„DREPTATEA” – acum și CARTEA

Volumul „Dreptatea – abordare juridică, politică, socială și teologică”, Ed. Universitară, București, 2012 – a apărut!

Incredibil…! 🙂

Îmi amintesc cum întâi gândul conferinței mi se părea ireal și cum apoi au urmat toate cursul lor frumos & inedit: conferința cu emoții peste măsură și cu reușita ei, apoi emisiunea de la București în care am povestit cum a luat naștere și care a fost scopul „Dreptății” :), și în final fimulețul prezentator al regizorului foarte iubit, Cristi Țepeș:

♦

Anul trecut (2014), la conferința organizată de dr. Nelu Burcea la Parlament – o conferință de înaltă ținută, care pe lângă teorie a unit și practicul!, acolo, am intrat în posesia volumului conferinței din 2012!

♥

Și dacă vă întrebați ce găsiți la cuprins, cred că multe dintre articole ar putea reprezenta un real interes pentru voi:

Poate că deja vă întrebați… de preț & dacă mai sunt cărți – cartea costă 25 de lei fără cheltuielile legate de transport (care în afara Brașovului – ar putea ajunge poate mai mult), și da, mai am câteva!

Deja sunt cumpărători foarte dragi mie „la coadă”, dar mai este loc, și articolul acesta punctează bucuria mea cu privire la acest bebeluș memorial – cartea, dar și posibilitatea de a o da mai departe cu demnitatea și siguranța că adună o informații utile, prețioase și de actualitate aparținând în marea majoritate unor personalități însemnate.

Nu pot să nu adaug aici, la fel ca și pe facebook :P, articolul din carte în care am mulțumit și mulțumit continuu cu privire la toți și la toate câte au mers înainte…

Și atunci, ca și acum, ceea ce mă entuziasmează de fapt atât de mult este bucuria de a vedea o valoare absolută, în cazul nostru Dreptatea, privită din mai multe puncte de vedere, fie generale, fie mai practice, valoare care își are rădăcinile în atributele lui Dumnezeu. De fapt, cea mai logică explicație a simțului echității din om, a legii morale (care îl va face să știe – dacă nu să și acționeze – ce e drept) este acela al Legiuitorului legii morale care ne-a dat-o. 🙂

Deși abordarea teologică a dreptății a uimit cel mai mult în facultate, vă asigur că și în carte, ca și la seminariile conferinței, abordarea este practică și fundamentată.

Pe scurt, puteți comanda cartea la mine: emanuela.david@hotmail.es cu 25 de lei! (dacă trimit cartea pe poștă în țară ar fi cam 6 lei – 3 lei plicul cu bule de aer și 3 lei timbrul) 😉

Cât despre înmânarea cărții, dacă până în Londra (Monica 🙂 ), sau în alte locuri interesante nu pot efectiv ajunge, când este în Brașov, vă asigur că îmi face mare plăcere să o alături unui ceai fierbinte în oraș, la povești! 😉

Cu drag,

Laura

Read Full Post »

Summit2- Partea a 2a – Aweday & Daniel

Tariku si sotia lui, Buze, cu cei 2 copii pe care vor sa-i adopte 

Tariku Fufa a continuat încă din facultate să spună colegilor săi musulmani despre viaţa nouă în Isus Hristos. Fiind inteligent, a fost primul în facultate, dar toţi îi spuneau că specialitatea lui principală e Isus, şi secundară în finanţe.

Încet Dumnezeu a adăugat la grupuşorul de rugăciune şi tot mai mulţi alegeau să se încreadă în Hristos. Aşa cum am zis şi în articolul trecut, au crescut de la 6 la aproximativ 7300. E o cifră mare, totuşi.

Şi să vă zic puţin cam cum sunt oamenii acolo. Păi, sunt înarmaţi. Că acolo sunt mulţi terorişti şi rebeli. Şi pe deasupra, rebelii asociază creştinii cu trădătorii de ţară şi de religie. Să crezi în Isus te aduce pe prima listă din „wanted” (like: dead).

Un oraş din Eritrea, la graniţă cu Somalia, este cunoscut ca fiind bază Al-Qaeda, de antrenament şi pregătire pe nume Aweday. Renumele lui era că timp de 1000 de ani nu avusese niciun creştin. Misiunea creştină „Campus Crusade” din Africa trimisese deja 18 misionari acolo, toţi sfârşind la fel: împuşcaţi în cap.

La conferinţa celor 7300 de studenţi, Tariku ia deoparte 70 de lideri dintre ei şi îi întreabă „Cine merge în Aweday?” Studenţii ştiau ce înseamnă. Şi au refuzat. Tariku întreabă a doua oară şi nimeni nu răspunde. A treia oară Tariku spune „Eu merg în Aweday. Cine vine cu mine?” 4 studenţi se ridică în picioare şi spun „Noi mergem. Tu rămâi, că ai o lucrare aici” (Tariku este Directorul Alege Viaţa din Africa de Sud Est, incluzând 24 de ţări musulmane şi teroriste de acolo –purtaţi-l în rugăciuni!!). Cei 4 tineri îşi scriu scrisorile de adio de la familiile lor şi le încredinţează misionarilor (în cazul în care mor la fel, familiile să fie încredinţate de dragostea lor…!). Cei 7300 de studenţi şi încă alte mii au postit şi s-au rugat pentru ziua şi ceasul în care cei 4 urmau să intre în Aweday.

Ajunşi acolo, liderii extremişti îi ridicădirect şi le spun „Ştim de ce aţi venit aici. Şi ştiţi că vă vom omorî”. Doar că, de data aceasta liderului lor îi vine o idee „Dacă mâine dimineaţă aduceţi acest om din sat vindecat de boala de care suferă de peste 40 de ani, vă lăsăm să plecaţi în viaţă”.

A fost prima victorie: plecau din Aweday în viaţă!!

Tariku a spus că în noaptea respectivă mii de draci au ieşit din din acel om adus din Aweday.

Studenţii se întorc în sat cu omul spălat, pieptănat şi efectiv schimbat!! A doua zi liderii când l-au văzut sănătos s-au înfuriat, i-au bătut crunt pe studenţi, iar pe fostul îndrăcit l-au băgat în închisoare că nu mai înceta să strige „Isus e viu! Isus e Fiul lui Dumnezeu!! El m-a vindecat!!”.

Totuşi, cei 4 studenţi nu au avut stare, şi cu alţi 3 studenţi s-au întors în Aweday. I-au băgat iarăşi direct în închisoare. Acolo fostul îndrăcit lăuda pe Dumnezeu timp în care un alt deţinut din altă celulă se plângea de dureri de spate groaznice, striga după ajutor dar nimeni nu-l ajuta. Studenţii i-au zis „Noi te putem ajuta. Dacă crezi în Domnul Isus, vei fi vindecat!” El a zis „Nu, nu – întâi să mă vindece şi apoi îmi dau viaţa Lui!”. Ei s-au rugat, şi a fost vindecat. Şi-a dat viaţa în mâinile Domnului Isus. Şeful închisorii a văzut toată scena şi a crezut în Domnul Isus el şi şi familia lui. Ulterior celor 7 li s-a dat drumul, după ce au fost bătuţi, lăsând în urma lor Biserica subterană din Aweday.

În condiţii crunte, africanii au înţeles că nu misionarii, nu cei care au ajuns la nu ştiu ce nivel, sau vârstă trebuie să spună de Hristos: acolo cine crede în Isus este ucenic, care la rândul lui face ucenici şi împlineşte Marea Trimitere în locul în care Dumnezeu l-a aşezat.

Sună măreţ, dar aşa este şi Dumnezeu – şi El face lucruri măreţe pentru care merită toată gloria în vecii vecilor! Amin! Să ne ajute Domnul să fim credincioşi în lucrurile încredinţate nouă!

🙂 Şi dacă tot am ajuns la momentul la care se vorbeşte despre a da mai departe unuia care la fel face, dă mai departe, atunci mai e o schemă de zis. 🙂

Din cei 6 studenţi cu care a început Tariku, unul din cei 6 studenţi i-a vestit Evanghelia lui Daniel.

3 studenţi în spate, şi 3 în faţă sunt grupuşorul cu care Tariku a început..

Daniel era renumit pentru consumul de alcool si bătăi. În ziua respectivă Daniel a crezut în Domnul Isus şi a zâmbit pentru prima oară în viaţa lui!

Daniel

Daniel a început să spună şi celorlalţi, la fel cum alţii i-au spus şi lui. A început cu cel mai bun prieten al lui, Tesfaye, căruia i-a spus despre Domnul Isus, şi cum doar prin El avem intrare liberă în cer ş.a.m.d. 🙂 Prietenul lui a zis că nu crede că vrea să continue pe partea asta – la care Daniel ” Dar cine eşti tu, mă, să nu crezi în Isus?” 🙂 Yop.. Şi până la urmă şi prietenul lui a devenit creştin. Apoi Daniel a continuat, iar Tariku ştia despre un grup de aproximativ 75 de oameni.

Grupul plin de viaţă în care Daniel era sufletul – plin de a spune Evanghelia!

După 3 ani Tariku se întâlneşte iarăşi cu Daniel şi îl întreabă cum merg lucrurile la Bisericuţă, iar Daniel îi spune că acum sunt aproximativ 3 000 de membri. 🙂

Ce înseamnă să dai mai departe, lăsând pe Dumnezeu să lucreze…!

Dar: facem noi ucenici? Sunt oameni cărora să le încredinţăm ce alţii ne-or încredinţat…?

Unde eşti acum? 

Read Full Post »

SUMMIT 2 Ungaria- Partea 1 „Tariku Fufa”

A trecut deja o săptămână. Am venit „plină” de tot ce e mai bun. Am povestit cât am putut de mult la cât mai mulţi. Domnul Dumnezeu a fost prezent acolo, şi prin învăţături, la timpul de rugăciune, şi personal am auzit glasul Lui. M-am bucurat să am timp separat cu Domnul. Am avut nevoie să stau cu Biblia în faţă şi cu Domnul în gând. Ador prezenţa Lui în inimă.

🙂

A început prin prezenţa a aproximativ 400 de studenţi/ absolvenţi lideri din 19 ţări din Europa de Est şi Rusia – în Ungaria, pe marginea lacului Balaton, în Siofok. A venit şi Rebeca din Spania!! 

Ne-a adus împreună un verset din Biblie care spune „Mergeţi şi faceţi ucenici!” din Matei 28:18.

Timp de 4 zile de dimineaţă până seara am participat la seminarii pe această temă, ascultând de asemenea şi mărturii ale lucrării de ucenicizare de pe alte continente ca… Africa.

De fapt, Tariku Fufa, Directorul CCC Africa de Sud Est, stabilit în Zimbabwe, mi-a atras atenţia şi prin felul lui, m-a atins în inimă. Care e povestea lui?

S-a născut cu probleme de respiraţie puternice, astm, iar mama lui l-a părăsit lăsându-l la marginea drumului când avea un an, divorţând de tatăl lui, ea fiind cea de-a treia soţie a lui. A crescut fără să cunoască dragostea de mamă, acceptarea şi iubirea, având totodată crize puternice de astm.

La vârsta de 13 ani a auzit despre Isus Hristos, şi sacrificiul Său pentru om, dăruindu-i iertarea păcatelor. A crezut, şi şi-a dat viaţa lui Isus, deşi familia lui era musulmană. În ziua respectivă, din cauza crizei de astm nu s-a putut ridica din pat. A venit la el tatăl lui, şi i-a spus să meargă în sufragerie unde toată familia îl aştepta. Le-a spus că nu se poate ridica. Una din mame îl ia de urechi şi îl duce în sufragerie. Acolo tatăl lui îi cere să aleagă între Isus sau familia lui. Tariku nu şi-a retras cuvântul, deşi era conştient de alegerea lui.

Refuzul lui l-a înfuriat groaznic pe tatăl lui, care în mijlocul strigătelor „omoară-l” ale fraţilor lui, a început să-l bată graznic, tăindu-l pe faţă cu foarfecele, şi trântindu-l în stradă plin de sânge, respirând foarte greu. Încă mai are aceste cicatrici pe faţă.

De aici începe viaţa pe drumuri a lui Tariku. Reuşea să mănânce câte ceva, dar foarte greu, şi cu intervale de 3 sau 5 zile uneori. A mai avut 2 prieteni care au murit pe rând. În fiecare zi îşi aştepta sfârşitul vieţii, deoarece chinurile cu respiraţia se intensificau, iar lipsa hranei nu găsea o rezolvare. Totuşi, într-unul din momentele lui în care simţea că moare efectiv, avea deja 19 ani, Tariku spune cum a auzit în inima lui o voce clară, vocea lui Isus care i-a spus „Tariku, fiul meu, tu nu vei muri, ci Eu te voi vindeca de astm, vei merge la universitate şi vei vorbi o limbă pe care nu o cunoşti, ducând astefel Evanghelia până la marginile pământului!” Şi aşa s-a întâmplat. A ajuns la facultate, studiind contabilitate. Vorbeşte engleză. 🙂 Şi miraculos, a scăpat de astm…

Într-o zi s-a întâlnit din greşeală cu tatăl lui. Acesta când l-a văzut nu i-a venit să creadă. Tariku i-a zis „Tată, Isus pentru care m-ai aruncat în stradă m-a vindecat de astm, şi m-a ţinut în viaţă!” Tatăl lui şi-a cerut iertare  (ceea ce nu e un lucru comun în cultura lor) şi l-a invitat pe Tariku acasă. În ziua aceea tatăl lui, cei 12 fraţi şi toată familia extinsă a lui Tariku (app 400 oameni) au crezut în „Isus a lui Tariku”. Unde în zona respectivă era o micuţă bisericuţă de creştini, acum s-au înfiinţat altele noi. Dumnezeu a lucrat cu putere.

În fine. Când am auzit asta, seara l-am chemat deoparte pe Tariku şi l-am întrebat „Ce te-a ţinut în tot cei 6 ani pe stradă Tariku??? Cum ai gândit viaţa… Ce ai crezut despre Dumnezeu?”

I-am povestit cum Dumnezeu mă chemase în domeniul de drept dar toate mergeau anapoda. Groaznic. Am terminat facultatea în 2010 şi de atunci îmi căutam rostul juridic. Normal, vroiam să fiu un jurist pentru gloria lui Dumnezeu. Dar tot ce am reuşit a fost (în afară de o Conferinţă de Drept în 2012), a fost ca tot 2013 să fac practică (fără acte) la o doamnă avocat, fiind plătită cu un salariu cam de 3 ori mai puţin decât valora munca… Baroul l-am picat în 2013, şi mă găseşte 2014 în derivă cu „Quo Vadis, Domine?” în inimă…

Tariku s-a uitat la mine, şi mi-a zis „Laura s-ar putea ca situaţia ta să nu se schimbe niciodată. S-ar putea să nu aibe loc nici o evoluţie dorită şi aşteptată profesional. Ştii ce m-a ţinut cei 6 ani? N-am ştiut că vor fi aşa mulţi. Din cauza problemelor de repiraţie aşteptam să mor din clipă în clipă… dar mereu aveau perspectiva eternităţii. Când respiram mai greu, şi întins pe jos, nu mai puteam face nicio mişcare, mă băteam uşor cu mâna pe piept şi ziceam: „Tariku, stai liniştit! În curând te vei întâlni cu Isus! Vei fi în cer, vei primi un trup nou! Vei lăuda pe Dumnezeu, cu îngerii şi vei cânta acolo…!” Am plâns continuu… Nu-mi venea să cred ce nenorocită eram. Cum ajunsesem să mă las influenţată de lumea asta, de idealurile ei… şi uitasem că am perspectiva eternităţii!

Dar nu s-a oprit aici. Mi-a zis „Laura, Dumnezeu m-a vindecat de astm. Dar din cauza traumelor din copilărie, a bătăilor şi a suferinţelor îndurate, nu pot avea copii. Sunt căsătorit de 8 ani cu soţia mea, şi ştiu că din cauza mea nu putem avea copii. Anul trecut am avut o operaţie în Africa de Sud, dar fără succes. Mai mult, am dureri în tot trupul constante, pentru care iau pastile, din aceleaşi motive. Dumnezeu m-a vindecat pe deoparte de astm, dar alte lucruri încă le mai permite în viaţa mea. Nu ştim de ce… probabil să nu uităm că pe pământ suntem călători… cetăţenia celor care-şi pun încrederea în Dumnezeu e CERUL!”

M-am dus în cameră şi m-am rugat. Aveam de rezolvat continurile cu Dumnezeu. Uitasem multe. Am plâns. M-am pocăit. Şi am decis: „chiar dacă situaţia mea nu se va schimba: ce mai sunt câteva zeci de ani?! Nu contează! O veşnicie voi fi cu Salvatorul meu, Domnul Isus! Îl voi lăuda cu îngerii, într-un trup nou… unul de slavă..!!! Voi cânta aleluia cu îngerii Celui care m-a salvat de iad, de mine…!! Ce contează în final?

L-am urmărit pe Tariku toată conferinţa. Un om extraordinar de blând şi serviabil. Era acolo efectiv pentru ceilalţi oameni. Nu ştiu cum a făcut asta. Tot ce îmi doresc e să fiu ucenica lui. Să fiu ca el. Seamănă teribil de tare cu Domnul Isus descris în Biblie. Şi ca El vreau să fiu.

Tariku si Ana Goga.

Tariku şi-a iertat duşmanii. Şi trăieşte o viaţă cu impact, cu scop. În facultate i-au zis că „his major is Jesus, and his minor is accountability/ finances.” 🙂

Au început 4 studenţi să se roage pentru ca Dumnezeu să salveze oameni, să-i întoarcă la Hristos, şi au sfârşit o mişcare de 7300 în 2009 în Africa de Sus-Est.

Dumnezeu e bun. Summitul 2 pentru mine a avut un impact imens. Şi de data asta sunt hotărâtă să mă ţin de promisiunea de a da mai departe. De a face „ucenici”… De fapt, de a fi credincioasă lui Dumnezeu în a asculta de porunca Lui „Mergeţi, şi faceţi ucenici!”
Amin! Ajută-ne, Doamne Isuse!

♥

Notă: în seara în care am ajuns acasă de la summit am avut un interviu pentru care (fiind la summit) n-am avut vreme să mă pregătesc- dar am avut vreme să mă rog. Am răspuns corect. Am fost admisă. Cu acte. Cu salariu în regulă. Încă nu-mi vine să cred… !! Exact atunci când am cedat din toată inima. Şi când eram pregătită că Dumnezeu chiar s-ar putea să nu-mi schimbe situaţia…!

Cel puţin un lucru e sigur: ştiu Cine m-a adus aici. 🙂 Şi asta face viaţa ATÂT de interesantă cu Dumnezeu!!

Read Full Post »

Conferinta Nationala CDE Brasov

Hey 🙂

Iata-ma din nou in blogosfera. Asa, cica, se zice. :))
 

Ce mai: 1300 de tineri impreuna, 5 vorbitori de top, muzica extraordinara de a doua zi si toti prietenii mei acolo, intr-un cuvant: genial!

Ieri s-a incheiat totul, odata cu plecarea ultimilor musafiri. Azi am avut o zi ft buna la invatat, dar va zic, in pauze, retraiam parti din conferinta.

Ma gandeam daca trebuia sa schimb ceva sau nu. Apoi ma linisteam: am facut tot ce am putut. Atata pot…

Ma gandeam ca nu a fost putin lucru sa fiu „piperul” unei conferinte… (am fost responsabila cu jocuri de stimulare, mentinere a atentiei participantilor la conferinta, de putina portie de „miscare” si destindere: sarea si piperul 😀 )

Tarziu, la final, mi-am dat seama….

ca Domnul m-a onorat.

🙂

Nu e putin lucru sa faci asta.

Si am plans. In definitiv: cine sunt eu? Fara sa trag aer in piept pot enumera atatia altii care puteau face asta!!

In fine.

🙂

Important este ca a iesit bine, si cine a vrut sa asculte ce are Domnul sa ii zica, a avut cu ce pleca. Da, a fost foarte cald, a fost solicitant, dar a meritat! Cum zicea un prieten: viata de crestin e frumoasa mai! E ea grea, dar merita!

Mi-a placut sa fiu parte si din echipa de organizare! Sa stii: devenim periculos de buni! :))) O mana de oameni am dat pe spate 1300 de tineri. Nu pot sa nu subliniez experienta, talentul si atentia lui Florin Stefan. Are, domnule, cu ce!

Si peste toate, am stat cu Adina Roman! Mi-era dor de ea, dupa ce a plecat prin strainataturi, si ca s-a intors, a fost genial! Ea, elegant, mi-a inmanat cadourile pe care trebuia sa le impart in sala!

In seara in care ea a lipsit, doar atunci a putut veni Macrina, alt suflet curat (expresie care ii apartine, dar care i se potriveste perfect) si scump! 🙂 Astept sa termin cu examenele sa am o viata sociala normala (sau la limita supravietuirii) si sa ma pot intalni „corespunzator” cu ea 🙂 . Dar stie ca ma rog pentru ea. Zilnic.

Apoi, normal, am intalnit lume noua, de toate tipurile si felurile, de la fotografi, la studenti, care mai de care mai talentati, mai draguti si mai interesanti!

Totodata am revazut lume, fetze care stiam ca le stiu, dar imi ardea creierul la propriu pana sa imi recapat treptat memoria sa stiu DE UNDE ii stiu!! Groaznic! De exemplu: Radu. E din Bucuresti. Nu stiam de unde sa-l iau!!! 🙂 Apoi mi-am amintit intamplarile traite cu el la summit in Romania, in aprilie, parca… Am fost cu el intr-o echipa, si cu noi si un tip comic pe care trebuia sa il temperez, iar in timp ce faceam asta Radu radea de mine=)))))

Si chin memorial, ca in cazul lui, inca cativa.

Si bineinteles, am cunoscut si un grup de baieti din Suceava, ceva mai pestrit, care in loc sa spuna lucrurilor pe nume, spuneau pe dos. 🙂 Sau asa imi place mie sa cred, in urma auzirii „ce urata esti!”… Bine ca ne-am impacat. Nu stiu, dar nu cred ca trebuie sa „permit” asta :D… si daca esti fata si citesti asta, crede-ma ca decat sa razi la asa afirmatii, mai bine te retragi si cu caldura sugerezi „scuzele”. Daca ai sa fii sau nu apreciata, nu conteaza: dar arati ca te respecti! 🙂
Si ca il respecti si pe el asa de mult incat sa ai raporturi normale.

Tot din grupul acesta facea parte si Claudiu, un tanar de 27 de ani care doar intr-un an a citit Biblia de 4 ori… Uff..!! Si da, are ochi albastri, 🙂 spre disperarea lui Stefan! :))))

Apartenenta lui naste un oximoron? Poate… Sau, pur si simplu: barbat. 🙂

♥

Ma intreb ce urmeaza.

Pe 16 septembrie examen. 😦

Nu-mi dau seama pe unde sunt.

Dar stiu ce a spus Maria Tereza, si subscriu din toata inima:

„God doesn´t call us to be succesful, but to be faithful„.

Da, si zilnic trebuie sa-mi fac norma de invatat. Anul trecut am fost mult mai constiincioasa. 😦 Si azi a fost foarte bine!
Oricum, tot pe Domnul ma bazez. Altfel… n-am nici o sansa. N-am nici o sansa nici daca iau nici daca nu iau examenul. Viata cu El inseamna traire pas cu pas cu pas cu pas cu…. 🙂 Si asa vreau sa ramana.

Daca pe drum te-am intalnit si pe tine, nu iau usor lucrul asta. Si te apreciez.

Si te salut acuma. Merg sa inchei chestiunile pe azi, ca maine o iau de la capat.

O astept pe Dana. Cea mai buna prietena a mea ” of all times”! Un model, un real sprijin, o tipa de numa numa. 🙂

Pana la urmatorul articol, va salut cu drag.  Si va las pe Maini Bune. Daca nu Le cunoasteti, cititi Biblia. Si spuneti-mi (scrieti-mi) si mie ce ati gasit interesant. Ma intereseaza.

Multumesc.

😉

Ploua. Asa cum si la Conferinta a plouat. Bine ca nu ies din casa.

Merg la somn. Va las. 🙂

Noapte buna!

Read Full Post »

O vreme…

„Căci Dumnezeu zice: 

La vremea potrivită te-am ascultat…”

Duhul Lui Dumnezeu convinge de păcat.

Și m-a convins și pe mine.

eu vroiam să-mi spăl păcatele, să le uit, să fie șterse, să fiu curată și să mă pot apropia de Dumnezeu.

Eram în mocirlă, vroiam să ies dar mă adânceam așa rău. am încercat să ies încet, în timp sau repede dar nu făceam decât să cad mai rău.

Păcatul aducea alt păcat… eram legată fedeleș și atunci am cedat…

Am spus o rugăciune care venea din inima rănită, zdrobită, murdară și pierdută.

M-am lăsat în brațele Mântuitorului…

„în ziua mântuirii te-am ajutat”

Nu m-a judecat.

judecata fusese dată.

Și-a întins mâna spre mine. Mâna caldă, curată dar străpunsă.

Cine era El? De ce -I păsa de mine?

M-a scos din mocirlă, mi-a dat o haină nouă, curată și în degetul meu a pus un inel strălucitor de aur.

M-am întors… m-am uitat și am văzut de unde m-a scos.

„iată că acum este ziua vremea potrivită, iată că acum este ziua mântuirii”.

în mocirlă nu eram singură.

dar haina mea este curată acuma.

m-aplec să văd și înțeleg.

cu Mâna Lui El îi atrage și acum.

și ochii Lui plini de iubire

au fost închiși, au fost în iad

în locul meu și pentru mine

în locul tău… pentru oricine.

m-aplec să văd și înțeleg.

mi-a dat să gust și să trăiesc

o nouă viață… e de iubire,

acum am scop și împlinire.

mă-ntorc și văd și înțeleg

că tot ce-am fost și ce voi fi

e HARUL LUI și-L voi iubi.

întind o mână

Mâna LUI

O-ntind s-ajut nu ca să judec

O-ntind și zic „hai! știu eu drumul:

e-ngust și strâmt. povara ta

nu-ncape acolo. Tu vei fi liber.”

a fost o vreme

a fost o zi

acum e timpul,

nu-L irosi.

Romania student summit,

Pănicel 2013.

Read Full Post »

Emisiune despre conferința „Dreptatea”

Anul trecut am scris un articol despre cum am fost chemată la București pentru o emisiune. V-am spus că a venit cu mine și Claudia Simon, studentă organizatoare de la Conferință.

🙂 Aici aveți produsul finit al emisiunii.

Mulțumim d-lui Cristi Țepeș care ne-a preluat de la gară, ne-a făcut instrucție, ne-a făcut cinste mare prin prezența dumnealui, și totodată având grijă de noi, ne-a dus pe platoul de filmări, unde ne-a predat d-lui Nelu Burcea, realizatorul emisiunii, care ne-a făcut să ne relaxăm, să zâmbim, să vorbim, care ne-a făcut niște cadouri de nivel parlamentar, și care ne-a descărcat la gară tefere, vesele și nevătămate.

Emisiunea Dreptatea

Read Full Post »

Conferința internațională MASS-MEDIA Sofia, Bulgaria :D

M-am întors de la summitul internațional MASS-MEDIA, Sofia, Bulgaria. 🙂

Ce să zic? Am văzut oameni pasionați de radio. Îl au în sânge. Vorbesc cu atâta avânt de programe, emisiuni, muzică, ascultători. Frumos..

Dacă m-am molipsit? 🙂 Se poate?! 😀 =)))

Da, m-am molipsit. Mă voi implica în RVE Brașov. Abia aștept. Am o groază de idei, avânt și… chef. 🙂 Voi implica mai multă lume. Mai ales studenții în teatrul radiofonic.

Și când te gândești că vine Crăciunul… 😀 Asta mă inspiră și mai mult. Prind aripi. Voi lua interviuri pe stradă. Asta e clar. Abia aștept.

Mai mult, totuși, decât interviurile etc, aș vrea să creez parteneriate. Aș vrea să fim puntea de legătură între asociații, Biserici, ONG-uri, aș vrea să promovăm evenimente, să fim vocea celor care nu pot vorbi, și vocea Celui care ne-a făcut să vorbim. 🙂 Voi merge tot orașul pentru asta. Deadline 31 decembrie. Nu știu ce va fi după. Bine, în afară de ziua de luni, nici acum nu prea știu încotr-o cu mine…

Aș vrea să inspir oamenii să caute pe Dumnezeu. Să inspir să dea, decât să primească, să iubească, decât să fie iubiți, să facă pace, decât război.

Același gând răsună în minte și celor doi compatrioți de-ai mei cu care am fost la Conferință, Raluca și Vali.

Cu Raluca… ce să zic? Dacă ar fi vorba vreodată să doarmă la mine, s-ar împlini versetul din Biblie că „ați găzduit, fără să știți, pe îngeri”. 🙂 Doar că eu știu. Ea a fost îngerul meu păzitor. Nu zic de Conferință, ci în viață.  Un înger dulce, un zâmbet cald, un sprijin. 

Câteodată, când treci prin momente grele, când una peste alta se adună și nu se mai termină…. Nu ai nevoie decât de cineva care să te încurajeze, să te susțină. Și să o facă din inimă. ♥ Raluca „m-o cetit” toată și nu mi-a dat pace până nu mi-a spus de la inimă la inimă, efectul fiind același ca al unei alifii pe o rană, 😀 Recunoscătoare. Mersi, sis.

Totuși, cum să nu amintesc de o nouă persoană pe care numai Dumnezeu putea să o aducă în viața mea. Oana, are peste 35 de ani, chiar dacă arată de ceva peste 25 de ani, dar bucuria, blândețea și înțelepciunea cu care m-a înconjurat m-a ajutat. Cum? 🙂 Ea a terminat psihologia, dar n-are treabă. Chiar dacă m-am simțit ca la psiholog, dragostea ei m-a făcut să mă deschid, și să abordez problemele generale,adânci, vechi sau noi cu care mă confrunt. Cumplit. Necesar. Binefăcător. 🙂

E greu de crezut cât înseamnă să ai pe cine să te bazezi.

Cum era să nu merg la summit? Aiurea. Am cunoscut multă lume nouă: Vivi, Viki, Oana, Irina, Irina, Florin, David, Andrei, Magda, Ștefan, Ruxanda, Ștefan, Hristea, și încă mai multă lume… Ne-am simțit bine să ne cunoaștem, să povestim etc., chiar dacă uneori nu eram pe aceeași „lungime de undă”, 😀 ne-am înțeles… am auzit multe minuni. Aveam un nod în gât de fiecare dată când a trebuit să cânt, auzind aceste întâmplări.

În ultima seară am construit întrebările pentru un joc. O întrebare/ provocare a fost să cântăm toți radiofonii pe voci o piesă cunoscută. 🙂 Incredibil cât de bine a sunat la prima încercare. Refren și strofă. Extraordinar. Mi-a părut tare rău că nimeni n-a luat inițiativă să continuăm. Despre alte provocări (normale!!) nu mai vorbesc… chiar așa. de ce aș face asta? :)))) A fost fain. (belly dancing :))) )

Apoi, să revin la conținutul Conferinței. Personal, am învățat foarte multe. Mai ales excelența în lucru. Și mai ales când e îmbinată cu voia bună. Îmi plăceau glumele „intra-stație”.

Unii strângeau mai tare unitatea din stația lor, alții mai puțin. 🙂 La Brașov lucrurile stau bine. Vali a făcut chiar furori. Fiind nou, s-a remarcat prin bun-simț, voce frumoasă, și credință sinceră. Și încă câteva, dar nu mai zic :P.

Să trec și la ce am făcut propriu-zis? :))))

Păi, pe mine, înainte de conținut m-a impresionat forma. 🙂 Profesori excepționali, dar oameni de caracter, unii „studenți” (18-20 ani Radio) gata să învețe ceva nou etc.

Am fost la lecția de scris/ compus etc. Am zis că șterg tot blogul ăsta :))) Dar m-am răzgândit. Trebuie să-mi pot măsura evoluția. 🙂 Au urmat seminarii de leadership, meetings, teatru radiofonic, etc. Seminariile m-au ajutat să-mi fac idee măcar ce am de învățat în continuare. Acum mai trebuie să aplic. Vreau să aplic. Să încep să editez, să compun, să vorbesc…

🙂

Cireașa de pe tort a fost seminarul de seară ținut de Tim, profesor la Moody Bible Institute. Nu-l pot trece aici.

E trecut adânc în ♥.

(He told me „u.re kinf od unic. Keep yourself like that” 🙂 wow). anyways.

Echipa RVE Brașov ><>

Închei reportajul aici, dragi cititori ai acestui blog.

Întrebări?

Am și eu. Prea multe.

🙂

Ce urmează?

Asta mă întreb și eu.

Rămâneți pe unde. 🙂

Vă las cu o melodie. Fade de 3 măsuri. :))) Urmează publicitate, și vă așteptăm la matinal. 🙂 Va fi mai vesel, și vă rog, dragi ascultători de vârsta a 3a să nu vă mai supărați pe veselia celor care nu se trezesc (ca mine) – morocănoși.

Read Full Post »