Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Excursii, Tabere, Plimbări etc…’ Category

🙂

Am cam luat pauza in decembrie de la scris. Cand scrii, ai timp de meditatie si de cate un respiro… Dar in decembrie n-am avut asa ceva… Am trait viata mai intens ca in tot anul 2013.   2013-12-14-christmas_nightswide

M-am implicat si in altceva decat serviciu si invatat. Am reinceput acum sa scriu pentru ca iarasi ma apuc de invatat, sau doar gandul asta ma face sa vin iarasi la scris. Paralel cu scrisul acestui articol, lucrez la articolele din codul civil pe care trebuie sa le memorez (aproape 1500).

Ok. Totusi titlul vreau sa reflecte continutul. 🙂 Si nu e greu. Revenind.

Dupa ce de Craciun am colindat destul de mult, a doua zi de Craciun am organizat un party in familia marita… Dupa ce am terminat toate astea… Am avut 2 zile sa ma adun si sa pun pe picioare Rev-ul 2013-2014 (denumit in documente REv 2014-2015… anticipand ceea ce urmeaza).

Ne-am strans foarte putini din alti ani, si foarte multa lume noua. Daca pentru mine e a treia oara cand organizez, eu am stiut bine care au fost punctele tari, si unde va trebui sa nu mai repet. Care au venit in schimb pentru prima oara au lasat un feed-back pozitiv. 🙂

Pe scurt: din „gura in gura” ne-am strans 33 de studenti/ absolventi/ muncitori etc din toata tara la cabana Breaza pentru 4 nopti/ 5 zile.

Am fost 2 organizatori principali, eu si Octav, cu care mai mult nevrand decat vrand am ajuns sa fac echipa foarte buna. Eu sunt vocea „poporului” iar el este omul din umbra, meticulosul si atent la ce vrei si ce nu… (mai mult ce nu 😛 )

Am ajuns pe 29 decembrie seara si am plecat pe 2 ianuarie dimineata… Pentru mine au fost 5 zile usoare, de multa voie buna, discutii cand superficiale si extrem de distractive, cand adanci, si care m-au lasat impresionata si de asemenea intristata sa cunosc lume care a trecut prin asa mari dureri si deceptii in viata.

In mare am mers pe clasicul sistem/ matrice aplicata zilei: obligatoriu studiu biblic si rugaciune, obligatoriu jocuri de societate si de grup, si obligatoriu neprevazut si amintiri cu oameni faini. 😀

De fapt, farmecul revelioanelor astora nu e nicicum locatia sau mancarea sau conditiile (dimpotriva!! – mereu cautam minimul rezistibil!)… ci farmecul e dat de oamenii faini care vin. Sunt genii neintelese :))), mai in gluma mai in serios, cam asa e… Sunt oameni integri, sunt oameni care pun la indoiala sintagma „go with the flow”… Sunt cititi, sunt atenti, interesati si interesanti si… fara pretentii (bine! majoritatea… am avut si sclifositi pe care i-am rezolvat fie cu cerinta sa-si pastreze pentru sine comentariile, fie am incercat sa-i impac!)

animated-fireplace-firefireplace-screensaver-ave-designs-rsoadbwgMi-a placut ca am avut incalzirea prin semineu… daca mai era sa fie si zapada…! Imagine that! Apoi bucataria a fost ft utilata, si cum noi ne-am gospodarit singuri (gatit pt 33 persoane), m-am bucurat de ajutorul mamei care ne-a dat cantitati potrivite si idei bune ca treaba sa mearga struna…

Am avut si de invatat: la transport si negociat trebuie sa las pe altcineva in locul meu. E clar, sunt usor „de dus de nas” chiar si in cazul in care ma prind!! Apoi, in sfarsit am putut sa spun „nu” unei persoane, asa incat sa nu mai participe la activitatile organizate de mine pentru ca mi-a facut constant probleme (daca nu am vorbit cu tine, nu esti tu :P), si cabana a fost putin cam mare pentru un nr de 33 de persoane… asa incat prea repede ne puteam desparti unii de altii prin cotloanele cabanei… Lucru care nu se va mai repeta. Mai bine mai stramt, decat prea larg…

Seara in care am povestit fiecare „cel mai tare lucru din 2013” din 30 decembrie, a fost un bun start pentru noi „sa ne deschidem”. Am aflat in parte ce oameni inteligenti, sinceri… si cautatori de Dumnezeu au venit cu noi… N-are rost sa descriu, dar va spun sincer ca de la fiecare am avut ce invata. Jos palaria pentru toti ceilalti 32 de participanti!


Apoi am cam fost implicata in bucatarie, si pentru mine Dana a fost cireasa de pe tort. Vrand-nevrand a trebuit sa stau in bucatarie sa ajut cu mancarea pentru ca eu am cumparat ingredientele si pentru ca mama a dat retetele… A fost prea tare! Din priviri stiam cine nu mai trebuie sa mai „ajute” la bucatarie din cauza celor 5 maini stangi, sau cine merita diploma de ajutor (Alex!!)… Nu a fost greu sa vad latura „muncitoreasca” a oamenilor… Adica, mai exact, pe unii nu i-am vazut :P. But I’ll keep it secret. Iar altii ajutau mai mereu. 🙂 A fost frumos.

w6

Ca sa inchei cu mancarea, pentru ca am avut si pauze de cafea cu dulciuri si fructe si capuccino, oamenii nu veneau la timp la masa pt ca nu le era foame, asa incat a trebuit sa scot pauza de cafea ca sa vad si eu cum arata lumea flamanda… Si a fost cel putin interesant, daca nu comic 😛 😀 😀

Apoi la studiu biblic… aici a fost domeniul lui Octav. El a ales pe spranceana oamenii. Sau a ales. Sau s-au ales singuri din experienta anilor trecuti… din discutii… 🙂 Oricum, important e ca eu am ramas cu ceva din seara de rev „Nu am pe nimeni – gandul trebuie inlocuit cu <Am pe Iisus>”.. si cu El, cine/ ce-ti poate sta impotriva? Gandeste mare, fii indraznet si pune-ti increderea in Dumnezeu care si vrea si poate sa infaptuiasca lucrul bun la care speri, dupa care tanjesti – la momentul potrivit!

In seara de 31 am avut si o experienta personala memorabila… Dar asta e pentru apropiati. Viorel, acum cred ca-ti pot povesti. 🙂

Per ansamblu, nu cred ca seara de 31 a fost cea mai frumoasa… Scoasa din context n-ar avea aceeasi stralucire.

Chiar daca echipa de la decor au facut sala eleganta si frumoasa, chiar daca noi eram frumos imbracati, eleganti si ici colo papioanele si tocurile au fost usor adaugate elegantei momentului…

PANO_20131231_202319332 w8 w9 w10 w21

Nici chiar masa imbelsugata si imbratisarile si saruturile de „La multi ani!”… Si asta pentru ca tot contextul isi are rostul lui. 😀 31 nu era la fel fara 30, si 1 (seara asupra careia voi reveni) nu ar fi fost la fel fara 31… Sunt interdependente…

w20

w16

In fine. Am zis ca pe 1 sa fie micul dejun la ora 13. 😀 Numai ca fetele m-au lasat sa dorm si m-am trezit ceva mai tarziu, dar am constatat bucuroasa ca totul mergea struna. Normal, fara mine. 😛

Si pe 1 seara au mai ramas „veteranii la post” cei care preferam noaptea alba. De obositi orice parea comic, desi, povestind acasa, pana si mama radea de numa la ce am mai facut… Am facut constantele farse in camere, cu baloane sparte pentru a se trezi lumea, si scurgerea apei din ceainic in pahar semanand leit cu momentul in care……… 😀

Am jucat mima pana acolo ca „omul care nu aude” e „orb” si tot asa… 😀 Ne-am batut cu spuma de ras, si ketchup. Ne-am batut. No… Normal ca de pe 2 dupa-amiaza de la 16, pana a doua zi la 10:30 am dormit somnul cel de recuperare. 🙂 Si nu doar eu am trait asa nevoi. Si normal ca nu e pentru prima oara. Oricum, am spus ca voi introduce de aci inainte explicatiuni in documentul referitor la rev pe care il primeste fiecare inainte de a veni, si anume, detalii legate de ultima noapte la cabana si incunostintarea faptului ca „se renunta la integritatea fizica si psihica in momentul in care aleg sa strice ultima noapte cu o portie de somn” 😀 😛

Anyway, nu-i bai mare nici asta. In final, au venit despartirile… Am avut un groaznic sentiment ca am stat prea putin cu oamenii. 😦 Mi-a parut asa rau sa ma despart… As fi vrut sa… nu stiu. Oricum, sentimentul a cam fost reciproc.. Daca pe 2 ianuarie ne-am despartit, pentru prima oara cand de pe 3 ianuarie planificam urmatorul rev. 🙂 Oricum, nu-l mai vrem in tara. Vrem sa ne depasim limitele… cel putin teritoriale. Si o luam spre vest. Cu masinile mici. Cu aconturile, sau taxele platite din timpul anului… Si cu speranta, si credinta in Dumnezeu… ca de fiecare data cand „doi sau trei se aduna impreuna in Numele Lui, este si El in mijlocul lor”- promisiune din Biblie pe care Domnul si-a tinut-o si de data aceasta. Inca un revelion de neuitat pentru mine. Oameni de neuitat. Incurajari si complimente multe. Doza marita de speranta. Prieteni.

Si cum ziceam… documentul revelionului din acest an a fost denumit „Revelion 2014-2015″.

Mi-ar placea mult sa ne ajute Domnul sa ne revedem… 🙂 Sa incepem impreuna 2015… Sa-l incepem tot mai apropiati si mai aproape de Dumnezeu!

” El le întocmeşte inima la toţi şi ia aminte la toate faptele lor.” Psalmul 33:15

Dumnezeu mi-a facut si inima mea cu toate dorintele si aspiratiile ei. 🙂 Si El ia aminte la mine.

Imi doresc si va doresc un an nou plin de incredere in puterea lui Dumnezeu, speranta, pace si bucurie!

Din nou pe aici,

Laura ♥

cu Mary <3

cu Mary

Scurte observatii de la rev, adunate intr-un manunchi de C.V.:

„-Fie ca anul acesta mereu sa avem inaintea ochilor nostri un tron si un Miel care a fost junghiat, ca prin tot ce facem sa fie o inchinare sincera si sa venim mereu la tronul Harului Sau.
– sa ne ridicam ochii spre Domnul de la care vine ajutorul nostru, mereu sa indraznim sa cerem ajutorul Lui, El nu doarme, ci vegheza in orice clipa, oricat de mare ar fi incercarea.
-in acest an sa indraznim sa cerem lucruri mari spre slava Lui, ca El sa fie faimos, sa cerem ucenici, sa cerem ca sa se largeasca Imparatia Cerurilor.
-si sa nu uitam ca El e alaturi de noi la fiecare clipita de ochi pe care o facem, El e cu noi si in cele mai grele incercari, sa nu ne indoim de asta. Fie ca sa ne descopere chemarea Lui, sa o intareasca si sa inflacareze darul pe care L-a pus in noi.”

🙂 Multi ani binecuvantati!

Anunțuri

Read Full Post »

Am avut concediu la mare de 12 zile consecutive.

Mi-am dorit mult să merg la mare, şi a fost perfect pentru mine.

Rebeca, sora mea mai mica, s-a mutat in Spania anul II de facultate, cu bursa Erasmus. Locuieste in Sud, in Malaga, un oras pe malul marii… 🙂 Si eu la ea am fost.

Cat era la scoala, eu eram la plaja, si in rest impreuna… descopeream orasul, magazine, locuri, oameni, obiceiuri.

M-am bucurat sa vad ca inca mai stiu ceva spaniola. Mi-ar plăcea s-o învăţ mai bine.

Cât am stat acolo am citit „Fascinat de măreţia lui Dumnezeu” de James MacDonald.

🙂 I-am lăsat-o Rebecăi, dar v-o recomand din toată inima.

Gândindu-ne la Dumnezeu, la măreţia Lui… toate se fac atât de mici, minuscule şi nesemnificative (inclusiv noi!!) că o nouă raportare la lume e absolut necesară!!

Din perspectiva LUI, ai pace… Cu El ai câştigat deja totul. În El ai totul pe deplin…

Mi-am încărcat bateriile.

La plajă la mare, Dumnezeu m-a încurajat să continui să trăiesc cu El o viaţă mulţumitoare. Ulterior am aflat că am picat examenul… dar El mă pregătise deja pentru asta. Rebeca zice că am fost terminată de sâmbătă seara până duminică la prânz… 😀 Anul trecut am fost cam o lună într-o perioadă de „veselie” acută. 😀

Sunt poze din vacanţa primită cadou de la Rebeca. 🙂

1398218_10200188462194533_665747012_o 1398318_10200188385152607_1995476967_o 1401249_10200188387592668_952549120_o 1401249_10200188457434414_1367601904_o 1401750_10200188401113006_399657888_o 1410873_10200188464194583_595542373_o 736129_10200188458354437_139129930_o (1) 1015249_10200188392752797_1359512374_o 1397498_10200188389632719_1664003273_o841223_10200188463794573_466128402_o 894779_10200188462994553_1492648238_o 894786_10200188465354612_669603735_o (1) 980331_10200188465034604_1285498706_o 1398604_10200188396912901_2022461512_o 1400450_10200188397112906_1151704103_o (1)

Read Full Post »

Abia ce m-am intors de la Breaza. Febra musculara ma face sa ma bucur de pozitia relaxata in care tastez, si-mi odihnesc muschii… 😀 Am jucat volei cat de mult s-a putut, am alergat cat a fost nevoie, Speedy Gonzalez abia-mi tinea piept…

Asadar, la Breaza aproximativ 60 de tineri din judetul Brasov, majoritatea din orasul Brasov (de la Biserica unde merg eu) au umplut platoul imens de iarba, cabana si raul cu voiosia, bucuria si neastamparul specific varstei.

976633_529635677095962_1252462538_o

 

Fotografie: Cope, Codlea (http://cooperativ.wordpress.com/)

De la inceput am avut sentimentul puternic de ACASA. Eram atat de familiara cu toata lumea, cu organizatorii, cu bucataresele, incat nu-mi venea sa cred. Din prima zi ne-am adunat pe terenul de volei si-am inceput voleiul. Orice competitie are conflictele ei, si orice conflict cere o rezolvare. 😀 Ca si grup am trecut si pe acolo. Bine ca am iesit cu bine.

Seminariile au fost sustinute de fr. Serb Costel din Fagaras. Mi-au fost clarificate multe incertitudini personale, dar si cu privire la unele persoane, odata cu abordarea temei: CARACTERUL.

🙂 Ce e caracterul? Se poate sa nu ai caracter? Sau mai degraba, ai un caracter care lasa de dorit…?

Mi-a placut sa ascult seminarul dar in prima zi 2 ore neintrerupt a fost cam mult sa fim atenti  de dimineata, asa ca pentru a doua zi am sugerat o pauza intre cele 2 ore, ceea ce s-a si intamplat. Apoi timpul liber a fost colorat de volei, discutii interesante, 🙂 observatii fine, metaforizari maxime (directia barcii), glume, ras… si toate intr-o oaza de natura minunata.

Tanjeam dupa acasa mea. 🙂

A doua zi s-au organizat si jocuri de grup, la care adultii bineinteles ca adauga si taie dupa propriile inclinatii regulile, triseaza, rad si fac caterinca, astfel ca saracii organizatori nu mai stiu ce-i de capul lor, si abia se mai aduna… =)))))

Fiind vorba de 3 zile, a doua zi a adus si ultima noapte unde sar direct la cireasa de pe tort: dupa stingerea oficiala din cabana, bineinteles ca subsemnata n-a putut merge in camera ei, ci dintr-o bineinspirata ” greseala”  a intrat langa, unde ne-am strans aproximativ 10 fete cu care am ras de n-am mai pututLLL, siLL, cuL careLL amL jucatL mimaLLL :))). Dintre fetele care nu ma cunosteau bine, multe au stat consternate cu ochii cat cepele cum eu, Laura, pot fi in stare de cele mai mari trasnai. Mi-a fost mila de Florin si Andrei care mureau de somn si nu puteau merge sa doarma din cauza ca ….? exact. de ce? sa-mi aminteasca careva…. mhmm…

Doar in prima zi, de dimineata, inainte de micul dejun, organizatorii au avut ideea sa ne adunam liber, cate 3,4 si sa citim din Biblie impreuna. A fost super tare. Credeam ca s-au schimbat, dar, da de unde!, a doua si a treia zi ne-am intors la vesnica… slujba de grup. 😀

nu-i nimic. pentru mine o zi a fost cat celelalte. M-au impresionat gandurile pe care le poti strange intr-un manunchi de maxim 40 de minute, despre Dumnezeu si experientele cu El. Recomand reluarea practicilor de acest fel.

Am apreciat foaarte multi participanti in tabara. Pai, pe toti cu care am reusit sa stau de vorba. De la fiecare am apreciat cate o trasatura de caracter, pe care ar fi bine s-o cultiv in mine.

Am cunoscut lume noua, am intarit relatii vechi, am vorbit franceza, am tipat fara glas, fiind ragusita, am reusit dush cu apa rece, fiind racita, fara sa inrautatesc starea de sanatate, m-am trezit inainte cu o ora de trezirea oficiala, indiferent de ora la care m-am pus la somn, tocmai ca sa am un timp singura, personal de citit din Biblie, si de rugaciune– nu ca m-ar obliga cineva sau dorinta de a fi „sus”, ci din cauza ca n-am vrut sa neglijez relatia cu Cel care m-a dus la cabana, care ne-a dat vreme buna, care mi-a asigurat niste momente perfecte pentru starea mea.

M-am bronzat, m-am jucat, am desenat, am facut ordine, am fost si ospatarita… mai ce?

Nu mai stiu. 🙂 Pozele si ochii stralucitori de la urmatoarea intalnire vor vorbi de la sine.

Nu conteaza detaliile, ci dragostea care ne leaga impreuna.

Suntem unici, suntem dornici, suntem tinerii din Bartolomeu, Brasov. 😀 :))) Zici ca fac galerie.

:)))

Am ♥ inima pentru ei.

Si mai e ceva ce mi-a placut mult. Oricat de mult ai lipsi de acasa, daca te intorci, tot ca acasa te simti. Si eu, si Poliana, si inca cativa care sa zicem ca avem activitati in alte parti, nu am fost cu nici o frantura „marginalizati” pe considerente de acest fel. >:D<

Mi se pare ca e unic ce e in Bartolomeu.

Si apreciez.

Graitoare e intoarcerea spre casa pe autocar. 😀 Eram doar zambete, priviri pline de inteles si calde, chitara zdranganita pe versuri din inima 😀 (no more comm), organizatori obositi, dezvaluiri calde, neascultare specifica (la cerinta soferului de a cobori din autocar, subsemnata & co refuza), pace in inima, dorinta de a cladi un caracter tot mai frumos, sentiment de apartenenta chiar si pentru cei de departe (David S.) etc. 😀

Vreau sa-mi aduc aportul cu ce pot la inaintarea lucrarilor, la cunoasterea de Dumnezeu, la apropierea noastra de El. Atat cat pot. Si sper ca in initiativa asta, sa se alature pe rand toti tinerii. 🙂

Si, uniti in Dumnezeu, legati de dragostea pe care ne-a turnat-o (din belsug!!) in inimi, sa deschidem larg usa tuturor doritorilor, tuturor celor care vor sa creasca personal (in privinta caracterului) si spiritual (in relatia cu Dumnezeu).

Va las cu Coloseni 2: 6,7

Astfel, dupa cum ati primit pe Hristos Isus, Domnul, tot asa sa si umblati in El,

fiind inradacinati si ziditi in El, intariti prin credinta dupa invataturile care v-au fost date, si sporind in ea cu multumiri catre Dumnezeu.

Cu drag (dupa ceva vreme),

Laura.

976633_529635683762628_1677460271_o

 

Fotografie: Cope, Codlea (http://cooperativ.wordpress.com/)

 

Read Full Post »

Eu si toti adolescentii intr-o seara.
Liderii care pe unde nu stiu… dar a fost ok… pana intr-un punct.
„perechile” e un joc care trebuie scos din legalitate :))))

Au trecut 4 zile de când am venit acasă, dar, cu toate acestea, totul este proaspăt în minte și în inimă ♥. Sunt plină… 🙂 Și… am de dat…

Anul acesta am fost 7 lideri la 23 de adolescenți. Sună bine, dar din cei 7 TOȚI am fost foarte ocupați … într-un cuvânt: nepregătiți de tabără! Am ajuns acolo cu ideea că trebuie să facem jocuri și lecții, rugăciune, etc.. dar așa, fără nimic precis în minte.

Primul lucru a fost: să ne rugăm!! Eram disperați: „Doamne, suntem în tabără cu adolescenții – nu pentru noi, dar pentru ca Numele Tău mare să fie cunoscut, binecuvintează Tu tabăra!” … și ce mai, 🙂 să vedeți!

Apoi, ne-am împărțit în 3 echipe: Cristi& Raluca și Rebeca, Laura și Viorel, Livia și Florin. Cele 3 echipe aveau câte o responsabilitate pe zi: jocuri sau lecție sau curățenie + atenția fiecărui adolescent din grupa noastră.

Raluca, Livia, Rebeca, eu pe nu stiu unde, si Viorel… 😀 se poate fara mine?? Se pare ca da… 😀

Când am fost la lecție cu Viorel… am citit lecția și am zis, „Doamne, iartă-ne că nu ne-am pregătit de acasă, dar vorbește-le Tu copiilor!”…

Beni m-a întrebat a doua zi dacă tot echipa mea cu Viorel are lecția, că i-a plăcut mult. Da… ziceți ce vreți, dar Dumnezeu a avut milă de noi. A fost frumos.

Era partea in care vorbea Viorel, si copiii, impreuna cu mine, aveau timp de „o gura de aer”… 😀

mă uitam să văd cine nu e atent… când urmez, să știu pe cine chilăresc :D:D
sorry. defect profesional.

Când am avut ziua de jocuri, am stat cu Viorel noaptea până la 1 și 20 noaptea… știi sentimentul de ochii în gură… te văd printre dinți etc… :))) l-am trăit din nou. Și nu spun asta ca să mă plâng… Chiar vreau să spun că tabăra asta (după vreo 3 luni de învățat) am avut o deschidere și o dorință de muncă de numa numa… Chiar m-am bucurat să mă culc în medie pe la 1 și să mă trezesc la 6 jumate. Asta e…

Programul zilei a fost cam așa:

  • citirea din Biblie și rugăciune
  • mic dejun
  • jocuri/competiții
  • prânz
  • ORA LINIȘTITĂ (stau o oră în cameră :D)
  • lecție, partea I
  • gustare
  • lecție, partea a IIa
  • jocuri de grup
  • cina
  • program artistic de seară (scenete :D, cântări, jocuri, film și popcorn… rugăciune de „mulțumim, Doamne!” și noapte bună!)

Am avut într-o zi joc prin pădure și am ieșit la egalitate cu încă o echipă (din 3) pe primul loc. 😀 Bucurie mare…

Le-am făcut slide-ul care trebuia făcut încă de acum 4 ani, chiar de la prima tabără… mai multe, în secvențele ce urmează 😀

Dacă la început adolescenții erau rezervați, atenți… ajungem la final, unde prin curaj și … libertate.

băieții 😀

Știu că Damy (fiul lui Cristi, lider principal în tabără) avea dureri groaznice de cap, și nu se simțea deloc ok (vărsături), iar băieții adolescenți au reușit să fie în așa fel că l-au supărat pe Cristi… 😀 Acuma… ce să facă? își dădeau coate care mai de care, să se ducă să își ceară iertare… S-au împăcat până la urmă, dar am observat cât de influențabili sunt la vârsta asta.

Mai degrabă, mi-am amintit cum e…

Dacă e cineva cu glume proaste, toți se iau după el (chiar dacă ulterior regretă), și vice versa, dacă stai lângă ei… chiar le place „pe calea cea dreaptă”. Chiar mi-au spus că în tabără le place așa mult, dar că, atunci când ajung acasă le e așa de greu să fie ok. Îmi amintesc cum eram eu. Nu reușeam nici cum să fiu mai bună. Eram sigură că n-am să reușesc să fiu „creștină”… Și aveam dreptate. Nu eu, ci Dumnezeu.

Ce a fost comic, a fost că eu am uitat că vorbesc cu… băieți-adolescenți… Și m-am trezit că iau pe 2 din băieți, capii, și le spun că nu e frumos ce i-au făcut lui Cristi etc., la care, unul din ei, se uită fix la mine și spune „Laura, ce frumoasă ești!” =))))) Atât le-am zis (încă) serioasă „plecați de-aici!”… Mi-am dat seama că ei nu mai sunt în jurisdicția mea, ci a colegilor mei lideri, băieții.

🙂

Dar, mi-a plăcut. De ce să mint? :D:D:D off….

:))))

Și că tot veni vorba de jurisdicție… Am planificat într-o zi ca băieții să meargă la fotbal, iar fetele să rămână împreună la un capuccino și să-și facă fie unghiile etc.

Am pus capuccino, și atât a fost. Dacă am fi avut lecții de o oră fără imagini, muzică, mișcare, n-ar fi fost una atentă. Dar vă spun! nici n-au mișcat în bănci. Timp de o oră au stat cu gura larg deschisă… se lipea tot de ele…. Am vorbit despre sexul în afara căsătoriei, și cum, acest lucru e păcat, și nu te rănește doar pe tine, și te simți ca o cârpă folosită la final, dar rănește și familia pe care o vei avea. Le-am spus că sunt soții de pe acuma… să aibe grijă. Îi mulțumesc lui Dumnezeu de tot ce m-a învățat până acuma, și că am putut da mai departe… Cel puțin două fete au venit să-mi spună „Laura, n-am știut! Îți mulțumesc… Am crezut că dacă urmează să mă căsătoresc cu el… am voie.” 😦

Este a patra tabără cu acești „copii”. 2 fete din câte au trecut pe la grupul nostru, au renunțat la grup și au rămas însărcinate la 16 ani… Când am văzut „evoluția” fetelor din grupă… Așa m-am simțit foarte răscolită, și am spus că orice ar fi, spun păcatului pe nume, nu-l mai perii, și … așa am avut un timp „deschis” în tabără. Măcar acuma… nu am regrete că am tăcut.

Mă termină ceva, și mor!

Mor de ciudă când văd cum cel rău transformă ce trebuia să fie perfect, frumos, și ce trebuia să unească, e pervertit și făcut să aducă suferință și de o parte și de alta…!

Am văzut în tabără fete disperate după apreciere, laudă, să fie băgate în seamă… cu părinți absenți. Băieții la fel… Și cel rău îi amăgește că prin păcat (sex, autosatisfacere etc.) găsești împlinire… 😦 Și mai rău de afunzi…

😦

Pe de altă parte, Dumnezeu a trecut pe la fiecare ♥ inimă în tabără. De fapt, o fetiță, Elisa, chiar asta s-a rugat.

A trecut și pe la ♥ inima mea. Elisa l-a primit pe Domnul în inimă tabăra trecută. Ea e foarte bătută acasă, e urâtă de ai ei, și, de exemplu, și când mănâncă i se reproșează asta. Tabăra trecută a venit chiar vânătă de bătaie în tabără. Ea s-a rugat în ultima zi din tabără cam așa:

„Doamne, mulți zic că te-au primit în inimă și te iubesc, dar du-te Tu la inima lor și întreabă-i

– Mă iubești tu pe Mine?- ”

Pe toți ne-a marcat asta. Și nu vreau să-mi treacă. Stau și mă gândesc… Oare Îl iubesc eu pe Dumnezeu?

Tabăra asta copilașii mi-au zis „ai să iei examenul, ne vom ruga zilnic pentru tine”… Doamne! Vreau credință mare ca a lor! Ajută necredinței mele…!

Totuși…

Să nu uităm…

😀 ca în orice tabără am făcut jocuri, scenete…

Am descoperit talente, 3 chifle… sau 4? 😀 Da, am făcut scenete, ne-am prostit, am plâns…

contrariat și exasperat de crizele soției căreia îi lipsea (sau nu) o chiflă :D:D

L-am sărbătorit pe Iony. Ca să-l scot în față nu a trebuit decât să pun o întrebare din lecție… ce să-i faci dom-le.. e deștept tipu… 😀

„La mulți ani!”
Sunt mândră de tine, bă! 😀 =)))
Am zis că-l iau odată în instanță să vadă ce-l paște acolo… 😀 nu ca infractor!! ce vă gândeați??

Pentru ei dăm mult…

Livi și Larisa

Dacă i-ai vedea, ai zice că ne rispim degeaba. Dar dacă ai avea ochii lui Isus, n-ai spune asta. Ai vedea diferit…

Dacă ai vedea cu ochii Lui ai vedea nevoia lor de afecțiune, apreciere, încurajare… și i-ai iubi.

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru liderele din tabără, surorile mele, Livia și Rebeca, pentru băieții care și-au așezat viața înainte cu sinceritate și au spus: lumea spune că nu se poate, dar la Dumnezeu ce e imposibil? NIMIC! (Facing the giants), pentru Florin și Viorel (Viorel a venit pentru prima oară)

cred că e ceva între Viorel și Beca… aa!! EU.
hihihi =))))

vorbind despre adolescenți… știu sigur!

Livi și Rebeca…

Love u, Rebeca!

Și nu în ultimul rând, lui Cristi și Raluca care și-au pus familia pe altar. Și-au pus casa, concediul, mulți bani, timp, idei, timp împreună… Dacă era după noi, de mult se încheia grupul, dar ei doi au o perseverență și o dragoste de copilașii din Gârcini…

♥ ♥ ♥ >:D< ♥ ♥ ♥

Pentru mine a fost extraordinar să fac parte din echipa celor care au văzut tabăra înviind din nimic. Studiu, jocuri, scenete, plimbări, cântece, discuții… și seara specială.

Seara specială a avut ca invitat pe Alin Blaine, sau Loloș. Copiilor le-a plăcut mult ce a spus, chiar dacă nu a folosit trucuri… Apoi ne-am împărțit pe mese de discuții unde am răspuns la întrebări, și unde am păpat câte un ecler. Acolo, iarăși ne-am bucurat să fim împreună, doar fete… și să ne rugăm Tatălui.

După aceea am făcut foc de tabără, discuții… 🙂 Și la 5 dimineața putem zice că toți copiii dormeau. Aici încheiem și noi reportajul, și nu mai povestim ce s-a întâmplat după aceea la sala cu bile (pentru ultima oară -… ce fain a fost! 😀 am căzut pe-o bilă, cremen………. și altele =))) )

A doua zi ne miram că ne fuge imaginea… dar a fost bine…

Să vă las, cum mi-e obiceiul, un verset, Cuvânt de-al lui Dumnezeu, care ne-a vorbit toată tabăra… Și care este ADEVĂRAT, și merită crezut:

„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” Ieremia 29:11

Read Full Post »

Mulți oameni îmi spun că tot timpul fac câte ceva.

Pentru alții, nu fac de ajuns.

🙂 Să zicem, că mi-au auzit urechile că n-o să fac de-ajuns de mulți copii în opinia unora :))))).

Trecând peste, vreau să vă spun despre odihna mea activă de săptămâna trecută.

M-am dus în tabără la mare ca să mă odihnesc… dar făcând grile INM.

M-am dus pe cea mai pustie plajă…

😀 fiind stânci în apă, locul nu prea era dorit de plăjeni 😀

No. Am muncit în medie, 2 ore dimineața, de la 9 la 11 și 4 ore după-amiaza, de la 3-7.

Pentru că era plin de studenți, pentru mine tentația cea mai mare (mirare mare!) n-a fost apa!… ci fileul de volei care era acompaniat mereu de jucători de volei.

Vroiam tare mult să joc și eu.

Recompensă în prima zi, la prânz, a fost la o tură de jucat volei. Pe teren am dat de echipa de polo, seniori, a echipei Steaua Bucuresti. Ăla da joc! 🙂 M-am și ars la soare.

În următoarele zile nu i-am mai găsit pe ei pe teren, dar mereu a fost cineva acolo. Pe ei i-am mai găsit chiar sâmbătă, ultima zi ♥.

🙂

A fost interesant cu cazarea. Am fost 4 fete în cameră. Am stat eu și Alexandra și Clara cu Alexandra, surori din Târgoviște. Ne-am înțeles foarte bine, așa puțin, cât ne-am văzut.

Eu cu Alexandra ne-am înțeles genial. Cel mai bine a fost că deși am fost legată „de mâini și de picioare cu grilele”, nu a deranjat-o (prea tare). Eu nu știu ce aș fi făcut în locul ei…. 🙂

Pe lângă toate astea am învățat pe viu cum e să mănânci eco, bio și alte sfere :))))) … Alexandra chiar se pricepe la combinații deștepte de mâncăruri, sau… la oprirea altor combinații.

Am trăit multe în tabăra asta… spre exemplu, într-o seară am început jocul „eu pentru prima oară am făcut (aici la mare)….” și ne-a ținut așa de mult, că a trebuit să ne oprim, pentru că plictiseam lumea din jur prea tare 😀

Spre finalul săptămânii ne-am întâlnit cu Florin Năstase, și ne-am plimbat seara 🙂 prin Costinești.

În fiecare dimineață ne trezeam ca să mergem la plajă să citim din Biblie spre mirarea tot mai mare a colegelor de cameră, care la un moment dat au scăpat cuvântul „cuminți” 🙂 Nu știu de ce tot îl aud în preajma mea.

Cred că în a doua dimineață amândouă ne-am făcut geanta de plajă, și am luat-o la picior într-acolo. Am pus tot ce ne trebuia: Biblia, eșarfa, crema, prosop etc.

Am început cu rugăciune, singure, și apoi împreună, și nu am îndrăznit… adică, nu știu cum să zic. Amândouă aveam dorințe dar nespuse. Ar fi fost… prea frumos.

Și am continuat ziua.

Dorințele erau … simple. Eu îmi doream să joc volei (:D), Alexandra vroia brocoli (:D), eu îmi doream mai mulți prieteni creștini la mare (:D), Alexandra își dorea să vorbească despre Domnul (♥ ).

Aici toate 4 dorințele ni s-au împlinit. 🙂

Da.

1. Am jucat super volei.

2. Seara la cină a fost brocoli.

3. Florin a avut tabără la mare -exact!- în aceeași perioadă, în același loc: cu noi!

4. Și am vorbit despre Domnul și cu colegele de cameră, dar bonus!- și la masă să zicem „că ne-au fost ascultate conversațiile”.

Este o onoare să ai de partea ta pe… Dumnezeu. Dar… îl ai? Sau deocamdată tronezi frumos tu pe propriul tron. N-ai vrea să îi dai hățurile… Îți place viața… chiar și așa strâmtă, limitată și… nefericită…

El?

A făcut răsăritul. Zorii zilei.

În mâna Lui sunt toate.

Am fost la mare.

Acolo L-am văzut. El chiar ține cont de noi. Cele mai mici dorințe… și nespuse le ia în seamă. 🙂 Coincidență? da… astupă-ți conștiința cu ce vrei tu. Dar Dumnezeu există și face MARI MINUNI. Minunea cea mai mare… e că mă iubește ♥.

Că te iubește, știam. Dar că mă iubește… mă miră.

Of… De ați asculta azi glasul Lui!!!

La mare…

De fapt, oriunde trebuie să avem porția de învățat  (și grile, dar și) lecții de viață.

Am învățat să trăiesc sănătos, să mă bucur și de altfel de viață decât zbenguială copilărească :))))… hmm.. adică, așa cred. Sper că am învățat lecția. 🙂

Maestra mea, lady Alexandra… 🙂

Ne-am cunoscut mai bine aici.

Dar să nu credeți că articolul ăsta cuprinde tot. N-are cum. Au fost 6 zile pline de … trai.

🙂 totuși, mi-a plăcut finalul. A pus capacul unei „ieșiri” la mare.

Ne-am întors pe tren cu Florin. Dintr-o glumă… ne-a făcut să credem că a pierdut trenul.

Parcă atunci a fost momentul când am apreciat cel mai tare că suntem doar noi două ♥, fete, și ne-am bucurat de asta. Ne-am împărtășit ce n-am făcut o săptămână chiar… ♥ Și n-am să spun ce … spre marea exasperare a lui Florin :))))

După ce a apărut după 20 de minute, a văzut schimbarea pe noi și… atât i-a trebuit să moară de curios. 😛

😉

Asta e.

Ce e între femei… acolo rămâne.

🙂

Și asta e între femei.

Maria, mama Domnului Isus a fost binecuvântată „între femei”… asta e ceva!!

Îngerul a intrat la ea şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!” Luca 1:28

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot cadoul numit mare.

Pentru Alexandra, soare, bronz, plajă, pentru grilele terminate, pentru spor, pentru surorile-colege de cameră, pentru discuții deștepte seara pe plajă, pentru râs și plâns. Pentru Cuvântul Lui…

Versetul bază pentru amândouă a fost: „ Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! ” Evrei 12: 25.

Nu se pune problema că Dumnezeu nu vorbește. El o face. Numai să nu ne astupăm urechile cu tot felul de scuze.

Întoarsă acasă vreau să ascult de El

Sincer, azi am avut un mare eșec la învățat. A fost cumplit. 😦

Mâine am o nouă zi.

Off… Doamne, dă-mi putere pentru minimul necesar!…

Amin!!

Read Full Post »

Tabăra de vară pentru LIDERII DE MÂINE!

Eu am fost în tabăra asta… și ca să vă faceți o idee cum e, deși sunt extrem de serioasă la învățat, și am cedat până și la music camp (musiccampinternational.org ), în tabăra asta mă gândesc serios să merg ultimele 3,4 zile. VĂ DAȚI SEAMA??

E… extraordinar. Pentru mine, să fiu într-o organizare atât de bună, unde seminarul era atât de captivant că nici până la… nu te-ai fi dus!!! Eram sigură că dacă intru la curs, nu mai ies. Vorbitorii sunt de talie internațională, și foarte dedicați.

Și după curs… 😀 o să vedeți.

În taberele astea am descoperit că nu mor cu mai puțin de 6 ore de somn pe noapte =))))))))))) și n-am murit.

Ne-am făcut prieteni așa de faini, că au venit după august și în octombrie la Brașov, rev.-ul l-am făcut tot împreună și… tot așa. 😀 Dacă intri, nu mai ieși.

Love u all!!!

http://www.youtube.com/watch?v=-WcTTBbDBh4&lr=1

Read Full Post »

La 15 ani am intrat la Liceul Pedagogic in urma concursului de admitere…

Asa a inceput excursia mea in cor, si mai ales relatia cu doamna profesoara Elena Criveanu. Asa a inceput o etapa foarte importanta in viata mea.

De mult timp m-am gandit la lucrurile asta, si iti multumesc Elena pentru provocare!

Trebuie sa spun ca la varsta respectiva treceam printr-o perioada foarte grea. Tatal meu murise de 2 ani de zile, si acasa lucrurile erau foarte dificile.

Imi amintesc ca atunci cand doamna profesoara a facut preselectie pentru cor, eu am chiulit, si mi-a spus o colega (foarte incantata) ca a fost aleasa la vocea a doua. 🙂 Flavia. Mi-a spus ca sigur nu mai e loc la sopran sau vocea a doua, dar ca la vocea a treia au fost admise putine fete. Habar nu aveam pe ce criterii erau fetele repartizate… Urmatoarea ora m-am dus direct la doamna profesoara si am intrebat-o daca ma primeste la vocea a treia (ca stiam ca acolo mai e loc). Si m-a primit. Slava Domnului!

Muzica aceea atat de fina, pe care o ducea cu atata grija pe o „tava care coboara de sus in jos”, fara „marmelada pe pita”, muzica clasica a vindecat multe din ranile mele sufletesti. Dumnezeu a ingaduit multe suferinte, dar El a pregatit si corul Melos sa le vindece.

Dirijorul, doamna profesoara, a fost si este un model pentru mine: in smerenie, umilinta si profesionalism. Despre umilinta, era aproape imposibil sa o putem aprecia! Facea totul fara sa astepte „ofrande”. Avea oameni a caror opinie conta. Nu ii trebuiau lingusitori. Cat despre profesionalism… M-am trezit de multe ori intre muzicieni ca stiam despre ce vorbesc! 😀 Si toate datorita faptului ca era intr-un proces continuu de invatare. Apoi, inima ei atat de mare. Intotdeauna a tinut cont de noi ca oameni, cu toata complexitatea intelesului acestor cuvinte. Este mare lucru sa fii om, cu oamenii.

Ce e drept, dupa ce am cunoscut-o, debea atunci m-am indragostit de muzica adevarata. In clasa a 9-a m-am inscris la cursuri de canto, pian si teorie muzicala + ca la un moment dat mergeam de 4 ori pe saptamana cate 2 ore de cor… Eram ca o sahara pentru care muzica era apa. Intr-un fel, am simtit provocarea ca daca doamna profesoara ma lauda, chiar am infaptuit ceva. Si sa stiti ca dupa mult timp, la niste repetitii a spus „Laura, daca toate coristele ar fi ca tine, ar fi bine!” Eram mica, dar am inteles ca intr-un cor este important sa asculti de dirijor. Copilaria cu care ascultam m-a facut sa fiu destul de „usor de modelat”. Atat avea nevoie un profesor, muzician si maestru ca doamna profesoara. Buna nu eram eu, ci „intelepciunea” care m-a modelat.

Noi, coristele am trait acolo momente unice, cand atente la dirijor am fost una: am simtit si trait acelasi lucru. Am facut o echipa foarte buna si pe scena, si in sala festiva dar si in particular! 🙂 Tot corul mi-a deschis ochii si mi-a placut sa fiu „intre intelectuali”. A fost atat de normal pentru mine sa continui cu o facultate, si apoi master. Da, a fost familia un factor important, dar sa stiti ca si voi!

In turnee… 🙂 Sunt mandra ca am fost cu voi, ca am cantat cu voi si ca am vizitam Europa, la nivel de receptii/concerte (si nu de pe autostrada)  impreuna cu voi!

Am o dovada pentru cele mai sus mentionate. 😉 Ligia. Daca nu era asa, n-o aduceam la cor, si nici nu am fi suportat atatea dojane (unele pe merit… 😀 )

Da, am adus-o si pe ea. Pe Rebeca n-am mai putut. Intrand in cor, am introdus muzica in casa, si pana la Rebeca (sora mai mica) muzica a ajuns la gradul la care, pentru solista nu este bine sa cante in cor. De aceea, ea nu a mai luat parte. Dar, ea va continua pe aceeasi linie.

Multumesc lui Dumnezeu pentru familia Criveanu si pentru fiecare din voi!

Totul a inceput pentru mine in clasa a 9-a.

MULTUMESC!

Judecatori 5:3 „Voi cânta, da, voi cânta Domnului, voi cânta din lăută Domnului Dumnezeu

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: