe de drept. Am încercat 3 luni în altă parte, dar n-a ținut. Domnul m-a făcut pentru asta, și trebuie să-l ascult.

Fiecare zi are provocările ei (împreună cu ispitele așa tentante).

De fiecare biruință mă bucur.

Fiecare X pe calendar este o victorie.

Fiecare zi mă duce mai aproape de examen. Vreau să dau 100%. Să fiu „credincioasă” în lucrul încredințat.

Vreau sa ma las de prostii. Gata. N-am încotr-o, și trebuie să mă comport ca un adult responsabil.

X-ul zilnic, e pontajul. 🙂

Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic; ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea. Căci pentru mine a trăi este Hristos, şi a muri este un câştig.” Filipeni 1:20,21

Mai jos sunt foile A4, așezate una lângă alta, în fața biroului meu, din 16 aprilie până pe 27-31 august când va fi INM-ul.

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: