Purpose. Scop.

2 Cor. 4:15-18

15 For all these things are for your sake, so that the grace that is including more and more people may cause thanksgiving to increase to the glory of God.

16 Therefore we do not despair,but even if our physical body is wearing away, our inner person is being renewed day by day.

17 For our momentary, light suffering is producing for us an eternal weight of glory far beyond all comparison

18 because we are not looking at what can be seen but at what cannot be seen. For what can be seen is temporary, but what cannot be seen is eternal.

2 Cor. 4:15-18

15 Toate sunt pentru voi, pentru ca harul, atingând mulți oameni, să facă să abunde mulțumirea, spre slava lui Dumnezeu.

16 De aceea, noi nu ne descurajăm ci, chiar dacă omul nostru din afară piere, totuși omul nostru dinăuntru este înnoit din zi în zi.

17 Căci necazul nostru ușor de purtat și temporar, lucrează în noi o greutate veșnică de slavă, dincolo de orice imaginație.

18 Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, deoarece cele care se văd sunt trecătoare, dar cele care nu se văd sunt veșnice.

This is my journey on Earth.

Or God´s.

Read Full Post »

Două femei

Pentru că mâine e ziua femeii, zilele astea am fost provocată la un mesaj pentru noi.

Și din dorința de a atinge esența, am zis să aleg o perlă…  Datorită procesului de formare îndelungat, și a locurilor greu accesibile în care se găsește, perla valorează foarte mult.

În sens similar și învățămintele valoroase cunosc formarea și publicitatea unei perle. La colț de stradă e un lucru… Dar cuvintele valoroase, de viață cântăresc greu și pentru a le descoperi trebuie oarecare dedicare, atenție și chiar muncă!

Aceasta fiind introducerea :), zic să ne îndreptăm mintea dar și inima spre Cuvânt, spre ceea ce are Dumnezeu în plan pentru noi, spre Sfânta Scriptură. Cred că acolo sunt perlele, pietrele prețioase pentru noi, oamenii, pentru noi: doamnele și domnișoarele.

Domnul Iisus în Evanghelia către Ioan ne încurajează studiul aprofundat, adânc astfel: „cercetați Scripturile pentru că tocmai ele vorbesc despre Mine”.

Și zic să cercetăm! 🙂

Din toată Biblia, am ales un text în care e vorba de două femei dintr-o lovitură, și aș vrea să fim împreună foarte atente la ce învățături putem lua pentru noi chiar acum, în 2015 . ♥

Luca 8:40 – 56, Noul Testament, Biblia

„Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe

40 Când Isus S-a întors, mulţimea I-a urat bun venit, pentru că toţi Îl aşteptau. 41 Şi iată că un om, numit Iair, care era conducătorul sinagogii, a venit, a căzut la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă, 42 pentru că singura lui fiică, în vârstă de vreo doisprezece ani, era pe moarte. În timp ce mergea, mulţimile se înghesuiau în jurul Lui. 43 O femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge (şi care cheltuise pe la doctori tot ce avusese)11, fără să fi putut fi vindecată de cineva, 44 a venit prin spate şi s-a atins de marginea hainei lui Isus. Imediat scurgerea ei de sânge s-a oprit.45 Isus a întrebat: – Cine M-a atins? Pentru că toţi negau, Petru I-a zis: – Stăpâne, mulţimile se înghesuie în jurul Tău şi se îmbulzesc în Tine, (şi mai întrebi: „Cine M-a atins?“!)12 46 Dar Isus a zis: – M-a atins cineva, pentru că ştiu că a ieşit o putere din Mine! 47 Când femeia a văzut că n-a scăpat neobservată, a venit tremurând, a căzut înaintea Lui şi I-a spus, înaintea întregii mulţimi, de ce L-a atins şi cum fusese vindecată imediat.48 El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat! Du-te în pace!“ 49 În timp ce El încă vorbea, a venit cineva din casa conducătorului sinagogii şi i-a zis acestuia: „Fetiţa ta a murit! Nu-L mai deranja pe Învăţător!“50 Isus însă a auzit şi i-a zis lui Iair: „Nu te teme! Crede doar, şi ea va fi vindecată!” 51 Când a ajuns la casă, n-a lăsat pe nimeni să intre împreună cu El, în afară de Petru, de Ioan, de Iacov şi de tatăl şi mama copilului.52 Toţi plângeau şi o jeleau, însă Isus le-a zis: „Nu mai plângeţi, pentru că ea n-a murit, ci doarme!“ 53 Ei însă râdeau de El, pentru că ştiau că fetiţa murise. 54 Isus, (după ce i-a scos afară pe toţi,)13 a luat-o pe fetiţă de mână şi a strigat: „Fetiţo, scoală-te!“ 55 Duhul ei s-a întors şi ea s-a ridicat imediat. Isus le-a poruncit să-i dea să mănânce. 56 Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.”

CONTEXT

Am câteva precizări prealabile și importante de făcut cu privire la text:

• Cu mintea, încercați să vă transpuneți în anii 30 după Hristos pe teritoriul Palestinei de azi;
• Într-o cultură DIFERITĂ de a noastră aparținând poporului evreu,
• În care Iisus Hristos era urmat de cei 12 Apostoli, și de mari mulțimi datorită învățăturilor Sale deosebite și a faptului că făcea mari minuni (vindecări)
• Iar Evanghelia care îl descrie a fost destinată evreilor, de aceea ar trebui să descoperim și implicațiile subtile pe care textul le ascunde.

Ce s-a întâmplat de fapt?

Isus era în mijlocul mulțimilor când un fruntaș al sinagogii locale îl caută cu problema esențială a vieții lui: fiica lui e pe moarte.

Sinagoga a fost și continuă să fie locul de închinare al evreilor. Fiind fruntaș, ne putem imagina că era respectat și apreciat în locurile respective și era un bun practicant al credinței în Dumnezeul adevărat. (dexonline)

Fiica lui avea 12 ani.

Eram curioasă de ce din câte mii și mii de vindecări a făcut Domnul Iisus pe pământ, de ce a ales Luca s-o relateze pe cea în care fetița avea 12 ani. Și am descoperit că atunci era majoratul lor (wikipedia). În câțiva ani urma căsătoria, și apoi gata. Erau familii lărgite oricum, și nu duceau lipsă de sprijin de orice fel.

Așadar fetița era în apogeul vieții ei… dar ce trist că moartea lucra în ea prin boala necruțătoare!

Apoi, mai este o femeie în text: o femeie care avea scurgeri de sânge de 12 ani. Vă mai aduceți aminte unde ați mai văzut cifra 12? Oare să aibe legătură cu fetița? Eu cred că niciun Cuvânt din Scriptură nu este la întâmplare. Dumnezeu în omnisciența Sa mereu are lucrurui ascunse, nestemate pentru noi… dar trebuie, ca în căutarea perlelor, să căutăm adânc!

Revenind, în cultura evreiască, instituită prin poruncile lui Dumnezeu date lui Moise, femeia era declarată necurată în timpul în care îi venea menstruația. Ulterior s-a dovedit faptul că aceste măsuri erau sănătoase pentru prevenirea multor boli.

„ Femeia care va avea o scurgere, şi anume o scurgere de sânge din trupul ei, să rămână şapte zile în necurăţia ei. Oricine se va
atinge de ea va fi necurat până seara. Orice pat în care se va culca ea în timpul necurăţiei ei va fi necurat; şi orice lucru pe care va şedea ea va fi necurat. Oricine se va atinge de patul ei să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara. Oricine se va atinge de un lucru pe care a şezut ea să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi va fi necurat până seara. Dacă este ceva pe patul sau pe lucrul pe care a şezut ea, cine se va atinge de lucrul acela va fi necurat până seara.” Levitic 15:19-23 „Cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune omenească, fie de un dobitoc necurat, fie de o altă spurcăciune, şi va mânca din carnea jertfei de mulţumire, care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.” Levitic 7:20, Vechiul Testament, Biblia.

Vă dați seama că această femeie, din cauza bolii ei, era mereu exclusă: din sărăbători, dintre oameni, din cultura ei…

Aș vrea să ne gândim mai adânc ce înseamnă acest lucru. Ce înseamnă să fii pușcăriașul propriului corp, să fii liber, și totuși exclus din propria casă, societate, cultură… și religie. Pentru cei necurați era interzis să intre în Templu sau orice alt loc sacru și să se închine.

În aceste condiții, femeia a auzit de un Vindecător al tuturor bolilor posibile. Și s-a dus la el: Domnul Iisus.

Alături de ea avem o fetiță de 12 ani care la vârsta majoratului la evrei, a decedat.. Tatăl nu a ezitat să se îndrepte către același Vindecător și să ceară ajutor. S-a dus el însuși după Domnul Iisus. În cultura respectivă acest gest arăta mare respect, și mai ales superioritatea invitatului. Dacă persoana invitată era egală în grad, sau inferioară, atunci o slugă era trimisă la invitat.

Avem aici 2 femei.

Ce anume le leagă? Ce asemănări vedem între ele? Dar deosebiri?

A: Asemănări:

• Amândouă: sunt femei, cifra 12 în comun, au o problemă de viață și moarte, au nevoie vitală de Iisus, sunt importante în ochii lui Iisus, sunt vindecate –salvate, au fost o problemă/ greutate în familiile lor, sfârșeau în moarte prin boală…

B: Deosebiri

• Femeia cu scurgeri de sânge: luptase ea însăși pentru vindecarea ei, încercase tot ce auzise că ar putea-o ajuta, a mers singură la Iisus,
• Fetița de 12 ani: familia a fost cea activă în vindecarea ei, era slabă și neputincioasă, era mică, era iubită,

Aplicare

Oare noi nu suntem ca cel puțin una din cele două femei? Oare nu avem ceva ce ne macină… ce ne mănâncă viața din noi?

Dumnezeu se uită la noi din cer și știe că datorită sfințeniei Lui, păcatul ne desparte de El.

„Fiindcă plata păcatului este moartea” (Romani 6:23)  

„Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23)

„Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.” „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.  Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,  bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,  fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.  Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” Romani  1:28-32

Poate că sunteți dintre cele mai drăguțe și morale femei. Și sincer, mi-e greu să nu cred asta… Apropos: câte dintre voi ați ucis pe cineva? sau câte ați dat în cap cuiva? Dar câte am mințit? Câte am furat? Câte nu cinstim în fiecare clipă pe Dumnezeu?

De câte păcate este nevoie să fim sub condamnarea morții? 

„Fiindcă plata păcatului este moartea” (Romani 6:23) Unul singur e suficient!

Avem nevoie de Cineva care să ne salveze..

Reflectare text

Înainte să sărim repede la concluzii, aș vrea să ne întoarcem la text. Cele două femei urmau să înfrunte moartea.. Mai repede sau mai tarziu. Dar era Cineva care le putea salva.

Haideți să ne uităm în text care sunt deosebirile de reacție ale Domnului Iisus, dar ce a fost comun la amândouă:

1. Asemănări:

– a avut autoritate, a avut puterea să le vindece, a vrut să le vindece, I-a păsat, s-a atins de ele, le-a vindecat, le-a vorbit, le dă o soluție ulterioară („du-te în pace” „dați-i să mănânce”)

1. Deosebiri:

– Femeia cu scurgeri de sânge: nu a lăsat-o să plece vindecată, ci a vorbit cu ea și a expus-o lumii, – Fetița de 1 ani: într-un cadru restrâns, între apropiații Lui și ai ei, a înviat-o.

• APLICARE

Aplicare: moartea lucrează în noi, și condamnarea planează necruțătoare deasupra capetelor noastre. Ce rămâne de făcut?

Oare Același Iisus ne poate ajuta și pe noi?

„Fiindcă plata păcatului este moartea dar darul fără plată a lui Dumnezeu este viața veșnică în Iisus Hristos”. Romani 6:23

„Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” Romani 5:8

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică.” Ioan 3:16

„A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” Ioan 1:11-12

Despre noi:

Vă regăsiți în femeia căutătoare? Vedeți în voi o boală necruțătoare care nu vă dă pace? Vă simțiți uneori străine în propria cultură, în propria familie, prieteni? Căutați sens în toate, pace autentică, pace deplină… și nu e nimeni să v-o dea și vouă?

Sau poate aveți pe cineva drag care se stinge sub ochii voștri? Nu zic neapărat fizic, dar vedeți că în loc să înflorească… nu mai are dor de viață. Nu mai mănâncă, nu mai … trăiește.. Îl cărăm poate în familiile noastre, sau între prieteni..

Este CINEVA care vrea și poate ajuta. El este Iisus Hristos.

Și dacă este un gând cu care vreau să rămâneți, este că:

Iisus este viu și este Același: El vrea și poate să ne dea viață din belșug, și să ne împace cu Dumnezeu!

Vrei tu să accepți invitația Sa? Ești convinsă de păcatul care domnește în tine? Vrei să scapi de el, de moarte? Vrei să începi o relație cu Dumnezeu? Vrei și tu să fii vindecată?

Crezi?

Iisus este viu și este Același:

El vrea și poate să ne dea viață din belșug,

și să ne împace cu Dumnezeu!

Read Full Post »

„Îl vor numi Minunat…”

„Îl vor numi Minunat…”

„Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii”.” Isaia 9:6

În începutul capitolului 9, proorocul Isaia spune din partea lui Dumnezeu „totuşi, întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.” Şi în continuare „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui… Îl vor numi Minunat…„

Contextul în care este făcută afirmaţia este undeva în urmă cu aprox. 6 secole înaintea Naşterii Domnului. În acest context, poporul ales al lui Dumnezeu, evreii, au fost pedepsiţi prin cucerirea ţării pe care o formaseră, iar ţara a fost pentru prima oară subjugată inamicilor. Era momentul în care pentru prima oară Dumnezeul evreilor, cel Atotputernic, nu a mai intervenit miraculos pentru salvarea lor.

Dar ştiindu-le amărăciunea, tristeţea, prin prooroci, Dumnezeu transmite mesajul despre naşterea undeva în viitor a lui Mesia, a Salvatorului lor. Le transmite o veste bună care avea să fie o mare bucurie pentru întreg norodul. Dar…

De ce ♥ „Minunat” ♥? 

Aceasta este prima Sa caracteristică enunţată între celelalte… 

În dicţionarul limbii române „minunat” este explicat ca fiind o caracteristică „care iese din comun, care face minuni, înzestrat cu însuşiri supranaturale„. De ce aceste caracteristici supranaturale recunoscute întâi?

Contextul lui Isaia, de acum peste 2500 de ani se repetă şi în zilele noastre. Oamenii sunt amărâţi de atâtea probleme, deziluzii, trădări şi neputinţe de tot felul. Oamenii şi acum ca şi atunci nu îl caută pe Dumnezeu. Nu vor să se lase de păcat… Mai mult decât atât, nu se pot întoarce la Dumnezeu. 

Pentru mulţi Crăciunul este o sărbătoare de groază în care nu găsesc sensul bucuriei, scopul tuturor eforturilor de a sărbători… 

Cu toate acestea, prima şi cea mai mare realizare este aceea a omului care conştientizează nevoia de un Salvator.

Iar vestea bună a Crăciunului este că Salvatorul, Iisus Hristos, este cel care a făcut TOT, absolut tot ce se putea pentru a salva omul nu doar de la un chin veşnic, din iad, ci şi de la o viaţă mizerabil de insignifiantă pe pământ.

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat a ales să coboare pe pământ, să renunţe la a face uz de puterea lui de Dumnezeu, să fie 100% şi om, şi 100% şi Dumnezeu. El a fost Singurul Om Sfânt  în toată viaţa Lui, nu a păcătuit, iar apoi a luat asupra lui păcatele întregii lumi, şi a primit pedeapsa în locul nostru, îngropând în moartea Lui păcatul şi puterea Lui. 

Aici sunt cuprinse informaţii esenţiale: aşadar păcatul, ceea ce de fapt ne desparte de un Dumnezeu absolut în sfinţenie, a fost rezolvat la crucea de la Golgota unde Iisus Hristos a fost răstignit.

Cu toţii ştim că a treia zi a înviat! Iar învierea Sa ne promite că este viu, şi că prin credinţa în plata înfăptuită de El, suntem iertaţi şi primim în dar o natură umană diferită, nouă, cu care, prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu putem trăi o viaţă liberi de puterea păcatului, în continuă apropiere de Dumnezeu!

Iată vestea bună!

Cu toate acestea… să ne uităm puţin în jur: constatarea este de departe a unei realităţi izbitor de diferită de ceea ce ne-am dori să fie…

Dar în drumul meu, personal, pe pământ mi-e tare greu să găsesc omul care în viaţa lui n-a avut nicio tangenţă cu Dumnezeu. Şi acum vreau să vorbesc despre acel moment special când fiecare în parte am ştiut clar că nu putea fi nimeni altcineva decât Dumnezeu…

În dreptul meu, când am ajuns la capătul puterilor, când am constatat că am dat absolut tot ce aveam de dat şi am renunţat să mai încerc… atunci Dumnezeu (cine altul să ştie…?) printr-o persoană care m-a văzut în faţă pentru a doua oară… a decis să mă aducă la loc. A făcut incredibilul! Să umple acele multe goluri „imposibil” de umplut. Să deschidă acele uşi ferecate omului, ferecate mie. Să facă minunea… minunea unui Dumnezeu Minunat! Şi este acea minune de necombătut între prieteni, cunoscuţi… este acea minune care-I arată minunăţia!

El este Minunat!

Nu ştiu cum eşti în drumul tău spre Dumnezeu, dar te încurajez să testezi această caracteristică minunată a lui Dumnezeu, a Salvatorului nostru. El nu se dezminte, şi nu Îi pare rău de promisiunile făcute.. 

El se lasă cunoscut de oameni ca fiind „Minunat, Sfătuitor, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”

Nu degeaba la naşterea Sa, cerul întreg s-a bucurat. Ei ştiau că Dumnezeu coboară cu un scop între oameni. Este scris în Biblie că, Îngerul spune păstorilor de Naşterea lui Mesia în Betleem, şi că

„deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui!”.” 

Mă întreb oare cum sunau? Cum arătau?

Personal, rugăciunea mea este ca eu să-L fi cunoscut pe Dumnezeu nu doar ca fiind „Minunat” (şi este!) ci să-L cunosc în viaţa mea de zi cu zi şi ca „Sfătuitor„, să-I dau această cinste, să-I deschid uşa deciziilor mele, să-L cunosc ca „Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor” şi în final… „Prinţ al Păcii„.

Şi rugăciunea aceasta este pentru noi toţi …

De Crăciun să ne închinăm înaintea Domnului Iisus, cel viu, şi să-L recunoaştem aşa cum este El.

Pentru difuzare la Radio Vocea Evangheliei, Braşov, Decembrie 2014

Read Full Post »

Iarnă. Drag de bucurie

A nins bine la Brașov.

Mă gândesc la alți ani.

Zăpada mă prindea pe drumuri, și vântul își scutura înghețul peste fruntea dezgolită. Mă bucuram de câte-un un papuc deștept. Contează! 🙂

Mă gândesc câte s-au schimbat.

Câtă experiență de viață, de muncă, de prietenie adun… Câtă experiență încă mai am, totuşi, nevoie! Nu-mi vine să cred uneori ce povești trăiesc. Nu-mi vine să cred ce drumuri apuc. Pare ireal. E de vis! Dar știu că e visul meu. Pentru alții pare un chin. Sau inutil. O utopie. O emancipare. O fi.. pentru ei. Dar pentru mine e un must existențial, o constantă a cărei lipsă echivalează lipsei mele. Dar sunt. 

🙂

Și cine a ales cum să fiu? Dar că nu voi mai fi?

Evident, în decembrie tragem linia de peste an. 

Ce am făcut? A meritat? Ce am învățat?

Nu știu voi, dar pentru mine a mai fost un an de adrenalină, de încercări eșuate, de depresii și recuperări, de lupte și obstacole soră cu Goliat. Un an plin de renunțări, înfrângeri și decepții presărate de noutăţi, frumuseţi şi uluiri.. 

Un an de întrebări.

Și scriu pentru că peste toate Mâna lui Dumnezeu, inițiativa Lui a suplinit iniţiativei mele.

Când am spus „nu mai am ce. nu mai pot. renunț. în variantele de față: nu mai are rost…”

Dumnezeu a spus „mai încearcă odată. dar pe aici”.

Și evident: e mersul pe apă.

Doar e Domnul Cel care cheamă!

♥  Și când Domnul cheamă, mergi!

Și merg…

Vezi tu, apa uneori ia forma unui minunat fulg de zăpadă. Și e uluitor câte poți învăța de la el… în fragilitatea, unicitatea, frumusețea și menirea lui…! 

Un alt fulg între milioane. 

Dar niciunul nu e în plus. 

Și toate au un rost. 🙂

Dar apa uneori poate lua forma unui talaz, a unui val imens care spulberă totul în cale!!! Poate fi un vis de groază care nu se mai termină…!

Din multe considerente, în alte circumstanţe, nu m-aş fi identificat cu un fulguşor de nea! 😀 Dar sunt. Un fulguşor răzleţ… în mijlocul talazelor oceanului… N-a fost iniţiativa mea… N-am vrut. Dar…

Cum să fie altfel? 🙂 De ce aș scăpa chiar eu de greutatea și responsabilitatea dependenței de Creatorul Stăpân, de Dumnezeul cerurilor și al pământului…! 

Și de ce să scap…! ?

Găsesc în mine o lege care luptă împotriva Celui cu care vreau să fiu… Vreau!..

Și El nu să nu știe că fug? Cât fug? 

🙂

Conflictul dintre ce vreau să fiu, cu ceea ce sunt, îmi frânează fuga.

Către mai mult. Mai frumos. Mai strâns și mai profund.

Și regret.

Iar El șoptește într-un ecou deja obișnuit, dar cald

„De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada”.

Albe ca zăpada. 🙂

„Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. (…). Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină. 

Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” 

În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor.

Ei s-au înfricoşat foarte tare.

Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” 

Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: 

„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”

Și cum zicea un drag prieten de-al meu: când slava e dată lui Dumnezeu, și nu ne-o asumăm, atunci e pace pe pământ, între noi. 🙂

Mulţumesc, Isuse Doamne, că umil te-ai născut şi ai trăit vestind o altă viaţă, o nouă viaţă în relaţie strânsă cu Dumnezeu. Trăind, te-ai identificat cu noi, iar în moartea Ta, păcatele mi le-ai purtat pe cruce, fiind Tu pedepsit în locul meu, substituind vina mea. Pentru totdeauna. Iar învierea Ta, îmi promite în credinţa în Fiul Tău nu doar învierea la viaţa de apoi, ci învierea la o viaţă noi chiar de pe pământ. O viaţă în continuă părtăşie, legătură cu Tatăl. Mă rededic. Mă re-predau. Te invit, te rog să faci din mine ce vrei Tu. Şi cred că poţi şi vrei să lucrezi şi în mine aşa cum ai lucrat şi în viaţa primilor Tăi credincioşi, ucenicii! Mă închin cu credinţă, cu speranţă şi cu dor!

Soli Deo gloria &

♥ Sărbători ♥ binecuvântate ♥ !

Read Full Post »

Cetățean cu drepturi depline sau imitator feroce?

M-am născut și sunt cetățean român. Nu am dublă cetățenie, și nici nu urmează să am vreo alta…

Mă supun legilor României, și a tratatelor internaționale la care România este parte. Îmi cunosc și drepturile, și obligațiile, și știu de asemenea și tradițiile, obiceiurile, metehnele și punctele bune pe care românii le au.

Pot preconiza reacțiile lor, și sunt obișnuită cu … românii.

Îi recunosc *din păcate* și peste hotare, și dacă le vorbesc cerșetorilor de peste hotare *vest* în lb română, o înțeleg foarte bine… or fi poligloți…:)

Sunt român și știu foarte bine ce înseamnă asta. Nu joc vreun rol. Nu trebuie să fac hartă cu legile pe care le respect, și (sper eu) trăiesc în deplinătatea drepturilor pe care statul le oferă.

♦

Biblia vorbește despre copiii lui Dumnezeu că sunt cetățeni ai cerului. Extraordinar!!

„Căci, prin El (Domnul Iisus), şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.” Efeseni 2: 18:20

Există deci, 3 tipuri de oameni raportați la cer:

• străini;
• oaspeți;
• cetățeni cu drepturi depline.

Dacă mă întrebați pe mine, eu am crezut Biblia așa cum e scrisă, și încă o mai cred, și știu că sunt cetățean al cerului. Cum așa? Păi unul din multele mesaje ale Domnului Iisus pe pământ a fost următorul: „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică.” Ioan 6: 47 Eu cred în tot ce este și spune Domnul Isus. Nu vorbesc despre El la trecut pentru că eu cred că El a și înviat. Asta înseamnă că e viu. 🙂

Da, a fost un moment în care am decis să trăiesc viața într-o continuă creștere și înțelegere a lui Dumnezeu bazată pe Scriptură și în care, practic, m-am așezat la marginea patului și m-am rugat Domnului Isus să facă cu viața mea ceea ce crede El.

Primind cetățenia, viața veșnică (și încă multe altele), am început să trăiesc când mai stângaci, când mai ca un „oaspete” conform noului meu statut: cetățean al cerului împreună cu sfinții.

Însă am observat ceva: imitatorii.

Ei nu știu cum e în cer. Au auzit cam cum ar fi acolo, cam care sunt legile și le răstălmăcesc grotește. Da: și printre cei care merg la Biserică, și printre cei care o răresc. Primii ridică în slăvi „legea” și că „asta trebuie s-o faci, pe asta trebuie să n-o faci”, ceilalți că „cerul e plin de legi care te opresc de la a fi fericit”. Nici unii, nici alții nu știu despre ce vorbesc.

Primii care  se cred ei tare bisericoși și care până și pe Domnul Isus vor să-L învețe legile cele mai bune, sunt ca fiul cel mare din pilda fiului risipitor. Nu vor neapărat o relație în deplină dependență de Sfântul Duh, de Cuvânt. Sau nu știu cum. Ei fug de serile de rugăciune, de întânirile de totală deschidere și mărturisire… Ei au un standard înalt de „to do & not to do”. Îi sperie groaznic necunoscutul. La ei viața creștină e 1+ 1 dă 2. Uită că Domnul Iisus de multe ori a făcut chestiuni complet ciudate și de necrezut pentru cultura și cei din vremea Lui – dar fără păcat. Pentru că Dumnezeu nu poate fi mărginit unei culturi. El a făcut lumea :). El e conducătorul cerului, a cărei cetățeancă sunt. 🙂  Oamenii ăștia au legea pe buze, dar inima lor e dată altor interese. Ei apără pe Dumnezeu cu legile Lui, dar nu-L cunosc nici pe El nici viața nouă.

Cei care o răresc și cu Biserica, și de citit din Biblie tot așa: au simpla impresie că poți ajunge în cer compensând faptele rele cu cele bune. E irațional!! Dacă înfața unui judecător… din România, nu poți scăpa de evaziune fiscală sau furt prin compensare cu donații, cum ai putea face asta în fața unui Dumnezeu de 3 ori sfânt!

Plata păcatului e moartea. 

Un singur păcat e suficient pentru condamnare.

Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Atât.

Asta e calea prevăzută de Dumnezeu.

Singura valabilă.

Crezi tu?

Și apoi… viața cu Dumnezeu e plină de gust, e plină de semnficație. Atenție: nu am zis că e ușoară. Dar până la urmă, fără sacrificii și greutăți nu iese aurul din mină, nici diamantul din adânc. 🙂

♥

Și cetățenii cerului o știu.

♥

Ai tu dubla cetățenie?

Pentru că va fi un moment în care vei locui veșnic potrivit cu cetățenia pe care ai ales-o.

I know I choose Jesus.

Read Full Post »

Pentru tine, SCUMPĂ domnişoară – scrisoare

Nu trăiesc în pom, ci … ca toată lumea, jos, din cauza gravitaţiei, jos de tot… la firul ierbii. Şi pentru asta, ajung să trăiesc destul de multe lucruri interesante. Să descopăr. Să pipăi. Să cercetez. 

Ultima, nou-nouţă, mai degrabă îmi confirmă ceea ce bunul simţ mă îndemna demult. 🙂 E vorba despre atenţia fetelor, a domnişoarelor, care valorează şi exprimă puritatea lor. Pare utopic. În fine, chiar este aşa, dacă nu este în tine acea dorinţă străină, superioară şi blândă… acel Ghid divin, acea Persoană care cu cea mai fină tandreţe şi delicateţe, să te înveţe cum să trăieşti. Să trăieşti în puritate. Frumos.

Am ajuns cumva în posesia unei scrisori trimise în anonimat de un tânăr intelectual, creştin, unei adolescente… novice în viaţă din multe puncte de vedere. A fost sincer. Şi dacă greşeşte, nu pregetaţi cu contrazicerile… Aşadar:

Pentru tine, SCUMPĂ domnişoară…

„Dragă domnișoară, având în vedere contextul cultural în care ne aflăm, m-am gândit să-ți scriu o scrisoare prin care să aduc la lumină câteva din adevărurile ce nu sunt comunicate de societate, acestea rămânând niște himere pe care majoritatea tinerelor ajung să le testeze pe pielea lor.

În primul rând vreau să îți spun că TU prețuiești mai mult decât crezi sau iți poți imagina. Atenția ta, domnisoară, să știi că este unul din cele mai valoroase lucruri pe care le deții. Trebuie să ai mare grijă cui și în ce condiții o oferi. Atunci când o fată nu o prețuiește, ci pur și simplu oferă atenție și afecțiune (sentimente) foarte ușor, băieții vor cuantifica și acela va fi prețul pe care ei îl vor oferi pentru voi.  Dacă pentru atenția ta un băiat plăteste zero, atât vei valora tu pentru el. Evident domnișoară, acesta este un concept și trebuie tratat ca atare.

Cu cât oferi mai multe lucruri ce țin de puritatea ta, foarte uşor, cu atât valoarea ta în ochii celor din jurul tău va scădea. Vei fi cu atât mai prețioasă cu cât păstrezi mai multe, dacă se poate: chiar totul pentru tine. Înainte să oferi ceva, asigură-te că baiatul care cere – să fie, de fapt, un bărbat, responsabil, care te iubește și care vrea sigur să se căsătorească cu tine. Orice oferi înainte de asta va fi doar o mare pierdere.

Știu că pare ireal și că probabil crezi că băieții pretuiesc fetele care oferă, dar de fapt nu-i așa. Eu când văd o fată care oferă foarte ușor din puritatea ei, singurul lucru pe care îl gândesc este “pot obține și eu ceva de la ea, ceea ce-mi va oferi o oarecare formă de plăcere” dar în niciun caz nu aș vrea să trăiesc cu o astfel de persoană. 

Ești prețioasă domnișoară, păstrează-ți această valoare chiar dacă baieții te vor evita uneori, ei se află probabil la stadiul în care consumă orice în jurul lor, le vor consuma pe acele fete și în final vor căuta pe cineva prețios, deși fetele care se prețuiesc cu adevărat sunt foarte rare.

În încheiere vreau să-ți sugerez un site pentru fete ca și tine: www.setapartgirl.com„

Este utopic. Ireal. 🙂 Dar e evident că undeva în viaţa asta ne amintim aşa domnişoare, apoi femei respectate, demne… Se naşte totuşi o întrebare: „Dacă în final, rămân nemăritată, cu puritatea mea cu tot?”

Este o posibilitate. Nu o neg. Depinde înaintea Cui/ cui îţi trăieşti puritatea. Şi de la Cine/ cine ai aşteptări. Se poate, e adevărat, să nu existe acolo nimeni interesat. Dar depinde ce-ţi doreşti: un măritiş în care nu eşti preţuită, valoroasă, sau o viaţă în puritate, în demnitate înaintea lui Dumnezeu? 

Dacă alegi astăzi o viaţă de curăţie înaintea Lui, fii sigură că viaţa pe care ai s-o trăieşti, e una „din belşug” şi fără regrete. Dumnezeu asta promite. Regretul în căsnicie e crunt. În afara lui, în singurătate, la fel.

Cred într-un Dumnezeu care nu-şi bate joc de oameni. Un Dumnezeu care da, îi încearcă prin diferite experienţe în viaţă, dar cred într-un Dumnezeu care oferă ce promite: viaţă din belşug – in/ outside the marriage.

Trăieşte viaţa la maxim cu Dumnezeu! ♥

Text folosit cu permisiunea autorului său, Bâgu Lucian.  

Read Full Post »

Sinuciderea – eliberare?

Am gasit de curand un blogger pe care il stimez foarte mult pentru calitatea si substanta postarilor lui. Independent de murmurul si stresul care caracterizeaza societatea, posteaza articole de suflet, cultura si de actualitate. Are si pagina de facebook unde am vazut articolul, si video-ul postat pe Youtube, cu traducere in limba romana. El e Prae Meditari, iar articolul la care fac trimitere este „Iesirea din depresie”.

Si asta era doar introducerea :). Revenind la subiect, il las tot pe el:

„Lacey Sturm este unul dintre copiii căruia nu i-ai fi dat vreo şansă…

Crescută fără tată, văzându-şi verişorul de 3 ani ucis în bătaie de tatăl vitreg al acestuia, refugiată în droguri şi în orice i-ar fi oferit un motiv să trăiască, ajunge la concluzia că viaţa, de fapt, nu merită trăită. La 16 ani se decide să se sinucidă.

Ceva însă s-a întâmplat în acea zi, ceva ce avea să-i schimbe viaţa. Despre ce este vorba? Ne povesteşte ea însăşi în materialul video de mai jos:”

Continut folosit cu acordul Prae Meditari.

Read Full Post »

Daily life

I wake up each morning quiet early.

each day, starting so early, is like a journey for me.

I feel like I will go somewhere nice.

only when I was going in camps, or some far away places I felt excited to wake up early and go.

♥

now I feel the same way.

I wake up each morning somewhere after 4 o’clock and I go make or warm the coffee and come back to my writing desk to start the journey in the Bible.

It has never been a journey more interesting and captivating than this one. I go there with my body, my soul and my spirit.  and I wait for God to come with His tender and sweet Spirit.

when it is hard for me to wake up, my sister wakes my up with the smell of a fresh and sweet coffee, or I do the same for her when I wake up before her.

I pray each night that I can wake up the next morning. I pray that each morning I am still enough to hear what GOD has for me. I pray that this  time will have an impact on me. that I don’t waste it completely.

I have to leave for work at 8, so I prepare myself from 7, so I have almost 3 hours with the Lord.

it’s not much, believe me. when He comes, the time just flies so quickly.

and the Bible-comes alive. I know it when I have a problem, I know it when I sin… but I know that God loves me, and that He considers me clean through Jesus Christ. I know it when He encourages me, when He delights in me. How do I know that, you may ask. Well, when I chose JESUS to be my Savior from sin, and the Lord of my life, He sent His Spirit to guide me.

The Spirit of the Lord really exists, and He really has the strength to make you live a godly life.
Before I came to Christ I tried to make myself live a good life, so I can be a good christian. I couldn’t. Why? I didn’t  have the power to. Now God promised that the power  that resurrected Jesus from  the dead is given to us, the ones who put their trust in Jesus Christ. I would say it is a super power given to the children of God.

😉 Now I just want to delight myself in the Lord, reading and praying, and growing in the relationship that I have with the Lord.

meanwhile… I live a happy, quiet life with the people I have around me.

the peace can be the peace before the storm, but wherever God will send me, He will be in front of me, fighting for me.

How do I know all of it?

It’s so simple.

It’s written in the Word of God Almighty – in the BIBLE.

Do you read it?

would you consider reading it?

when you go in a house, you respect the rules of that house.

if you wanna go in God’s kingdom, in heaven, you’ll be accepted only by God’s rules. they are written, of course, in the Bible.

you can imagine lots of things about heaven or going to heaven, but only the Bible has the true and clear answers to those legitimate questions.

I dare you  to read the Bible. I dare you to search God with all your heart.

and see what happens.

does He really exist?

Read Full Post »

Despre psihologie…

♥ e adevărat și vreau să păstrez la catastif.

 

 

Read Full Post »

Povestea unei stewardeze

Am citit-o pe facebook, si am zis ca vreau s-o pastrez la catastif, si in memorie. E o 
lectie de viata, de eleganta, de profesionalism. E o poveste care mi-a facut pielea 
gainii. Binele in final triumfa, si cu totii ne bucuram. :) E o poveste adevarata.

„POVESTEA UNEI STEWARDESE 

10.000 de metri

Bing-bang, bing-bang – iată sunetul pe care-l aștept.

Viața mea se rezumă la așteptarea unui sunet idiot.

Îmi petrec viața la 10.000 de metri și trebuie să înghit toate prostiile pasagerilor. Obligația mea profesională este ca să accept totul, cu zâmbetul pe buze. La zborul trecut am avut o pereche de gemeni care au plâns non-stop, timp de 7 ore. Sunt convinsă că au adormit imediat după aterizare și, în următoarele două zile, nu se vor trezi decât ca să mănânce.

Bing-bang, bing-bang, sunetul se repetă enervant. Trebuie să mă duc la 23B să văd ce vrea. Dumnezeule, nici măcar nu am decolat bine și sunt chemată. E clar, voi avea o zi grea. Gândurile îmi zboară în așteptarea semnalului de la pilot, că decolarea s-a încheiat. Acum sunt supărată, problemele au început să apară odată cu vizita mamei mele la spital, pentru controlul anual. Îmi aduc aminte cum o luam de mână și…

Bing-bang, bing-bang. Astăzi sunetul ăsta o să mă omoare, 23B nu are pic de răbdare. Mă uit la colega mea, care-mi face semn că pot să plec. Pilotul a terminat decolarea și a dat semnalul. Mă ridic, îmi aranjez fusta și cu mâna dreaptă îmi netezesc o cută impercetibilă a gulerului. Cu zâmbetul profesional pe figură, dau perdeluța la o parte și pășesc la clasa întâi.

Ochii scanează rapid persoanele de aici. Unul, doi, trei oameni de afaceri, care-și scot laptopurile, un bărbat între două vârste ce se pregătește să citească o carte și o familie cu doi copii. Mama copiilor îmi zâmbește sincer. Primesc cu multă bucurie zâmbetul ei și o întreb dacă dorește ceva. Îmi răspunde că nu. Până acum stăm bine, la clasa întâi n-o să fie probleme. Mai sunt și câteva locuri libere.

Îmi continui drumul pe culoar și mă îndrept grăbită spre 23B. Cum o zăresc, îmi dau seama că este exact persoana care aduce necazurile. Tânără, înfumurată, crede că le știe pe toate și că i se cuvine orice. În mintea ei, toți oamenii de pe Pământ s-au născut și trăiesc numai ca să-i facă ei pe plac. Din păcate, eu chiar va trebui s-o mulțumesc.

– Vreau să mă mutați de pe acest loc spune ea cu un glas pițigăiat.

Respir adânc si o întreb zâmbind:

– De ce doamnă? Care este problema?

– Nu vezi că m-ați așezat lângă un negru? Crezi că pot suporta asta, tot zborul?

Uuupss! Problemă rasială, îmi spun în mintea mea. Arunc o privire către ceilalți pasageri și văd că toate privirile sunt ațintite asupra mea. Toți așteaptă răspunsul meu.

Mi-e greu să spun ceva, mă uit la bărbătul de culoare de lângă ea și-l văd cum se uită șocat la mine, fără să îndrăznească să spună ceva. Hainele îngrijite și privirea inteligentă trădează un intelectual ce pare a merge la o conferință.

– Voi căuta să văd ce pot face, doamnă, îi răspund femeii, zâmbind.

Mă duc până în spatele avionului. Este aşa cum am bănuit. La “economic” toate locurile sunt ocupate. Știam asta, dar trebuia să mă conving. Simt în ceafă privirile a zeci de oameni. Toți sunt curioși să vadă cum se va dezamorsa situația aceasta tensionată. Ajung din nou la 23B.

– Stimată doamnă, după cum am bănuit, avionul este plin… și fac o pauză, în care o privesc și o văd cum stă gata să explodeze de revoltă și de scârbă … singurele locuri libere sunt la clasa întâi. Va trebui să am acceptul căpitanului, pentru a putea muta o persoană la clasa întâi.

Dintr-o dată, o văd cum ia o față victorioasă și întâmpină toate privirile dezaprobatoare, cu un aer de superioritate.

Toți pasagerii mă privesc supărați. Toți se așteptau de la mine să o pun la punct, pe această femeie. Nu pot să stau să le explic că nu am voie să mă cert cu pasagerii și că nu aş fi făcut decât să pornesc o ceartă inutilă.

Ajung la căpitan și-l întreb dacă pot muta o persoană de la “economic”, la “business”, din motive rasiale.

Căpitanul îmi spune să procedez cum cred eu de cuviință, ca să rezolv situația. Cuvintele lui “am încredere în tine, știu că te vei descurca minunat” mi-au adus un zâmbet pe buze. Deja mă simt mai bine și acum pot gestiona orice situație dificilă.

Cu acordul căpitanului, mă întorc la femeia isterică. Acum zâmbesc din toată inima și încep să vorbesc:

– Stimată doamnă, căpitanul a fost de acord. Nimeni nu este obligat să stea lângă o persoană dezagreabilă.
Un murmur de nemulțumire s-a auzit în tot avionul. Femeia jubila. Negrul tăcea. Am lăsat murmurul să se stingă și, exact când femeia începea să-și strângă lucrurile, am continuat:

– Domnule… aţi fi aşa de amabil să mă urmaţi la clasa I? În numele întregii noastre companii, pilotul vă cere scuze pentru faptul că aţi fost pus în situaţia de a avea lângă dumneavoastră o persoană atât de neplăcută.

Dintr-o dată, am fost luată prin surprindere de zeci de aplauze și țipete de bucurie din întregul avion. Toată lumea se bucura alături de negrul, căruia îi zărisem lacrimi în ochi.

Întâmplare adevărată, petrecută pe data de 14 octombrie 1998.

Ulterior, compania aeriană le-a transmis următorul mesaj, angajaților săi:

“Este posibil ca oamenii să uite ceea ce le-ai spus.
Este posibil ca oamenii să uite ce ai făcut pentru ei.
Însă nu vor uita niciodată felul în care i-ai făcut să se simtă.”

Aș vrea să nu uit să tratez fiecare persoană așa cum aș vrea eu să fiu tratată. Dacă mă gândesc puțin… comportamentul meu trebuie radical schimbat!

Read Full Post »

I am His daughter ♥

♥

Lately I have listened a lot to this piece of music. 

It’s so much of what I believe, of how I feel. 🙂 

It’s not that I see in God someone who only gives things, and those things are good, but it’s just the certainty of knowing that through Jesus Christ I was made the child of God, and I am His daughter.

Now, no matter whatsoever happens to me, it’s not out of His control or plan.

He loves me the way I am.

He is my King and my Father. I am His daughter.

♥ 

The photos in the magazines
Don’t dictate who I’m supposed to be
The world can’t recognize, all that I am inside
But I know in His eyes, I am a part of, the bigger picture,

There’s so much more to me
He helps me see that I have so much to offer
I am His daughter
He loves me the way I am,
He’s my strength when I stand
He is my King, and my Father,
I am His daughter.

The people on the TV screen,
The leaders, rulers, and queens
I watch them shape the world,
And though I’m just a girl, I still know for sure,
That I am a part of, the bigger picture

There’s so much more to me
He helps me see that I have so much to offer
I am His daughter
He loves me the way I am,
He’s my strength when I stand
He is my King, and my Father,
I am His daughter

And when I’m feeling small,
And wondering if I’ll ever, find courage to stand tall
Through His love I remember

There’s so much more to me
He helps me to see that I have so much to offer
I am His daughter
He loves me the way I am
He’s my strength when I stand
He is my King, and my Father,
I am His daughter

♥

Read Full Post »

Poveste de Crăciun pentru oameni mari

Nu există oameni mari decât cei care știu să fie mici.

Am aflat de un post disponibil de recuziter și căutător de modele pentru o firmă de prestigiu. Cum n-aveam nimic mai bun de făcut am depus cererea la biroul împricinat. Fără să o citească secretara mi-a spus: „Slujba vă aparține.” „Când aș putea să …”, am îngăimat. „Chiar acum, maestrul vă aștepta.”

Nod în gât, mers legănat, transpirații reci – toate se năpustiră asupră-mi. Îmi puteam vârî degetele în ochi de bezna ce trona în sala de lucru.

„Ia loc, draga mea”, auzii vocea-i caldă. După vorbă părea un bătrânel uitat de ani, cu o blândețe ce putea topi întunericul. Și chiar așa se petrecu. Putui dibui un scăunel ros de vreme pe care fără prea multe comentarii mă așezai. O durere mă ardea de-mi venea să sar de pe el. Politețea mă înfrână de la prea multe nazuri.

„Am nevoie de trei personaje ca să-mi pot sfârși lucrarea”, continuă neîntrerupt. În timp ce vorbea un amestec de fân ud, bălegar, bovine nespălate și pâine proaspăt scoasă din cuptor mă lovi drept în nări.

„E vorba de un tablou de familie. El… necioplit, deși dalta e prietena lui. Înalt, dar șters, cu toate că e bărbatul casei. Ea, însărcinată înainte de nuntă, fără bani de pâine. Cartea e de la sine înțeles că nu s-a lipit de dânsa. Bună de vărsat lacrimi cu carul.” Nici nu sfârși bine descrierea că ochi-mi putură desluși siluetele celor doi pe pânza îngălbenită de vremi. Îmi păreau cunoscuți, dar oare de unde?

Maestrul se îndreptă de șale. Respiră adânc. Pensula nu-i da ascultare. Refuza să mai creioneze vreun contur. „Încăpățânato!”, și o lovi de catul șevaletului. Nu-mi pot explica cum, dar mâna i se înroși de parcă un cui i-ar fi străpuns-o. O lacrimă i se prelinse și sta să-i curgă din barba năclăită. Încet se cuibări în sângele cald. Cu multă gingășie prinse pensula și strânse noua culoare. Formă cu ea un plod, care scânci ca orice alt copil pe lumea asta.

„L-am isprăvit.” Desprinse pânza udă și mi-o încredință. O mai privi o dată cu luare aminte, apoi în timp ce marea de lumină îl înghiți îmi șopti cu vocea-i tremurândă: „Expune-l să-l vadă cât mai mulți.”

Am părăsit atelierul cu același nod, de data asta înfipt în inimă: oare cine-L va primi?

♥

Preluată cu permisiune de la Iulia Tuns (profesor jurnalism, redactor revista „Lydia”, soție și mamă, prietenă)

Read Full Post »

Spectacol de toamnă

Deci. Să încep prin ați răspunde mai adânc la întrebare. Nu, nu este vorba de un spectacol secular, un spectacol la care o echipă mai mare sau mai mică muncesc de le sar capacele, ca oamenii să vadă, sau nu, detaliile.

Nu, este mai mult de atât.

Mult mai mult.

Este vorba natură.

Dacă ar fi să vorbim de natură cu un astrolog, ar fi nemulțumit. Este prea general… Are atâât de multe de povestit că un titlu ca „natura” l-ar termina. 🙂 Să adăugăm biologii, zoologii, și alte „ogii”. :))

Artiștii pictori o pictează, cântăreții o cântă, alții o cuprind cu condeiul într-un colț prea strâmt de foaie. 

Un colț de cer e toamna pentru mine.

Frunzele care foșnăie sub picioare. Soarele cald, care aduce cel puțin un zâmbet în răcoarea zilei. Razele lui aduc strălucirea culorilor din natură. Mulțumesc lui Dumnezeu că m-am născut în Brașov. Nu trebuie să caut prea mult cu privirea să găsesc un colț de natură.

E prea frumos!…

Azi m-am îmbrăcat office și am urcat pe bicicletă să cutreier orașul pe la „oameni importanți”, pentru conferință. Am avut mereu un zâmbet pe față. E foarte frumos afară!

Am pedalat în natura rece, pe alocuri acoperită de razele soarelui de toamnă, cu mănușile de piele pe ghidonul înghețat, îndesându-mi fața în șalul înfășurat bine la gât…

E perfect.

Frunzele-mi vorbesc.

Îmi vorbesc despre viață.

Despre trăirea în demnitate și un sfârșit pe măsură. Trăiești, îți faci datoria, partea, în circuitul general prevăzut cu mult timp în urmă de bunul Dumnezeu, iar apoi, încununezi viața cu bucuria că lași în urmă ceva. Frunzele lasă un spectacol de culori. Orb să fii să nu vezi. Orb spiritual.

Ieri am citit în Biblie că „Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor…” 

O frunză portocalie de toamnă ascunde atâtea minunății.

Știința înseamnă cercetarea cauzei în efectele observabile…

Dacă lumea este efectul, care este cauza? sau… Cine este cauza? Cine a vrut să existăm?

„… în ascunderea lucrurilor” 

Pedalez, și știu că Cineva știe că… pedalez. 😀 

Știe mai mult de atât.

El e ascuns.

Dar „slava împăraților stă în cercetarea lucrurilor”.

Proiectul meu e să cercetez. Nu-s împărat, dar trebuie să fie important ce fac ei când cercetează.

🙂

Cercetez.

Și o frunză e un pas înainte. Un avânt. O bucurie.

Toamna. 

Read Full Post »

Discriminează Biblia femeile? -revizuita-

           Era timpul să deschid şi acest subiect. 🙂

           O fac cu toată demnitatea pe care Cuvântul lui Dumnezeu mi-o conferă.

               M-am născut şi sunt o extrovertită, sociabilă, influentă şi dominantă. Aşa sunt. Nu sunt nici meticuloasă, nici retrasă. 🙂

              Nu am ales eu cum să fiu. Nu am stat acasă să exersez să fiu un lider (organizatoric vorbind), şi nu am plâns noaptea singură în cameră că „azi nu am fost un lider bun“. Aşa sunt de când mă ştiu și mă ştiu de pe la 2 ani . 

Cum se poate ca o asa fata sa razbeasca in zilele noastre, ramanand feminina, si totusi – naturala- ?

Raspunsul nu va gadila urechile nimanui, si nu va oferi concesii culturii est europene.

In Proverbe 31 … iertare daca e prea mult spus, dar femeia coordoneaza aproximativ TOT ce tine de casa respectiva, si „aparent” barbatul sta. La „poarta cetatii”< in auzul lumii intregi> el „se ridica” (autoritate) si isi lauda sotia  „tu le intreci pe toate„.

In contextul scriptural niciodata femeia nu a fost desconsiderata si nici, asa cum le place unor barbati, cu ranjetul pe buze, n-a fost „pusa la tacere”.

Aici voi adauga un citat pe care l-am invatat pe de rost:

„Femeia a fost facuta din coasta barbatului. Nu din cap, ca sa nu-l domine, nici din picior, ca sa nu fie calcata in picioare. Din coasta, sub brat, ca sa fie aparata, aproape de ♥ inima ♥, ca sa fie iubita”.

Dumnezeu a decis ca lucrurile sa fie asa, si tot ce decide El este bun. Nu stiu la ce s-a gandit, dar uite ce am observat: un barbat adevarat niciodata nu este deranjat de o femeie activa (hai s-o numesc asa). 🙂 Si ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt inconjurata si de asa barbati. Nu stiu ce m-as fi facut in Arabia sau India … (spre fericirea fratilor mei -glumesc!)

Un prieten odată, de altfel bine intenţionat, mi-a spus că ar trebui să mă pocăiesc de tendinţele mele de conducere (organizatoriece), că e păcat. Când l-am întrebat consternată unde scrie asta în Biblie, mi-a spus cu un ton de superioritate “Ce crezi, Laura, că în Biblie sunt trecute toate păcatele?”

Trecând peste… peste foarte multe… În fine.

Da, în Biblie sunt trecute toate păcatele (sunt 16 liste cu păcate). În Romani, Pavel scrie: “Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege”, iar adagiul în latină exprimă acelaşi lucru: nullum crimen sine lege.

Păcatul pune un zid de despărţire între noi şi Dumnezeul nostru. Este o problemă foarte serioasă. Şi nu cred că păcat este o trăsătură de personalitate. Cum te-a creat Dumnezeu nu este păcat. El nu poate greşi. În schimb, dacă lupta lui Pavel cu sine, a fost cu un “ţepuş” care duce cu gândul la ceva îngăduit de Dumnezeu ulterior naşterii sale, cu un scop bine definit, şi pe o anumită perioadă, dar exterior lui. Tendința de a face rău, de a minți, de a te mândri, adica, de a pacatui privește atât extrovertitul cât și introvertitul, liderul, conștiinciosul etc.  

Trebuie sa spun (sa adaug) ca felul meu de a fi nu include faptul de a da invatatura in „adunari” si nici nu va fi. Felul meu de a fi include respectul pentru barbatul care nu este asa „organizatoric” ca mine, dar care, chiar retras fiind de fel, conduce cu autoritatea data de Dumnezeu studierea Bibliei, Cuvantul lui Dumnezeu. Cunosc asa oameni, si langa ei pot sa fiu „speedy-gonzalez” ca asta nu ma face mai putin femeie! Este tot barbat si femeie. Este aceeasi asezare lasata de Dumnezeu. Dar este efectiv o diversificare care usor poate cadea, spre ranjetul satanei, in disonanta nedorita, discriminare si competitie.

Imi cer scuze daca, in vreun fel va simtiti deranjati de articol. Sincer, regret.

In timp ce majoritatea lumii crede ca Biblia discrimineaza femeile, eu sunt un exemplu de femeie care respecta barbatul, dar acest lucru nu imi omoara avantul, initiativa, vivacitatea. 😉 Si ma bucur de asta! Sunt creata si facuta sa fiu femeie!

Uitandu-ma la mine, deplin impacata inaintea lui Dumnezeu,  eu mă bucur, şi mă bucur în El de felul în care m-a creat. Pot să spun “te laud că sunt o făptură aşa de minunată! Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”

Asta spun eu.

Dar ce spune Biblia?

______________________________________________________________________________

            Nu discriminează Biblia femeile?

Există o părere destul de răspândită în lume că Biblia este într-un fel o conspiraţie patriarhală care a fost folosită să discrimineze femeile.

Ca femeie, am fost destul de des în poziţia să răspund la întrebarea “Cum se poate să promovez o carte atât de discriminatorie?” “Biserica a încercat mereu să ţină femeile sub papuc!” Ca şi creştini, trebuie sa fim sensibili la aceste probleme.

În timp ce, într-adevăr, se pare că femeile au fost discriminate pe motive religioase, Biblia în sine merită o mai atentă examinare la acest subiect. Cum se poate că unii dintre cei mai renumiţi evrei şi creştini pionieri au fost femei? Ce spune Biblia referitor la acest subiect?

În întreaga Biblie sunt numeroase imagini pozitive ale femeii. În Vechiul Testament femeile prezintă imaginea lui Dumnezeu la creaţie. La a doua venire a Domnului Isus, Biserica este reprezentată ca mireasă a lui Hristos. De la început până la sfârşit, Biblia include femeia ca o parte intregantă a tradiţiei iudeo-creştine. În timp ce Biblia este scrisă de-a lungul a unei lungi perioade de timp în culturi specifice, anumite contexte nu conferă avantaje femeilor, cu toate acestea nu ar fi adevărat să spui că Biblia este discriminatorie faţă de femei.

            În Noul Testament este o propoziţie în Ioan 4:27 care aşeasă o rază de lumină faţă de cât de radical este afirmată femeia în Biblie. Ucenicii vin la Domnul Isus în timpul unei conversaţii cu o femeie samariteană la fântână, şi ne este scris că “ei erau surprinşi să îl găsească pe Isus vorbind cu o femeie”. Isus merge în mod constant împotriva acestor trenduri culturale.

În afară de faptul că Domnul Isus vorbea cu femei străine, El a avut ucenici-femei. Într-o cultură în care ideea femeilor călătorind cu un grup de bărbaţi, sau având statutul de ucenic a fost în mod serios pusă la îndoială, Domnul Isus a avut un număr de femei care au fost incluse în cercul Său şi care au contribuit financiar la nevoile grupului.

De asemenea, Îl vedem pe Domnul Isus învăţând femei în Noul Testament. În Luca 10:38 citim că Maria stătea la picioarele Domnului Isus şi că era implicată într-un studiu teologic, spre întristarea sorei ei. Exact în acelaşi fel se descrie Pavel că a stat la picioarele lui Gamaliei (Fapte 22:3). Este clar că Maria merita o instruire teologică a unui rabin. Într-adevăr este interesant că mai târziu Marta, sora Mariei, a fost prima care a fost învăţată una dintre cele mai importante adevăruri teologice ale Noului Testament, când Isus i-a spus “Eu sunt Învierea şi Viaţa. Oricine crede în Mine, va trăi, chiar dacă ar fi murit.” (Ioan 11:25).

În contrast cu normele culturale ale vremii, Isus a făcut un obicei din a releva adevăruri teologice importante femeilor. Noi nu trebuie să subestimăm cât de radical este acest lucru – Isus a întors pe dos tabuuri culturale prin faptul că învăţa femei şi acestea deveneau ucenice ale Lui.

Nu doar că Isus s-a comportant într-o manieră contra culturii în care a afirmat femeia, dar învăţăturile Sale cuprind imagini feminine. De exemplu, parabola cu haina cârpită, care este o imagine a vieţii de zi cu zi a femeii, este cuplată cu parabola despre facerea vinului, care este o imagine uzuală din viaâa de zi ci zi a bărbatului (Luca 5:36-39).În Luca 15, Isus spune parabola, sau pilda cu oaia pierdută, care apoi este urmată de parabola cu moneda pierdută în casă. Dumnezeu este asemănat cu o femeie în mâini, coate şi genunchi prin casă, căutând moneda!

Acest pasaj este urmat de unul în care Domnul Isus se aseamănă cu o cloşcă: “Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!” (Luca 13:34).

Este, de asemenea, important să observăm grupul de femei care au stat la piciorul crucii, privindu-L pe Domnul Isus dându-şi viaţa, şi auzind ultimele Sale cuvinte. A fost un grup de femei care au fost primele martore ale învierii. Din nou, acest lucru este uimitor pentru noi,  amintindu-ne că, în societate, cuvântul femeii era perceput ca având o valoare mai mică decât a bărbatului. Aşadar, are o importanţă enormă faptul că cele mai importante evenimente din viaţa Domnului Isus: moartea şi învierea au avut ca martori, în primul rând, nişte femei.

Este clar faptul că femeile au jucat un rol deplin şi important în misiunea Domnului Isus, atât în învăţătura Lui, cât şi ca destinatari ai învăţăturii. În timp ce acest lucru pare corect şi normal în contextul secolului 21, trebuie să ne reamintim cât de radical a fost acest lucru în primul secol în Palestina.

Domnul Isus în mod direct şi intenţionat a afirmat femeia. Vedem o continuare a acestui lucru în Biserica Primară, de la Lidia şi Tabita până la fiicele lui Filip. Noul Testament cuprinde numeroase roluri ale femeii în Biserica Primară.

Când ne apropiem de textul scriptural având discriminarea femeilor în minte, trebuie să ne fie clar că în timp ce Dumnezeu vorbeşte predominant în imaginea unui bărbat, şi s-a încarnat ca bărbat, şi imaginea femeii este folosită pentru Dumnezeu, şi Domnul Isus afirmă constant valoarea egală dintre bărbat şi femeie .

Reprodus după: Amy Orr-Ewing

Amy Orr-Ewing este Director de Curriculim pentru Centrul Oxford de Apologetică Creştină şi este Training Director al RZIM Zacharias Trust. A obţinut prima diplomă în Teologie la Christ Church, Universitatea Oxford, înaintea primirii unei diplome Masterale în Teologie la King’s College, Londra. Amy a vorbit despre Apologetică Creştină audienţelor în întreaga lume, incluzând US Naval Academy, Annapolis, the Keswick Convention, UK şi European Leadership Forum, Hungary. Amy a scris Why Trust the Bible? (De ce să am încredere în Biblie?);But Is It Real? (Dar este adevărat?); Holy Warriors: A Fresh Look at the Face of Extreme Islam and Deep ( Luptători Sfinţi: O privire proaspătă la faţeta extremă a Islamului) şi Deep ( Adânc).

__________________________________________________________________________________

🙂 Nu este miscare feminina… Nu sunt in tabara lor. Este miscarea femeilor care se vor FEMEI. Stii vorba aia: Baieti, nu stiti ce pierdeti!

Read Full Post »