🙂
Am cam luat pauza in decembrie de la scris. Cand scrii, ai timp de meditatie si de cate un respiro… Dar in decembrie n-am avut asa ceva… Am trait viata mai intens ca in tot anul 2013. 
M-am implicat si in altceva decat serviciu si invatat. Am reinceput acum sa scriu pentru ca iarasi ma apuc de invatat, sau doar gandul asta ma face sa vin iarasi la scris. Paralel cu scrisul acestui articol, lucrez la articolele din codul civil pe care trebuie sa le memorez (aproape 1500).
Ok. Totusi titlul vreau sa reflecte continutul. 🙂 Si nu e greu. Revenind.
Dupa ce de Craciun am colindat destul de mult, a doua zi de Craciun am organizat un party in familia marita… Dupa ce am terminat toate astea… Am avut 2 zile sa ma adun si sa pun pe picioare Rev-ul 2013-2014 (denumit in documente REv 2014-2015… anticipand ceea ce urmeaza).
Ne-am strans foarte putini din alti ani, si foarte multa lume noua. Daca pentru mine e a treia oara cand organizez, eu am stiut bine care au fost punctele tari, si unde va trebui sa nu mai repet. Care au venit in schimb pentru prima oara au lasat un feed-back pozitiv. 🙂
Pe scurt: din „gura in gura” ne-am strans 33 de studenti/ absolventi/ muncitori etc din toata tara la cabana Breaza pentru 4 nopti/ 5 zile.
Am fost 2 organizatori principali, eu si Octav, cu care mai mult nevrand decat vrand am ajuns sa fac echipa foarte buna. Eu sunt vocea „poporului” iar el este omul din umbra, meticulosul si atent la ce vrei si ce nu… (mai mult ce nu 😛 )
Am ajuns pe 29 decembrie seara si am plecat pe 2 ianuarie dimineata… Pentru mine au fost 5 zile usoare, de multa voie buna, discutii cand superficiale si extrem de distractive, cand adanci, si care m-au lasat impresionata si de asemenea intristata sa cunosc lume care a trecut prin asa mari dureri si deceptii in viata.
In mare am mers pe clasicul sistem/ matrice aplicata zilei: obligatoriu studiu biblic si rugaciune, obligatoriu jocuri de societate si de grup, si obligatoriu neprevazut si amintiri cu oameni faini. 😀
De fapt, farmecul revelioanelor astora nu e nicicum locatia sau mancarea sau conditiile (dimpotriva!! – mereu cautam minimul rezistibil!)… ci farmecul e dat de oamenii faini care vin. Sunt genii neintelese :))), mai in gluma mai in serios, cam asa e… Sunt oameni integri, sunt oameni care pun la indoiala sintagma „go with the flow”… Sunt cititi, sunt atenti, interesati si interesanti si… fara pretentii (bine! majoritatea… am avut si sclifositi pe care i-am rezolvat fie cu cerinta sa-si pastreze pentru sine comentariile, fie am incercat sa-i impac!)
Mi-a placut ca am avut incalzirea prin semineu… daca mai era sa fie si zapada…! Imagine that! Apoi bucataria a fost ft utilata, si cum noi ne-am gospodarit singuri (gatit pt 33 persoane), m-am bucurat de ajutorul mamei care ne-a dat cantitati potrivite si idei bune ca treaba sa mearga struna…
Am avut si de invatat: la transport si negociat trebuie sa las pe altcineva in locul meu. E clar, sunt usor „de dus de nas” chiar si in cazul in care ma prind!! Apoi, in sfarsit am putut sa spun „nu” unei persoane, asa incat sa nu mai participe la activitatile organizate de mine pentru ca mi-a facut constant probleme (daca nu am vorbit cu tine, nu esti tu :P), si cabana a fost putin cam mare pentru un nr de 33 de persoane… asa incat prea repede ne puteam desparti unii de altii prin cotloanele cabanei… Lucru care nu se va mai repeta. Mai bine mai stramt, decat prea larg…
Seara in care am povestit fiecare „cel mai tare lucru din 2013” din 30 decembrie, a fost un bun start pentru noi „sa ne deschidem”. Am aflat in parte ce oameni inteligenti, sinceri… si cautatori de Dumnezeu au venit cu noi… N-are rost sa descriu, dar va spun sincer ca de la fiecare am avut ce invata. Jos palaria pentru toti ceilalti 32 de participanti!
Apoi am cam fost implicata in bucatarie, si pentru mine Dana a fost cireasa de pe tort. Vrand-nevrand a trebuit sa stau in bucatarie sa ajut cu mancarea pentru ca eu am cumparat ingredientele si pentru ca mama a dat retetele… A fost prea tare! Din priviri stiam cine nu mai trebuie sa mai „ajute” la bucatarie din cauza celor 5 maini stangi, sau cine merita diploma de ajutor (Alex!!)… Nu a fost greu sa vad latura „muncitoreasca” a oamenilor… Adica, mai exact, pe unii nu i-am vazut :P. But I’ll keep it secret. Iar altii ajutau mai mereu. 🙂 A fost frumos.
Ca sa inchei cu mancarea, pentru ca am avut si pauze de cafea cu dulciuri si fructe si capuccino, oamenii nu veneau la timp la masa pt ca nu le era foame, asa incat a trebuit sa scot pauza de cafea ca sa vad si eu cum arata lumea flamanda… Si a fost cel putin interesant, daca nu comic 😛 😀 😀
Apoi la studiu biblic… aici a fost domeniul lui Octav. El a ales pe spranceana oamenii. Sau a ales. Sau s-au ales singuri din experienta anilor trecuti… din discutii… 🙂 Oricum, important e ca eu am ramas cu ceva din seara de rev „Nu am pe nimeni – gandul trebuie inlocuit cu <Am pe Iisus>”.. si cu El, cine/ ce-ti poate sta impotriva? Gandeste mare, fii indraznet si pune-ti increderea in Dumnezeu care si vrea si poate sa infaptuiasca lucrul bun la care speri, dupa care tanjesti – la momentul potrivit!
In seara de 31 am avut si o experienta personala memorabila… Dar asta e pentru apropiati. Viorel, acum cred ca-ti pot povesti. 🙂
Per ansamblu, nu cred ca seara de 31 a fost cea mai frumoasa… Scoasa din context n-ar avea aceeasi stralucire.
Chiar daca echipa de la decor au facut sala eleganta si frumoasa, chiar daca noi eram frumos imbracati, eleganti si ici colo papioanele si tocurile au fost usor adaugate elegantei momentului…
Nici chiar masa imbelsugata si imbratisarile si saruturile de „La multi ani!”… Si asta pentru ca tot contextul isi are rostul lui. 😀 31 nu era la fel fara 30, si 1 (seara asupra careia voi reveni) nu ar fi fost la fel fara 31… Sunt interdependente…
In fine. Am zis ca pe 1 sa fie micul dejun la ora 13. 😀 Numai ca fetele m-au lasat sa dorm si m-am trezit ceva mai tarziu, dar am constatat bucuroasa ca totul mergea struna. Normal, fara mine. 😛
Si pe 1 seara au mai ramas „veteranii la post” cei care preferam noaptea alba. De obositi orice parea comic, desi, povestind acasa, pana si mama radea de numa la ce am mai facut… Am facut constantele farse in camere, cu baloane sparte pentru a se trezi lumea, si scurgerea apei din ceainic in pahar semanand leit cu momentul in care……… 😀
Am jucat mima pana acolo ca „omul care nu aude” e „orb” si tot asa… 😀 Ne-am batut cu spuma de ras, si ketchup. Ne-am batut. No… Normal ca de pe 2 dupa-amiaza de la 16, pana a doua zi la 10:30 am dormit somnul cel de recuperare. 🙂 Si nu doar eu am trait asa nevoi. Si normal ca nu e pentru prima oara. Oricum, am spus ca voi introduce de aci inainte explicatiuni in documentul referitor la rev pe care il primeste fiecare inainte de a veni, si anume, detalii legate de ultima noapte la cabana si incunostintarea faptului ca „se renunta la integritatea fizica si psihica in momentul in care aleg sa strice ultima noapte cu o portie de somn” 😀 😛
Anyway, nu-i bai mare nici asta. In final, au venit despartirile… Am avut un groaznic sentiment ca am stat prea putin cu oamenii. 😦 Mi-a parut asa rau sa ma despart… As fi vrut sa… nu stiu. Oricum, sentimentul a cam fost reciproc.. Daca pe 2 ianuarie ne-am despartit, pentru prima oara cand de pe 3 ianuarie planificam urmatorul rev. 🙂 Oricum, nu-l mai vrem in tara. Vrem sa ne depasim limitele… cel putin teritoriale. Si o luam spre vest. Cu masinile mici. Cu aconturile, sau taxele platite din timpul anului… Si cu speranta, si credinta in Dumnezeu… ca de fiecare data cand „doi sau trei se aduna impreuna in Numele Lui, este si El in mijlocul lor”- promisiune din Biblie pe care Domnul si-a tinut-o si de data aceasta. Inca un revelion de neuitat pentru mine. Oameni de neuitat. Incurajari si complimente multe. Doza marita de speranta. Prieteni.
Si cum ziceam… documentul revelionului din acest an a fost denumit „Revelion 2014-2015″.
Mi-ar placea mult sa ne ajute Domnul sa ne revedem… 🙂 Sa incepem impreuna 2015… Sa-l incepem tot mai apropiati si mai aproape de Dumnezeu!
” El le întocmeşte inima la toţi şi ia aminte la toate faptele lor.” Psalmul 33:15
Dumnezeu mi-a facut si inima mea cu toate dorintele si aspiratiile ei. 🙂 Si El ia aminte la mine.
Imi doresc si va doresc un an nou plin de incredere in puterea lui Dumnezeu, speranta, pace si bucurie!
Din nou pe aici,
Laura ♥
cu Mary
Scurte observatii de la rev, adunate intr-un manunchi de C.V.:
„-Fie ca anul acesta mereu sa avem inaintea ochilor nostri un tron si un Miel care a fost junghiat, ca prin tot ce facem sa fie o inchinare sincera si sa venim mereu la tronul Harului Sau.
– sa ne ridicam ochii spre Domnul de la care vine ajutorul nostru, mereu sa indraznim sa cerem ajutorul Lui, El nu doarme, ci vegheza in orice clipa, oricat de mare ar fi incercarea.
-in acest an sa indraznim sa cerem lucruri mari spre slava Lui, ca El sa fie faimos, sa cerem ucenici, sa cerem ca sa se largeasca Imparatia Cerurilor.
-si sa nu uitam ca El e alaturi de noi la fiecare clipita de ochi pe care o facem, El e cu noi si in cele mai grele incercari, sa nu ne indoim de asta. Fie ca sa ne descopere chemarea Lui, sa o intareasca si sa inflacareze darul pe care L-a pus in noi.”
🙂 Multi ani binecuvantati!
r si in particular! 🙂 Tot corul mi-a deschis ochii si mi-a placut sa fiu „intre intelectuali”. A fost atat de normal pentru mine sa continui cu o facultate, si apoi master. Da, a fost familia un factor important, dar sa stiti ca si voi!
Laura Emanuela David
My journey to Jesus 