Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Poezii’ Category

Iarnă spulberată

Iarnă spulberată
macro-photography-snowflakes-alexey-kljatov-9
Ți-s ochii umezi încă, domnișoară,
Ce verzi au fost cândva, de sărbători,
Când lacrima plăpândă și ușoară
Era ascunsă-n candide ninsori.

Colindătorii numărau în pripă
Colacii înghețați la subsuori,
Un înger își pierduse o aripă
Și-o caută plângând prin închisori.

Hristos umbla lătrat de câinii nopții
Flămând și gol, c-o ramurăîn mâini, 
Pe când trăgeam zăvorul greu al porții
Tu-I refuzai dulceața unei pâini.

Curgea în valuri vinul pe zăpadă,
Potop de toamnă-n cumpănă de ani,
Un vișin înflorise în livadă
Ca-n raiul fad al bunilor golani.

Erau zăpezi curate – noi, mai tineri,
te sărutam uitându-mă în sus,
Spre ieslea Betleemului de vineri
Porniseră părinții lui Isus.

Ce iarnă spulberată, domnișoară, 
Tu însă nu mai cred că-ți amintești
Miroși ca și atunci a scorțișoară
Și-ai început timid să-mbătrânești.

Vladimir Pustan – Trădată, iubirea trecea

3f034d4c339a8935eb7c4fca19d0c6b5

http://librariaciresarii.ro/

Anunțuri

Read Full Post »

Tulbură-ne, Doamne,

când suntem prea mulțumiți cu noi înșine,
Când ni se împlinesc visurile fiindcă am visat prea mărunt
Când am ajuns în siguranță la destinație fiindcă am vâslit prea aproape de țărm

Tulbură-ne Doamne

Când sătui de lucrurile pe care le avem ne-am pierdut foamea de Pâinea vieții,
Când îndrăgostiți de viață am încetat să mai visăm la veșnicie
Când în strădania de a zidi un pământ nou am dat uitării cerul.

Tulbură-ne Doamne
Ca să îndrăznim mai strașnic, să ne-avântăm în mările învolburate, în larg,
unde furtunile ne vor învăța despre stăpânirea Ta.
unde fără țărmuri la orizont vom vedea stelele.

Îți cerem să-nvingi zarea nădejdilor noastre și mai departe,
iar viitorul să-l aduci mai aproape de noi cu putere, îndrăzneală, speranță și dragoste.
Îți cerem acestea în Numele căpitanului nostru Isus Christos.

Amin

Rugăciunea lui Sir Francis Drake, 1577

6f343825ee5c186b92a1fabdac85d89b

Mi-e frică, Doamne…

Dar tulbură-mă, Tu!

Laura

Read Full Post »

Mirare

Mi-a placut interpretarea unui prieten de-al meu, frate drag.
Am asteptat sa gasesc scrisa poezioara, si s-o asez frumos in linie.
Sunt ganduri frumoase, intrebari dulci dintr-o inima curata (curatita) si sincera…

Merci, Beta!

pietre de ajutor

Inca ma mai mir, mirare,

Cum de poate fi un crin, vinovat de miresmare?

Ma intreb a cata oara

Cum de-asa frumos de cantec, vinovata-i o vioara?

Tot mai mi-e uimirea plina

Cum de poate fi o stea, vinovata de lumina?

Urc un munte de regrete,

Cum de poate fi izvorul, vinovat ca stinge sete?

Insa taina cea mai mare

Si-ntrebarea cea mai grea,

Cum de-a fost pe cruce Domnul, vinovat de vina mea?

(Benone Burtescu)

Vezi articol original

Read Full Post »

Do It Anyway

Do It Anyway fotografia,photos-7315e39e207b69a6dfe71af19c1eefab_h

People are often unreasonable,
illogical and self-centered;
Forgive them anyway.

If you are kind,
people may accuse you of selfish ulterior motives;
Be kind anyway.

If you are successful,
you will win some false friends and true enemies;
Succeed anyway.

If you are honest and frank,
people may cheat you;
Be honest anyway.

What you spend years building,
someone could destroy overnight;
Build anyway.

If you find serenity and happiness,
they may be jealous;
Be happy anyway.

The good you do today,
people will often forget tomorrow;
Do good anyway.

Give the world the best you have,
and it may never be enough;
Give the world the best you’ve got anyway.

You see, in the final analysis,
it is between you and God;
It was never between you and them anyway.

Mother Teresa

Read Full Post »

„Căci Dumnezeu zice: 

La vremea potrivită te-am ascultat…”

Duhul Lui Dumnezeu convinge de păcat.

Și m-a convins și pe mine.

eu vroiam să-mi spăl păcatele, să le uit, să fie șterse, să fiu curată și să mă pot apropia de Dumnezeu.

Eram în mocirlă, vroiam să ies dar mă adânceam așa rău. am încercat să ies încet, în timp sau repede dar nu făceam decât să cad mai rău.

Păcatul aducea alt păcat… eram legată fedeleș și atunci am cedat…

Am spus o rugăciune care venea din inima rănită, zdrobită, murdară și pierdută.

M-am lăsat în brațele Mântuitorului…

în ziua mântuirii te-am ajutat

Nu m-a judecat.

judecata fusese dată.

Și-a întins mâna spre mine. Mâna caldă, curată dar străpunsă.

Cine era El? De ce -I păsa de mine?

M-a scos din mocirlă, mi-a dat o haină nouă, curată și în degetul meu a pus un inel strălucitor de aur.

M-am întors… m-am uitat și am văzut de unde m-a scos.

iată că acum este ziua vremea potrivită, iată că acum este ziua mântuirii”.

598930_162322067239378_669015487_n

în mocirlă nu eram singură.

dar haina mea este curată acuma.

m-aplec să văd și înțeleg.

cu Mâna Lui El îi atrage și acum.

și ochii Lui plini de iubire

au fost închiși, au fost în iad

în locul meu și pentru mine

în locul tău… pentru oricine.

m-aplec să văd și înțeleg.

mi-a dat să gust și să trăiesc

o nouă viață… e de iubire,

acum am scop și împlinire.

mă-ntorc și văd și înțeleg

că tot ce-am fost și ce voi fi

e HARUL LUI și-L voi iubi.

întind o mână

Mâna LUI

O-ntind s-ajut nu ca să judec

O-ntind și zic „hai! știu eu drumul:

e-ngust și strâmt. povara ta

nu-ncape acolo. Tu vei fi liber.”

a fost o vreme

a fost o zi

acum e timpul,

nu-L irosi.

Romania student summit,

Pănicel 2013.

bird_girl_sky_birds_freedom_photography-7b9994a29cd90dcd3ae8ca3d80d77da4_h_large

Read Full Post »

vânt și vale

Când vântul e ud

și norii cad greu

când

fierul sună tragic

și lemne uscate

lăsate

tăiate.

subțire

e haina în frigul mărunt

și ochii tăi tainici

în noapte ascund

un râs, o grimasă, îngheț și amar

ce doare adânc peste dorul de jar

m-aplec

și-apoi fug tăinuind în mine

dorinți tot mai line

duioase

curate

și frânte de mine.

cascada înăuntru

se-oprește deodată.

e pace.

și curcubeul se-arată.

se vede aievea un nor tot mai mic

lângă peșterea din vale.

lângă mine un pisic.

căldură,

și soare, și val după val

alerg tot mai iute.

zâmbesc

și simt aerul rece în nări.

eu trăiesc.

images

 14 februarie 2013.

 Laura David

Read Full Post »

Poezie

Privesc…

A lumii suferință

e-un car imens

greu de urnit

și duce-n ea și umilință

și dor

și dragoste

dar și nimic.

Trăiesc…

Și-i greu

să nu mă irosesc.

Viața mea

e-un abur scurt

acum apare…

… și poți să vezi

Că-ncet dispare.

Ecoul ei rămâne oare

Pe-acest pământ?

Mă lupt…

Normal așa e.

Știi.. nu ai vreme să exersezi

unii cedează, lasă totul

când lupta e în toi

și crezi că suntem

doar noi…

doi.

Iubesc…

Privesc,

trăiesc

și lupt

și mă îndrept spre absolut

căutând un loc de odihnire

căutând un scop și împlinire

căutând în jur oameni ca mine…

dar câți mai sunt?

Mă uit în jur, respir, și-ncerc

Viața să n-o irosesc

Iubind

Pe Domnul

și pe semeni

să fiu ce trebuie.

Să fiu un abur

ce răsare

și-atât cât stă,

să fie sare

să aibe gust,

să facă bine,

să dea căldură

și lumină

și la final

când este gata

vreau să am pace

să știu c-am fost ce-a trebuit

că am făcut ce mi-a fost scris

că am privit ce-a fost mai bun,

că am luptat când a fost crunt,

că am iubit pe orișicine

și mai ales

în ce am fost,

aș vrea

să cred

că-n mine s-a văzut Hristos.

(că-n mine a trăit Hristos – 31 martie 2013)

in the winter

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: