Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘creație’

Părerea despre câinii maidanezi, și despre animale în general mi-am format-o în momentul în care mi-am descoperit fratele cel mic prinzând muște și ucigându-le încet și sigur cu un ac… savurând fiecare strop din chinul unei morți lente de muscă… (poate unii dintre voi vă regăsiți :P) Beautiful-Dogs-HD-Picture
Atunci m-am gândit de ce nu e în regulă asta.
Că în regulă nu e…

Creația, lumea înconjurătoare are un Creator… Și m-am întrebat ce părere are El despre creație…

Am descoperit un text extraordinar în Biblie.

Textul se adresează unui om care se afla în niște chinuri cumplite, plin de boli, din care și de piele de „se scărpina cu ciobul”, iar noaptea „avea coșmare”. Este vorba de Iov.

(AVERTISMENT: a se continua citirea numai în cazul în care pasiunea de animale și natură te caracterizează! Altfel, va fi un text extrem de plicticos și greu de dus la capăt – cu excepția cazului în care scroll-ul își face partea! :D)

Dacă vrei să continui, începe prin a-ți imagina că suferi cumplit (fizic-boli, psihic- pierderea tuturor copiilor, financiar- pierderea tuturor averilor). Așa era Iov!

Iov 40: 6; 15-24, 41:1-34

„Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:

Uită-te la hipopotamul, căruia i-am dat viaţă CA ȘI ȚIE!

El mănâncă iarbă ca boul. ( :))))) n.bl. întotdeauna îmi vine să râd când citesc asta!!)

Uită-te ce tărie are în coapse şi ce putere are în muşchii pântecelui său. 

Îşi îndoaie coada tare ca un cedru, şi vinele coapselor lui sunt întreţesute. 

Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă, mădularele lui sunt ca nişte drugi de fier. 

El este cea mai mare dintre lucrările lui Dumnezeu.

Cel ce l-a făcut l-a înzestrat cu o suliţă. 

El îşi găseşte hrana în munţi, unde se joacă toate fiarele câmpului. 

Se culcă sub lotus, în mijlocul trestiilor şi mlaştinilor. 

Desişul lotusului îl acoperă cu umbra lui, sălciile pârâului îl înconjoară.

Dacă se întâmplă ca râul să iasă din matcă, el nu fuge: chiar de s-ar năpusti Iordanul în gâtlejul lui, el ar rămâne liniştit. 

Crezi că-l poţi prinde lovindu-l în faţă? Sau crezi că-i vei putea străpunge nasul cu ajutorul laţurilor?

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să-i legi limba cu o funie?

Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cârlig falca?

Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

Va face el un legământ cu tine ca să-ţi fie rob pe vecie?
Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe şi capul cu căngi?

Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.

Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde: numai să-l vezi şi cazi la pământ!

Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte. Cine Mi s-ar împotrivi în faţă?

Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu.

(Dar, se pare că Iov, în mijlocul chinurilor sale, și a propriei dureri, nu prindea ideea, așa că Dumnezeu o accentuează în continuare!)Animals-06

Vreau să mai vorbesc iarăşi de mădularele lui şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

Cine-i va putea ridica veşmântul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cât sunt de înspăimântătoare!

Scuturile lui măreţe şi puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete;

se ţin unul de altul, şi nici aerul n-ar putea trece printre ele.

Sunt ca nişte fraţi care se îmbrăţişează, se apucă şi rămân nedespărţiţi.

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor.

Din gura lui ţâşnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.

Din nările lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flăcări.

Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt.

Când se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

Pentru el fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

Săgeata nu-l pune pe fugă, pietrele din praştie sunt ca pleava pentru el.

Nu vede în ghioagă decât un fir de pai şi râde la şuieratul săgeţilor.

Sub pântecele lui sunt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.

În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adâncul pare ca pletele unui bătrân.

Pe pământ nimic nu-i este stăpân; este făcut ca să nu se teamă de nimic.

Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mândre dobitoace.”

Povestea continuă dar mă opresc aici.

🙂 V-a plăcut?

Pasiunea lui Dumnezeu pentru creația Lui îmbibă textul… cute-animals-171

Nu am să încerc să rezolv problema maidanezilor printr-o soluție sau alta.

Consider că sunt persoane avizate, cu studii în domeniu, care pot soluționa într-un fel problema câinilor fără stăpân. Că o problemă tot este… La fel cum e problema urșilor în plin oraș în cartierul Răcădău din Brașov. Coboară de pe Tâmpa, sau de pe ce munte vin, și merg la gunoaie. După caz, atacă oamenii. Ici-colo și mortal.

O soluție trebuie adoptată. 

Pasiunea lui Dumnezeu acoperă toată creația Sa. Nu doar omul, cum într-un mod egoist și îngust suntem înclinați să credem. E drept, sacrificiul măreț, suprem, de a trimite în lume pe Sinfurul Lui Fiu, Iisus Hristos, să moară – a avut ca țintă OMUL. Ce trist că nu pricepem… 

Dacă ai ajuns cu cititul articolului aici 🙂 mai am un text mai fain, mai explicit.

Pfffuu.. E exact la subiect.

Numeri 22.

„Balaam s-a sculat dimineaţa, a pus şaua pe măgăriţă şi a plecat cu căpeteniile lui Moab. Dumnezeu S-a aprins de mânie pentru că plecase.

Şi Îngerul Domnului S-a aşezat în drum, ca să i Se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui, şi cei doi slujitori ai lui erau cu el.

Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă din teacă în mână, s-a abătut din drum şi a luat-o pe câmp.

Balaam şi-a bătut măgăriţa ca s-o aducă la drum.

Îngerul Domnului S-a aşezat într-o cărare dintre vii, şi de fiecare parte a cărării era câte un zid.

Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului; s-a strâns spre zid şi a strâns piciorul lui Balaam de zid.

Balaam a bătut-o din nou.

Îngerul Domnului a trecut mai departe şi S-a aşezat într-un loc unde nu era chip să te întorci nici la dreapta, nici la stânga.

Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului şi s-a culcat sub Balaam.

Balaam s-a aprins de mânie şi a bătut măgăriţa cu un băţ.

Domnul a deschis gura măgăriţei, şi ea a zis lui Balaam: „Ce ţi-am făcut, de mai bătut de trei ori?”

Balaam a răspuns măgăriţei: „Pentru că ţi-ai bătut joc de mine; dacă aş avea o sabie în mână, te-aş ucide pe loc.”

Măgăriţa a zis lui Balaam: „Nu sunt eu oare măgăriţa ta pe care ai călărit în tot timpul până în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ţi fac aşa?”

Şi el a răspuns: „Nu.”

Domnul a deschis ochii lui Balaam, şi Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă în mână. Şi s-a plecat şi s-a aruncat cu faţa la pământ.

Îngerul Domnului i-a zis: „Pentru ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Iată, Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare, înaintea Mea.

Măgăriţa M-a văzut şi s-a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aş fi omorât, iar pe ea aş fi lăsat-o vie.”

Balaam a zis Îngerului Domnului: „Am păcătuit, căci nu ştiam că Te-ai aşezat înaintea mea în drum; şi acum, dacă nu găseşti că e bine ce fac eu, mă voi întoarce.” Povestea continuă și o puteți citi și aici

Este vorba despre o minune în care Dumnezeu a dat posibilitatea unei măgărițe să spună ce gândește…

Balaam a greșit în treaba pe care i-o dăduse Dumnezeu să o facă. Și primul lucru pe care l-a spus Îngerul Domnului a fost „pentru ce ți-ai bătut măgărița?” Așadar… i-a păsat. 🙂 Incredibil, dacă în locul măgăriței punem oricare alt animal…!

Încercând să-L cunosc pe Dumnezeu, vreau cu mintea eliberată de idei preconcepute (dacă se poate într-adevăr așa ceva) să văd ce părere are EL despre creație. Și Lui îi pasă. Poți ignora aspectul ăsta, sau nu. Dar Lui îi pasă… Nu noi am creat câinii, și nu noi am creat ce este în jurul nostru. Dacă le-am fi făcut noi, ne-ar fi păsat… Mereu îmi imaginez cum ar fi să creez o lume… Extraordinar! Dar știu că mi-ar păsa. În grădina Edenului animalele nu erau sălbatice. Odată cu căderea omului în păcat, lucrurile s-au schimbat dramatic, și știu trebuie să fim înțelepți și să ne păzim. Da, trebuie să luăm măsuri de siguranță, dar într-un mod înțelept… cu minime pagube. Cu grijă. Dacă sunt de-ajuns de multe persoane care vor sa adopte câinii, după un anumit termen (un an, etc), de ce să se ordone eutanasierea lor?!

Creația: animalele, păsările, peștii, munții, „cerurile- spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.” Psalmul 19:1-4 🙂

Nu zic- să luăm măsuri.

Dar să o facem cu respect față de Creatorul lor.

🙂

O zi frumoasă!

🙂

High-Quality-Animals-Photography-1

Leopard-Running-Wallpaper-HD

LOXODONTA AFRICANA

animals--the-animal-kingdom-248732_1024_768

21-Most-Beautiful-And-Cute-Animals-Photographs-15

Laura.

Reclame

Read Full Post »

by Claudiu Ivan & Laura David

Week-end studenți organizatori

Poveste de ♥

Pentru realizarea acestei „capodopere” 🙂 am folosit hârtie, creion, foarfecă, pământ, iarbă, lespede de lemn, soare, trepied, aparat foto, și ceva imaginație.

_________________________________________________________

Apare EA.

– play

a văzut-o… 🙂

vrea să prindă din urmă autobuzul… 🙂

🙂

tigaia pe post de raspuns :))))

„happy”

Supărat… urcă munții vieții lui, pentru a înțelege…!

Cred că Dumnezeu are rețeta pentru o relație până la adânci bătrâneți. Ce spune El, ar trebui să conteze…

Rezolvarea a venit…

Fericire nu înseamnă să nu ai probleme. Nu înseamnă să nu ai greutăți.

Fericirea… include binele celuilalt. Fericirea înseamnă să suferi pentru celălalt.

Iubirea? Când o scrii pe litere, fiecare în parte, se scrie cam așa  S-A-C-R-I-F-I-C-I-U. (R. Wrumbrand)

Nu ești tu pe tron, ci e celălalt. Dar, oricât ar încerca oamenii, dacă tronul este ocupat tot de om… e trist.

Omul? Are în el dorința de absolut, de mai mult. Când închizi ochii visezi ALTCEVA. Știi că se poate mai mult. Nu deschide ochii. Rămâi așa. Da… Dumnezeu Însuși zice că „a pus în noi gândul veșniciei”… gândul absolutului. Când „frânghia e împletită în trei, are forță”… când cei doi se unesc cu Dumnezeu, rezistă.

🙂 Cred că vă dați seama că nu știu bine despre ce vorbesc. Nu sunt căsătorită. Dar deschid larg ochii să văd ce fac ceilalți. 🙂 Și cei mai fericiți (nu zic de cei fără probleme- dacă există așa ceva) sunt cei care au ales să trăiască viața cu Dumnezeu.

🙂

Sper că v-a plăcut.

Mie da.

Laura.

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: