Am dat și luat disertația! :-)…

Ar trebui să o iau cu începutul, și să vorbesc de master.

Am început anul întâi străină de colegi, și pusă pe învățat pentru INM, dar roata s-a întors fix pe dos, și într-un fel, nu-mi pare rău…

M-am oprit din învățat la INM (aici am sincere regrete :D), și mi-am cunoscut colegii (sincere admirații). Foarte faini. Stând cu ei, aveam și eu senzația că sunt mai deșteaptă… Unul dintre ei, Cezar, deja a intrat la INM (vă dați seama???!!!). Mădălin, învață acum pentru august, ca mine,INM, 2 colege sunt deja avocate, 2 colegi consilieri juridici, o colegă se pregătește pentru notariat, o altă colegă are firma ei, și, cum să uit de Sebi, care a terminat vreo 3 facultăți, și acuma și masterul. 🙂

Mi-a făcut plăcere să îi cunosc, mi-a făcut plăcere să stau cu ei înainte și după cursuri, înainte și după examene, și… înainte și după disertație (poveste, nu glumă)…

Azi… N-aveam chef domnle!  Nici de disertație, nici de nimic..!! Capul meu era setat pe pauză de la invățat (pentru că am disertația), dar se pare că reținuse doar „pauză”… pe la ora 10 m-am adunat puțin să mă uit și eu pe lucrare (după ce am terminat să-mi fac părul bucle etc… :D)

Mă trezesc (la 7 jumate, față de 7, că n-am auzit ceasul), și citesc din Biblie unde am rămas, Evrei. Apoi am deschis pe la mijlocul Bibliei, la întâmplare, și am deschis la Proverbe.  Acolo două versete mi-au plăcut tare:

„Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta. Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările”.

http://biblia.resursecrestine.ro/Proverbele/3#verset-5

N-aveam chef de disertație măcar, dar am zis că versetele le aplic în cazul ăsta… Am zis… Doamne, mă rog pentru mine și colega să luăm nota 1o!! (pentru Loredana, colega care m-a adus la cursuri și m-a pus pe treabă :D, și m-a încurajat muult de tot! -MULȚUMESC!). Și cu asta basta.

Pe la 11 primesc un mesaj de la un prieten, fix cu versetul de mai sus. Zic… Doamne, cum se poate asta?? Cât de tare!!

Am știut că va fi bine la final, dar nu știam cum va fi, din moment ce, la licență a fost așa ușor!!…

Lucrarea mea nu era plagiat. Am trecut la note de subsol tot. Am scris 165 de pagini. Am scris mult.

Convenția de la Viena, 1980.

Bun.

Mergem în sală și… spune: „colegul Xulescu, tu nu ești de la masterul LCCJ, și vei răspunde primul!”

Mă miram că suntem toți în sală. Tema lui… ce să vezi, era exact tema mea. Îi pune o întrebare și spune numai bazaconii. Off.. Apoi îl întreabă consternați dacă a terminat la noi. El zice da… Tăcere de mormânt. Îi spune că atât și că să iasă.

a început furtuna…!!

Rămânem noi. Ne spun definiția plagiatului, după care ne scot afară și ne zic să intrăm pe rând.

Ce nu aveam eu chef de disertație, da ce m-am apucat să bag citit, cele 165 de pagini le-am terminat. Titluri și… așa, în mare.

Ce 10??! Colega mea? Adios, ne mulțumeam să fie bine.

Mă bucuram de versetele de dimineață „recunoaște-L în toate căile tale… nu te bizui pe înțelepciunea ta…” De data asta era odihnitor să știu că nu trebuie să mă bazez pe mine: că eu nici nu recitisem lucrarea!!

Până la urmă, știu că nici nu conta, dar mă rugasem pentru zece, și colega mea știa asta.

Noah, într-un final intru.

Vede că am aceeași lucrarea ca și colegul, și-mi cere să-i zic răspunsul corect.

Îl dau, pentru că mă uitasem, de curioasă. Apoi continuă să mă întrebe. A fost un răspuns de vis. Mi-ar fi plăcut să mă înregistrez. Mi-a plăcut cum am răspuns, dacă vă vine să credeți!!! 😀 Păi, am luat-o de la general, de la principiile și aplicabilitatea Convenției, caracterul supletiv etc, după care am dat răspunsul chestiunii în fapt. Mi-a plăcut. Am avut

„nu te bizui pe înțelepciunea ta!”

coerență și  limbaj de specialitate (două chestiuni de care mi-e teamă când discut în particular, că n-am avut unde le exersa) – aici se aplică partea din verset cu „nu te bizui pe înțelepciunea ta”… chiar am simțit pe Dumnezeu!! –

Am ieșit sigură că iau 10. Colega tremura, nu intrase încă. A fost stresant. Iese râzând și fericită că a știut tot. M-am bucurat. Mă bucur din toată inima că Dumnezeu ne-a ajutat.

Colegul de la INM, Mădălin, stresat și el, tot 10. Pe linie. Și dacă vreți să ziceți că e normal… la noi n-a fost așa. Înaintea mea, din 7 numai încă o persoană a mai luat 10, și după mine, încă vreo 5, 6. În total, din 30, nu știu dacă 7-8 au luat 10. S-a luat și 7,66. După ce se afișează pe internet, am să adaug și eu site-ul.

Ohh… Doamne, îți mulțumesc pentru o așa pauză de la învățat!

Ce frumos!

Am terminat masterul. De ce?

Domnul știe. Sunt multe care au mers foarte bine.

Și îmi amintesc cum, cu aceeași colegă, ne-am propus să muncim și să luăm 10 pe linie. Am muncit… și Dumnezeu ne-a ajutat de în sesiune am luat doar 10.

Eu după ce m-am angajat,  n-am mai avut chef sau timp de învățat, și cu Loredana, ne-am propus și ne-am rugat să luăm 5-ul. Dumnezeu ne-a ajutat și am luat 10 pe linie -iară!!!

Ioi. Mă bucur de toți pe care i-am cunoscut.

Mâine altă zi la învățat. E 22:07. Mai am 23 de minute și trebuie să dorm.

Dumnezeu să vă ajute pe fiecare.

Și pe frații mei. 🙂 Din familie, eu am disertație, Rebeca bacalaureatul, Iony capacitatea, Roby și Livia sesiune la medicină.

Colegii mei s-au întrebat azi cum rezistă mama. 🙂 Dacă era să fim noi tari, cedam de mult. Dumnezeu – precum bine vedeți – le face pe toate.

Soli Deo Gloria!

Read Full Post »