UITÂNDU-MĂ LA TINE PRIN OCHII LUI DUMNEZEU…
🙂 da. la tine.
Dacă te-aş vedea prin ochii lui Dumnezeu, cum m-aş purta cu tine? tu eşti 
creatura Lui…!
El Însuşi şi-a luat timp şi te-a creat pentru că are un plan personal cu tine. Aşa cum are şi cu mine.
doar că Lui îi pasă mult mai mult de tine. Adică, faţă de TINE şi-a arătat o dragoste fără margini, supremă, sacrificială, o dragoste… până la Sânge. Sânge divin. Dacă vrei să îţi imaginezi o dragoste perfectă, tot mai frumoasă şi mai adâncă… gândeşte-te la dragostea lui Isus faţă de tine. Şi gândeşte-te profund. Niciodată nu e prea profund.
Tu chiar eşti valoros, scump, preţuit în ochii Lui.
Cum aş putea îndrăzni să gândesc rău despre tine? să te numesc în vreun fel rău? (şi aici aş putea da exemple multe, pentru că le ştiu personal. le-am spus… :(, dar parcă dor mai rău, şi vezi că nu sunt ok când ţi se spun. un ultim exemplu a fost „fiară”…?! Nu, nu trebuie să fie aşa între oameni…)
Ziceam că vreau să mă uit la tine prin ochii lui Dumnezeu. Şi El chiar vrea asta. Adică, pe pământ Biserica reprezintă Trupul Lui. El este Capul, iar noi corpul, bine închegat, lucrăm împreună, în perfectă unitate, ceea ce vrea Tatăl, pentru a arăta lumii gloria, dragostea Lui.
Cu alte cuvinte, mâna, ochii, picioarele pe pământ pe care Dumnezeu (!!!) le-a ales ca să se folosească de ele, sunt ale mele.
Mă gândeam ce ar fi dacă metafora cu trupul am lua-o în serios. Îţi dai seama că Dumnezeu s-a auto-limitat la… noi? Că… ne cere ajutorul, şi Îl aşteaptă? Adică… El are mulţi copii, tineri, adolescenţi care aşteaptă neajutoraţi ca Dumnezeu, într-un fel sau altul să îi ajute, iar noi, trupul Lui… ne facem că plouă?!
Chiar acum mă simt ruşinată. În seara asta am refuzat să merg în cămin, ca să rămân la învăţat acasă. 😦
Şi copiii pe lângă care trec…
Ştii… dacă aş avea nişte copii în altă ţară, şi tu ai fi acolo trupul meu, păi aş fi disperată la propriu dacă nu mergi să vezi de ei. Aş vrea să „veghezi” constant asupra bunăstării lor materiale, emoţionale şi spirituale!! N-aş putea dormi până nu îmi ştiu copiii la locul lor…
Şi noi zicem că Dumnezeu e Dumnezeu… şi aşa e. Dar El, Dumnezeu, şi-a ales un Trup…
O-oo… da. şi asta mă implică 100%
Mi-a spus că te iubeşte... şi că te vede perfect. Prin Isus Hristos a pregătit un cer extraordinar… dar până la viaţa de apoi, a pregătit VIAŢĂ pe pământ. Viaţa pentru tine, prin Isus. Viaţă la maxim… nu picături de fericire, rare şi dezolante… ci fericire deplină.
Pentru că viaţa debea se naşte acolo unde Isus se naşte.
😦 ajută-mă Doamne să iubesc cu ♥ inima Ta, să privesc cu ◊ ochii Tăi, să întind mâna să ajut cu mâna Ta… să fii Tu în picioarele mele…!!
Şi copilul Tău de la colţul străzii să fie copilul meu, şi adolescenta pierdută şi nefericită să fie fiica mea… şi tu, cititorule, să-mi fii drag, aşa cum şi Lui Îi eşti.
😦 sunt departe. hăt.
😦 şi chiar mă doare asta. Ce-i cu mine?? pozez una, şi trăiesc alta… nu mai vreau să fiu ipocrită, dar nici la calea asta nu renunţ!! NU! Am să pun piciorul în prag. Şi am să încep prin a umbla la minte. Am nevoie acolo de o transformare:
nici un gând rău despre tine. despre prietenul tău, despre vecinul…
nu.
pentru ei a murit HRISTOS, singurul Fiu al lui Dumnezeu!! Dumnezeu care e… DUMNEZEU!
…
ai milă de mine, Dumnezeule… şi adu-ţi aminte şi de mine în Împărăţia Ta!
merit? ohh.. cât de departe sunt de a avea vreun merit…! Nu, ci apelez la darul Tău nemeritat în Domnul Iisus Hristos!
fiica Ta,
care a fost pierdută, dar apoi găsită!
moarte, dar acum vie!
fiica Ta,
care vrea să se schimbe,
să Te lase să-i fii CAP al trupului ei.
să fii DOMN.
Laura.
Laura Emanuela David
My journey to Jesus 