Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Scenete :-)’ Category

Poveste de Crăciun pentru oameni mari

Nu există oameni mari decât cei care știu să fie mici.

Am aflat de un post disponibil de recuziter și căutător de modele pentru o firmă de prestigiu. Cum n-aveam nimic mai bun de făcut am depus cererea la biroul împricinat. Fără să o citească secretara mi-a spus: „Slujba vă aparține.” „Când aș putea să …”, am îngăimat. „Chiar acum, maestrul vă aștepta.

Nod în gât, mers legănat, transpirații reci – toate se năpustiră asupră-mi. Îmi puteam vârî degetele în ochi de bezna ce trona în sala de lucru.

Ia loc, draga mea”, auzii vocea-i caldă. După vorbă părea un bătrânel uitat de ani, cu o blândețe ce putea topi întunericul. Și chiar așa se petrecu. Putui dibui un scăunel ros de vreme pe care fără prea multe comentarii mă așezai. O durere mă ardea de-mi venea să sar de pe el. Politețea mă înfrână de la prea multe nazuri.

Am nevoie de trei personaje ca să-mi pot sfârși lucrarea”, continuă neîntrerupt. În timp ce vorbea un amestec de fân ud, bălegar, bovine nespălate și pâine proaspăt scoasă din cuptor mă lovi drept în nări.

E vorba de un tablou de familie. El… necioplit, deși dalta e prietena lui. Înalt, dar șters, cu toate că e bărbatul casei. Ea, însărcinată înainte de nuntă, fără bani de pâine. Cartea e de la sine înțeles că nu s-a lipit de dânsa. Bună de vărsat lacrimi cu carul.” Nici nu sfârși bine descrierea că ochi-mi putură desluși siluetele celor doi pe pânza îngălbenită de vremi. Îmi păreau cunoscuți, dar oare de unde?

Maestrul se îndreptă de șale. Respiră adânc. Pensula nu-i da ascultare. Refuza să mai creioneze vreun contur. „Încăpățânato!”, și o lovi de catul șevaletului. Nu-mi pot explica cum, dar mâna i se înroși de parcă un cui i-ar fi străpuns-o. O lacrimă i se prelinse și sta să-i curgă din barba năclăită. Încet se cuibări în sângele cald. Cu multă gingășie prinse pensula și strânse noua culoare. Formă cu ea un plod, care scânci ca orice alt copil pe lumea asta.

L-am isprăvit.” Desprinse pânza udă și mi-o încredință. O mai privi o dată cu luare aminte, apoi în timp ce marea de lumină îl înghiți îmi șopti cu vocea-i tremurândă: „Expune-l să-l vadă cât mai mulți.

Am părăsit atelierul cu același nod, de data asta înfipt în inimă: oare cine-L va primi?

Preluată cu permisiune de la Iulia Tuns (profesor jurnalism, redactor revista „Lydia”, soție și mamă, prietenă)

Anunțuri

Read Full Post »

Scenetă „3 chifle”

Am primit-o de la un amic acum aproape un an… De atunci am jucat-o de vreo 2 ori și… mi-a ieșit :)))

Have fun!

Trei chifle

N=Nevasta; S=Soțul

N: Gheorghe, Gheorghe!

S: Ce s-a-ntâmplat iar?

N: Ai mâncat cumva chifla mea?

S: Ce chiflă ?

N: Hai, nu te prefă.

S: Nu vorbi prostii. Despre ce chiflă vorbeşti?

N: Recunoaşte că mi-ai mâncat chifla!

S: Care chiflă?

N: A treia!

S: Din dreapta sau din stânga?

N: Lasă glumele. Aveam trei chifle în plasa mea de cumpărături şi acum sunt numai două!

S: Habar nu am la ce te referi!

N: Vrei să spui deci că nu ai luat-o?

S: Stai un pic! Nu ţi se pare prostesc să faci aşa un circ din cauza unei singure chifle de doi lei?

N: Dragule, mie mi se pare prostesc în primul rând că mi-ai furat o chiflă din plasa de cumpărături şi în al doilea rând că eşti prea laş s-o recunoşti.

S: Deci mie mi se pare în primul rând foarte drăguţ că mă numeşti dragule şi în al doilea rând neg în totalitate cuvântul « furat ». Chiar dacă aş fi mâncat chifla, aş fi mâncat propria mea chiflă. O chiflă pe care o plăteşti nu o poţi fura.

N: Deci recunoşti că ai luat chifla?

S: Cum adică, recunosc? Am spus doar că termenul « furat » nu este corect.

N: Hai să nu ne certăm din cauza unor cuvinte. Gheorghe, vroiam să pregătesc cu aceste chifle o mâncare specială. Cu două nu mai pot să fac asta. S-a terminat! Şi asta numai pentru că tu mi-ai cotrobăit prin plasă !

S: Am cotrobăit ???? Eu nu cotrobăi ! Deşi aş avea tot dreptul ca în propria mea casă să caut o chiflă şi chiar să o mănânc.

N: Dar nu ai nici un drept ca apoi să negi asta !

S: Nu neg absolut nimic !

N: Aşa deci, tot timpul m-ai minţit că nu ştiai nimic despre chiflă şi acuma…

S: Cum adică te-am minţit ? Nu ştiu nimic depsre chiflă !

N: Hai nu începe iar! Tocmai ai recunoscut că  ai mâncat chifla !

S: Eu ? Eu am zis că aş fi avut dreptul să o mănânc, dar nu m-am folosit de acest drept !

N: Dar unde este atunci ?

S: De unde să ştiu eu? Nu mă poţi învinui pentru orice chiflă care dispare de pe acest pământ !

N: Dar n-a fost nimeni altcineva în bucătărie în afară de tine !

S: Şi asta îţi este îndeajuns ca să mă bănuieşti pe mine pentru dispariţia ridicolă a unuei chifle de nimica toată.

N: Of, dar nu-mi e de chiflă. Mi-e de principiu!

S: Păi du-te atunci la magazinul din colţ şi cumpără-ţi un principiu cu un leu…şi situaţia s-a încheiat!

N: Pentru tine poate, dar nu şi pentru mine ! Ce mi-e de chiflă ?

S: Ce mi-e mie de chiflă ? Dacă nu ne pasă niciunuia, comoara mea, atunci ce tot discutăm aici atâta.

N: Pentru că TU spui mereu altceva ! Întâi ai negat totul, apoi ai recunoscut şi acum iar negi.

S: Nici n-am recunoscut , nici n-am negat nimic ! Şi dacă mai spui odată cuvântul « chiflă » o să plec !

N: Am bănuit eu asta. Nu-ţi mai pasă deloc de mine !

S: Cum ? Nu-mi mai pasă de tine ? Ah, logică asta de femei !!!!

N: Ha, logica asta de bărbaţi : Întâi nu  ştii nimic de chiflă, apoi spui că e dreptul tău să mănânci chifla, apoi negi că ai mâncat chifla şi apoi spui că această chiflă este chifla ta.

S: NU MAI SUPORT ! DA, EU AM MÂNCAT CHIFLA !

N: Aha !

S: Da, eu am negat acest furt din laşitate şi acuma recunosc că am ajuns la capătul puterilor !

N: De ce ai făcut asta ?

S: Ce-am făcut ?

N: Păi ai furat chifla !

S: Deci, am făcut-o pentru că sunt un bărbat egocentric, perfid, fără inimă, laş şi necioplit.

N: Ai făcut-o pentru că….pentru că NU MĂ MAI IUBEŞTI !

S: Exact, pentru că nu te mai iubesc ! Acum am ajuns la subiect. Pentru că nu mai sunt cum am fost acum 20 de ani ! Am devenit nesimţitor şi indiferent ! Am pus acuma punctul pe i sau am mai uitat ceva ?

N: Eşti un rău!

S: Exact !

N: Eşti chiar foarte rău!

S: Oh, asta am uitat!

N: Te dispreţuiesc!

S: Ai tot dreptul! Cine fură chifle, nu merită altceva!

N: Cu fiecare cuvânt înrăutăţeşti situaţia. PLeacă de la mine şi ia şi restul chiflelor cu tine . Răstoarnă sacoşa …trei chifle !

S: Dacă nu am o halucinaţie atunci văd tocmai trei chifle! 

N: Nu se poate ! Cineva trebuie să fi ascuns chifla!

S: S-o ascundă. Aşa deci. Eu cred că a treia chiflă nici măcar nu este o chiflă, ci  numai duhul chiflei pe care eu am mâncat-o.

N: Gheorghe, te rog, te rog…nu fii supărat! Dar de ce ai zis că ai mâncat-o?

S: Păi da, unii acuzaţi preferă un proces scurt.

N:Gheorghe?

S: Da?

N: Nu mai sunt foarte sigură…Dar nu cumva au fost patru chifle în plasă!

S: O, nu …Nu pot să cred ! Şi iese afară

Ți-a plăcut? 🙂 Dă un like. Merci.

Read Full Post »

Adam & Eva

De Laura Emanuela David

Am scris-o atunci când am aflat că relația sorei mele, Ligia, cu soțul ei (actual), este serioasă. Am fost… inspirată!

Așezare scenică

Într-o parte Adam, pe câmp, cu tricoul alb pe el, imprimat cu o imagine in care organele sunt la vedere, inclusiv coasta lui 😀

În cealaltă parte, Eva, în spatele căreia e, la video-proiector, poza de pe tricoul lui Adam. Eva este „coasta”.

Efectul dorit ar fi ideea de zoom de pe tricoul lui Adam.

Scena I

Adam: Sunt Adam.

Eva: Sunt Eva.

Adam: Sunt puternic între animale, păsări, peşti…

Eva: Sunt un gând, o dorinţă, o idee în mintea Domnului Dumnezeu… Îi văd zâmbetul din colţul gurii… Ştie că va ieşi ceva frumos!

Adam: Mă uit la stele şi aş vrea să ajung acolo, poate printre ele…

Eva: Sunt eu! M-am trezit într-un stomac! Ba nu! Lângă! Auzi? Stai! nu te speria! E inima! Sunt aproape de ea: pe ritmul ei aş putea cânta!…

Adam: Să cânt? Cine mă aude? Cine mă înţelege? Îmi place de Boby… e un câine bun, mă însoţeşte peste tot dar…

Eva: Devine tot mai strâmt locul… Totuşi, azi mi-am îndeplinit rolul. Când a venit lovitura [scheme karate] am apărat inima şi multe alte organe foarte importante, prietenele mele!

Adam: Azi am căzut, Doamne! Eram cu gândul în altă parte şi nu am observat groapa…

Domnul: “cu gândul în altă parte”? Ce parte?

Eva: Plămânul are plămâna lui;

Adam: Elefantul are elefanta lui;

Eva: Piciorul are picioara lui…

Adam: Boby le are pe ale lui…

Eva: Şi fiecare coastă are perechea ei! Nu că eu aş fi în plus, dar…

Adam: Doar mă gândeam… atâta!

Domnul: Adică vrei şi tu o pereche!

Adam: A… nu!!! Doamne fereşte!! nu mă potrivesc cu nimeni!! Mai bine aşa… serios Doamne!!…gândeşte-te cum aş arăta lângă girafă, sau lângă struţ. =)) Mulţumesc, dar dă-mi voie să Te refuz politicos!

Eva: Admiram şi eu … atâta… [oftat]

Adam: [oftat – împreună cu Eva]

Eva: Ma gândesc că sunt mai specială! Îhî! De asta nu am pereche!! Asta era… ! Ca NASUL! [brusc tristă] El are două nări: un nar şi o nară!

Adam: Doamne, azi am fost la câmp. Am pregătit mâncare cred că pentru o săptămână. Mâine ajut ursoaica la naştere. Adică o asist. În casă, treburile tot nefăcute sunt, ca de obicei…

Eva: Zilele astea am muncit mult! Muşchii mi-au zis că au febră musculară.

Adam: Dacă muncesc mult, îmi rămâne doar seara pentru visare. Şi seara e scurtă. Adorm imediat de oboseală… [Adam adoarme şi sforăie…]

Eva: (în şoaptă) Pssst! Coasta 12! Heeii! Colega!

Coasta 12: mmm?

Eva: Crezi că vom iesi vreodata de aici?

Coasta 12: mm-hmm!

Eva: Da?? Wooww!! Oxigenul intră şi iese. ( brusc trista) Bine, dar se împerechează cu Carbonul. Iese împerecheat…CO2. (pauză) Auzi, dar cum vom iesi??

Coasta 12: [sforait]

Eva: [oftat]

Adam: [ofteaza coasta 12, ofteaza Eva, ofteaza în somn şi Adam]

Scena II

Actorii dorm.

Pe fundal se aude muzica de noapte buna (Tears in heaven).

Pentru a se sugera venirea dimineţii, urmează muzică pe ritmuri rapide. (the lion sleeps tonight )

În acest timp, actorii se trezesc.

Apoi Adam se duce la treaba. În funcţie de cum se mişcă (se apleacă, se întoarce, se înclină), Eva îl urmează în mişcări – AICI ACTORII INVAȚĂ GESTURI PE CARE LE FAC SIMULTAN…
Eva îl urmează pe Adam în mișcări… (gen, alergare, mancarea unui fruct din copac, etc)

Vine seara (muzică Gladiator ERA)…

Actorii se pun la somn, dar nu adorm imediat…

Scena III

Eva: Îmi place inima. E specială. Îi simt mesajul din bătăile ei. Adesea e aşa tristă… De-aş putea…

Adam: Să am pe cineva cu mine!

Eva: I-aş spune multe… Că nu e singură. Că o înţeleg…

Adam : Când vorbesc să nu-mi răspundă doar ecoul…

Eva: Când cântă, eu cânt împreună cu ea, dar nu m-aude… 😦

Adam: Când adorm, să fie lângă mine…

Eva: [în şoaptă] Când adoarme… îi spun “noapte bună!

Domnul Dumnezeu a zis << nu este bine ca omul sa fie singur! Am să-i fac un ajutor potrivit pentru el>>”

(Îngerii se apropie)

Adam: … dar ce somn puternic mă ia!!

Eva: ce somn îmi e!

Scena IV

Când îngerii se apropie de Adam, îmbrăcați la costum, cu ochelari negrii de soare, imită genul de bodyguards, care, se prefac că îl adorm pe Adam din bătaie, și pistol electric… Adam cade „rănit” pe jos, iar îngerii ies.

Pe fundal se aude: “Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit. Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a dus-o la om!”

-„coasta” [Eva] e scoasă afară de îngeri şi adusă înapoi într-o rochie frumoasă, înflorată, de vară!

Eva e dusa înspre Adam:

Adam: “Iată în sfârşit pe aceea care e os din oasele mele, şi carne din carnea mea! Ea se va numi femeie pentru ca a fost luată din om!”

Vin îngerii şi o iau pe sus să o ducă spre Adam, dar Eva le face semn că vrea sa spună sălii ceva. În faţa audienţei face o plecăciune, spunând:

Eu sunt o coasss…. Ţipă iar când îşi vede corpul. (Imită ideea din Bambi… se miră când își vede corpul, își pipăie mâinile, ale ei, ale oamenilor din sală, care se vor speria de Eva cand va veni sa pună mâna pe ei…)

Adam se apropie de ea. Ea îl studiază atentă, îl trage de mâini… (Adam poate râde)

Adam când vede că nu dă de capăt cu ea şi de dragă ce îi e, o îmbrăţişează aşa încât capul Evei ajunge pe pieptul lui…

Atunci ea ţipă iarăşi de bucurie, şi dă o palmă lui Adam, şmechereşte peste piept apoi pune urechea şi ascultă..

Eva: INIMA!! Aici erai! Ce ritm rapid ai! Pocăieşte-te soră!! De ce? A! Eşti foarte fericită? Şi eeeu!!! Te rog să spui coastelor că AM IEŞIT!! … Şi Domnul Dumnezeu mi-a dat şi mie o PERECHE!

Adam şi Eva (de braţ) merg la mire şi mireasă să îi felicite.

“De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi se vor face un singur trup!” Geneza 2:18-24

(la videoproiector Geneza 2: 18-24)

Noi am imprimat imaginea de mai jos pe un tricou alb pentru Adam…
Tricoul se poate cere… Nu știm dacă se poate și primi, dar de cerut, e ok 😀

Baza legală… 😀

Nota autoarei:

Dacă se reia citirea textului din Biblie, se poate observa că Dumnezeu a observat lipsa femeii înainte ca omul să îşi dea seama de acest lucru.

Indirect, Dumnezeu l-a făcut conştient, punându-l să dea nume animalelor, şi astfel Adam a observat că sunt perechi.

După aceea, tot Dumnezeu l-a adormit şi când s-a trezit, i-a dat-o pe Eva, acum când era conştient că o doreşte.

Sceneta surprinde momentul de după numirea animalelor, când s-a născut dorinţa in inima lui Adam, până la întâlnirea ei, a Evei.

Coasta e pură ficţiune, fiind personificată, dar are relevanţă, deoarece, Eva e singura femeie care s-a trezit direct lângă soţul ei. Femeile de dupa ea, trăiesc simţirile coastei din sceneta noastră :-)…

Scrisă la 25 ianuarie 2010, în Spania

David Emanuela Laura

Read Full Post »

Sondajul

De Laura, Ramona și Lavinia

Personaje:

  • Reporter (microfon, foi, cameraman)
  • Cameramanul (camera, ochelari de soare, căști) 
  • Intervievații (4 cupluri)
  1. bărbatul sub papuc/ femeia autoritară
  2. cuplul de duminică / se ceartă
  3. dictatorul / asuprita
  4. ocupații / n-au timp de ei 2

Reporter: Bună ziua! Suntem de la Organizația Familiilor Rupte din Rai, neîntâlnite și nevăzute în țara noastră. Astăzi vă deranjăm cu un interviu despre starea meteorologică a familiilor. Ne ocupăm de această problemă deoarece seceta din ultima vreme a lăsat grupa de la copii de duminica fără copii, și băncile din Biserică pustii și crăpate.

(apare primul cuplu pe stradă. Ipostază: ea merge înaintea lui, el în urmă încărcat de plase)

Reporter: Bună ziua! Acceptați un interviu din partea Organizației Familiilor Rupte din Rai?

Cuplu1: bărbat:nu. Femeia: ba da! Ce-ai de-ascuns, mă? Taci din gură! Lasă că vă spun eu ce face el acasă: nu face NIMIC!

Reporter: Oo.. (încurcată, se uită în foi). Păi, aș avea o întrebare: Sunteți creștini?

Cuplu1: el: încercăm. Ea: cine mă? De ce minți femeia? Dacă nu eram eu, nu mergeam de Paști și de Crăciun la Biserică. Bine că te aduc eu, că altfel… Și mai și aprindem lumânări pentru vii și pentru morți. Și bine că la masă tai pâinea în cruce.. ehee..

Reporter: Am înțeles… Viața dumneavoastră de creștin promite multe. A doua întrebare: Credeți că viața dumneavoastră de căsnicie este trăită împreună cu Dumnezeu:?

Cuplu1: el: nu cred. Ea: Bineînțeles! Bine că știi tu tot! Nu știe! Bine că mai sunt eu aici să îl salvez (se suflecă la mâneci). E un neisprăvit! Eu zugrăvesc, eu spăl, eu gătesc… Și apoi… cu Dumnezeu? Dumnezeu cu mila!

Reporter: Am înțeles. Vă mulțumesc frumos! La revedere.

Reporter: Cred că familia ruptă din Rai e cea în care „Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile”. – Efeseni 5:24

Cuplu2: (intră certându-se de la ceva banal, amândoi la fel de certăreți)

Reporter: Bună ziua! Mă scuzați, aș avea o întrebare pentru dumneavoastră!

Cuplu2: el: DA! Da… mă scuzați. Ea: să-l scuzați și acuma, și mai încolo, că mereu face la fel!

Reporter: Suntem de la Organizația Familiilor Rupte din Rai (OFRR). Sunteți cuplu?! Prima întrebare: Sunteți creștini?

Cuplu2: Cum să nu? Nu lipsim o duminică de la Biserică! Da se poate..? Avem și botezul, că altfel nu ne cununau! Mergem din fragedă pruncie. Avem locul rezervat. Era cât pe ce să mi-l ia o soră din biserică!

Reporter: Am înțeles. Mai am o întrebare: Credeți că viața dumneavoastră de căsnicie este trăită împreună cu Dumnezeu?

Cuplu2: Ea: zi tu, mă Ioane. El: zi tu, fă Marie! Tu ai gura mare. Când să zic eu, n-am loc de tine. Mereu ai dreptate. Ea: … ceartă banală din nou.

Reporter: Mulțumesc, la revedere!

Proverbele 27:15 „O streaşină care picură necurmat într-o zi de ploaie, şi o nevastă gâlcevitoare sunt totuna.

Cuplu3: (el înainte, ea mai pe urmă… ) Taci, fără gură! Să nu te-aud, auzi?? (ea tace tot timpul)

Reporter: Bună ziua! Mă scuzați, aș avea o întrebare pentru dumneavoastră: sunteți creștini?

Cuplu3: Da, bineînțeles și fără îndoială! Se poate…? (ea tace, supusă, cu capul în jos)

Reporter: (spune sălii: tare mi-aș dori să fie adevărat…!) Mulțumesc, am înțeles. Mai am o întrebare: Credeți că viața dumneavoastră de căsnicie este trăită împreună cu Dumnezeu?

Cuplu3: el: numai după Scriptură. Eu zic, ea execută. În caz de omisiune în executare, intervin sancțiunile. Eu „mă port aspru cu trupul meu și îl țin în stăpânire”. Mai ales de când am soție, și împlinim versetul „cei doi vor fi una”, și sancțiunile le încasează cu prisosință ea. Doar de aia e ajutor potrivit..!!

Reporter: Mulțumesc. La revedere!

Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi. 29 Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica

Cuplu4:

Ea: heei.. ce coincidență! Pe cine văd eu aici? Ce faci măi?

El: uite, din pauză de la muncă. Mă bucur să te văd.

Ea: aici ai tu pauza? N-am știut, aș mai fi putut trece pe aici… După atâția ani de căsătorie….

El: Mai bine că n-ai știut, că m-ar fi costat scump încă un suc la pauză… Îți dai seama 1 suc X 5/ săptămână, X4 săptămâni, X 52 săptămâni pe an = 3120 lei/an ( 32 de milioane un suc!?) o adevărată risipă…

Reporter: Bună ziua! Sunteți creștini?

Cuplu4:  Noi doi? Împreună?…ăă. Da, suntem.

Reporter: Mă bucur pentru voi! Dar, credeți că viața dumneavoastră de căsnicie este trăită împreună cu Dumnezeu?

Cuplu4: Ce căsnicie? Suntem prea ocupați…! Nu mai încape și Dumnezeu! Avem casa ipotecată, mașina în leasing, cățelul bolnav, facturi, datorii… sucuri!! Avem treabă, dom-le. Și mai e un lucru. Învață-l acuma: timpul înseamnă bani, dar pentru interviul ăsta zi mersi că nu te taxez.

Reporter:

„Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.” 1 Timotei 6:10

 

Organizația Familiilor Rupte din Rai încheie aici reportajul. Concluziile sunt evidente, tulburătoare. Seceta continuă…

 Cuplurile vin pe rând în sală

Cuplu1:plancardăNESUPUNERE

ea: nesupunerea mea, neîncrederea în el, m-a împiedicat să fiu o soție credincioasă.

Cuplu2: plancardă „FĂȚĂRNICIA”

El: mergeam doar duminica la Biserică, din obișnuință, dar noi nu căutam să-L cunoaștem pe Dumnezeu

Cuplu3: plancardă „TIRANIA”

El: Dictatura mea, egoismul, și dorința de a fi servit m-au împiedicat să fiu ceea ce a gândit Dumnezeu: un soț, un sprijin soției mele.

Cuplu4: plancardă „LĂCOMIA”

Ea: Avariția, dorința de bani, n-au îngropat în servicii, în datorii, și am uitat scopul lor, și faptul că noi doi trebuie să reflectăm pe Hristos și Biserica.

Reporter:  DAR PE VOI, CE VĂ ÎMPIEDICĂ SĂ VĂ TRĂIȚI CĂSNICIA ÎMPREUNĂ CU DUMNEZEU?

Onisim și Corina (nunta acum, 19 august 2012): „vă dorim ca Dumnezeu să vă ajute ca în căsnicia voastră să fie supunere, dar nu tiranie, să nu fie fățărnicie și nici să nu fiți lacomi, ci dimpotrivă, să arătați pe Hristos și Mireasa Lui!”

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: