Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘examen’

Cugetări

1398218_10200188462194533_665747012_o

… Sunt pur şi simplu frământări grămadă, sunt chinurile unui om pe pământ, şi nu cred că e ceva drăguţ în asta. Vă recomand orice altceva de citit decât să continuaţi mesajul de aici…

Oricum, frică mi-e de Dumnezeu, să nu-l supăr cu gândurile mele… Sunt conştientă de faptul că pentru El e bine aşa. Eu nu simt deloc binele în eşecul meu de la barou 2013. Unde să fie binele aici?? Cu siguranţă că binele veşnic face ca puzzle-ul din discuţie să mă depăşească… Şi să fie normal să nu pricep.

În fiecare an am crescut câte 2 puncte. Şi am început de la 2,3 apoi 4,2 apoi 6,62… Cu învăţat serios şi temeinic. Trebuie să continui în acelaşi stil. Trebuie?…

Când am spus unor persoane dragi că iarăşi am picat, mi-au spus că prin acelaşi drum au trecut mulţi oameni de succes. Eu nu vreau să fiu om de succes. Eu doar vreau să ascult de chemarea lui Dumnezeu. El m-a chemat încoace, şi un roman întreg nu mi-ar ajunge să descriu chemarea Lui… 🙂

Dar e foarte greu.

Şi mă uit la prietena, vecina, colega de liceu… Ele zâmbesc atât de plăcut în situaţiile lor.  Şi-s fericite…

Şi uite aşa încep să mă îndoiesc tare de mine, şi strâmta cărăruie pe care trebuie să-mi fac loc…

Şi uite-aşa greşesc.

Nu acolo trebuie să mă uit. Nici la ele, nici la problemele mele…

Şi-am să vi-l prezint. Mă chinuiesc de mult să Îl descopăr. Şi chiar să-L cunosc bine.

E Domnul Isus.

El chiar e viu!

El mă ştie foarte bine exact cum sunt, ştia şi cum voi fi…

A ales să mă iubească până la capăt. Capătul meu, în comparaţie cu al Lui s-a dovedit a fi foarte scurt…

El a murit pentru mine. Eu fac nazuri din orice.

El îmi dă viaţă veşnică prin credinţă. Eu dau ceva doar la schimb, şi oricum, inechitabil…

El are răbdare cu mine. Eu mi-am pierdut-o din start.

El nu pleacă nicăieri. Eu încerc să mă adun…

🙂 Da… Şi apoi îmi amintesc…

De ce pun aşa mare preţ pe asta?! De când m-a acaparat aşa mult?

Uite că nu mi-e uşor să învăţ o vară întreagă şi apoi să pic… nu mi-e totuna.

Uite că nu mi-e uşor să învăţ cu speranţă că Domnul mă va ajuta, şi apoi perfecţiunea şi standardele Lui, să mă pună la punct… nu mi-e uşor.

Şi uite cum eu mă rog ca Domnul să mă conducă… şi când o face, tot eu comentez.

De fapt, eu vreau să facă ce vreau eu. Dar El nu e lampa lui Aladin. Când Îl rog să mă conducă, o face. Şi asta nu înseamnă că-L pot manipula în vreun fel…

Deşi El spune să ne rugăm cu credinţă. Şi chiar am avut credinţă că Dumnezeu poate să mă treacă examenele… dar El nu e aşa.

Mi-am amintit de Daniel şi prietenii lui, o întâmplare din Biblie…

Citiţi şi voi ” În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului şi l-a împresurat. Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească, nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului şi pe care să-i înveţe scrierea şi limba haldeilor. Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria.”

Cum erau tinerii aceştia care reprezentau spuma poporului evreu? Erau aşi. Nu a trebuit prostită comisia de examen. Ei ştiau. Ei erau evident de buni.

Şi mi-am dat seama că trebuie să las în pace comisia de examen. Eu sunt creştină. Eu sunt pe pământ, dar mă rog tare mult ca în mine să trăiască şi să se vadă Domnul Isus. În stilul ăsta, eu trebuie să fiu conştiincioasă şi să mă pregătesc temeinic. Chiar trebuie să ştiu atât de bine, încât să fie „evident” (şi pentru mine) că trebuie să iau…

Şi toate astea, sunt pe plan secund. Da… Serviciul e pe planul 2. M-am hotărât.

Orice ar fi, relaţia cu Dumnezeu, Împărăţia Sa, şi tot ce rămâne veşnic vreau să aibe primul plan…

Vreau ca oricând viaţa mea s-ar curma… oricând… să am pace că m-am investit unde trebuie.

Anul ăsta, 2013-2014 voi avea timp pentru ceea ce contează, din nou…

Nu zic, de săptămâna asta mă apuc să citesc pentru barou, şi încă cu drag, dar „pe celelalte nu le las nefăcute”.

🙂

Sunt un dezastru. Şi ce dacă… Domnul Isus a zis că nu renunţă la mine. Şi eu Îl cred.

Citesc din Biblie, şi încerc să-mi umplu mintea cu ce e acolo.

Să mi-o transform că foarte uşor ajung să cred vocile tăcute din capul meu… să cred privirile ironice, şi batjocoritoare… şi să mă pierd în depresie. Şi nu-i corect. Că Dumnezeu nu greşeşte.

Şi eu pe El mă bazez.

M-am rugat să gust bunătatea Domnului. Am învăţat Psalmul 34 care începe aşa „voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme! Lauda Lui va fi totdeauna în gura mea!”… Aici luptă.

Şi încă mă mai rog.

Voi continua să învăţ. Încă un an. Mi s-a cam acrit de examene, de asta îmi propun, şi voi învăţa de săptămâna asta, ca în perioada examenelor să pot dormi… şi să nu mai fie un chin pentru mine asta… :D.

Când a plecat sora mea un an cu Eramus în Spania i-am zis să nu se streseze, că 1 an faţă de 90 nu prea se cunoaşte. Oare? Acum nu mai gândesc aşa…

Gândesc prea mult. Şi nu mă pot opri. Şi mă frământ. Şi vreau să ştiu unde greşesc. Şi vreau să înceteze odată perioada asta pentru mine… E ca un coşmar. Un vis de groază… şi-s singura  (parcă) care nu mă mai trezesc. Toţi (parcă) duc o viaţă fericită…

Până să le aud poveştile… normal.

Şi atunci îmi amintesc un citat de-al lui C.S. Lewis. Zicea că omul tânjeşte mereu după mai mult, demonstrând în sine existenţa cerului, a unui loc mai bun.

Pricepi?

🙂 Nici eu.

E greu.

My journey to Jesus is quiet difficult.

Is more like a battle.

A struggle.

A fight.

But I won’t stop.

Cuz it’s not me. 

It’s Him.

1400450_10200188397112906_1151704103_o

Reclame

Read Full Post »

Barou 2013 – rezultate

Am luat 6,62 din 7 cât îmi trebuia minim, şi am ratat contestaţiile.

Asta ca să încep cu finalul, să nu vă ţin în suspans. Eu am trăit un suspans de peste o lună, în total.

S-a încheiat şi cu examenul naţional din 2013, din viaţa mea.

S-a încheiat şi nu v-am mai amărât cu stresul meu de învăţat, de examen, de viitor.. Am zis că vă dau doar rezultatul final, şi că vă spun cum mă gândesc să supravieţuiesc în continuare.

🙂 Care e logica? De ce atâta stres? Încotro?

Nu ştiu să răspund la toate întrebările, şi nici câte răspunsuri am, nu ştiu dacă sunt neapărat corecte. Ştiu doar că în continuare voi continua să învăţ pentru anul viitor.

38 de sutimi. Ştiu că nu pot să nu las ca sutimile astea lipsă să nu-mi ţipe în cap… dar nu vreau să le las să-mi atace identitatea. Indiferent de rezultat, valoarea şi identitatea mea nu vin de acolo. Nu sunt mai bună sau mai rea dacă pic sau iau. Examenul e o categorie distinctă de persoana mea, şi indiferent dacă trec sau nu, eu aceeaşi rămân.

Problema identităţii e una, şi apoi mai trebuie să lupt cu o chestiune. Ce iubesc. Ce las să-mi fure din admiraţia şi respectul meu. Sunt chestiunile veşnice, sau care nu dispar, şi cele trecătoare. Baroul, sau serviciul meu e cu siguranţă ceva trecător… dar necesar. Dumnezeu ştie bine.

Un prieten ieri seară m-a făcut să am o corectă imagine de ansamblu prin următorul exemplu:

Un băieţel mereu lua bătaie de la bunica lui la Monopoly. 🙂 Aşa de mult îşi dorea să câştige şi el, că a exersat cu prieteni de-ai lui, şi a tot progresat până ce într-o zi a reuşit de a câştigat un joc cu bunica lui. Pentru că se apropia de finalul meciului, toate piesele urmau să fie puse înapoi în cutie: toate casele strânse, banii, proprietăţile… toate urmau să fie puse în cutie, şi el îşi dorea să nu se mai sfârşească odată…

Aşa e şi cu acest pământ: toate vor fi strânse odată, şi atunci ce rămâne? Răspunsul la întrebarea asta e esenţial. El ar trebui să ne determine acţiunile în viaţă. E o luptă continuă. Dacă pământul cu tot ce e pe el va arde, şi dacă în pământ intri cum ai ieşit… fără nimic –  în ce ar trebui să ne investim „trup, suflet şi duh”? Ce contează?

Mass-media şi toate firmele etc luptă pentru admiraţia noastră până li se face rău… reclame şi pe stradă, şi în pieţe, şi-n e-mail, şi tot aşa… reclame care să ne stârnească curiozitatea, iar apoi, încet-încet dependenţa. Nu?

Toate vor fi în final strânse şi puse în cutie. Trebuie să le apreciem la justa lor valoare. Şi aşa vreau să fac.

Urmează să mă implic în octombrie & noiembrie în câteva proiecte destul de interesante, dar vă voi anunţa..

Luna de după 27 septembrie, data ultimului examen susţinut, a fost de odihnă şi de linişte. Am căutat pe Dumnezeu în inima mea, şi am căutat să-I simt bătăile inimii. M-am întors de unde am plecat.

Mă bucur că lângă El e pace. Şi nu e pacea prosperităţii, ci e pacea din mijlocul furtunii… „care întrece orice pricepere”…

Anul trecut am suferit mai mult, că nu mă aşteptam să pic. Anul ăsta am fost realistă, şi mereu m-am pregătit pentru oricare rezultat ar fi. Am învăţat mult, chiar foarte mult, dar, aşa s-a întâmplat…

Viaţa continuă şi pur şi simplu văd cum oamenii trec mai departe şi uită. Fiecare centrat pe sine, abia îşi aminteşte unele dezastre, catastrofe… Mă refer la cele reale, cele grave chiar.

Timpul e o maşinărie dură care calcă şi striveşte în final totul.

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” spune Domnul Isus.

🙂

Aleg să cred Biblia, adică aleg să cred pe Dumnezeu pe Cuvânt.

peace christian wallpapers

Read Full Post »

Barou 2013 – examen

🙂 E interesant.

În 2012 am un articol „INM 2012” (un examen national tare greu), 2013 ma prinde cu „Barou 2013″… mă întreb ce urmează lângă 2014,  „______2014”.

Bougie_2_by_Othal

Da, anul ăsta pentru că în ianuarie m-am angajat la av. Sorina Neagu, și pentru că mi-a plăcut foarte mult ce/cum am muncit cu ea, am decis să continui pe filiera asta. De fapt de la angajare a rămas perplexă că eu dau interviu la un avocat, dar visez INM (adica magistratura). Mi-a dat timp de gândire o lună până la care să îi zic dacă continui cu ea.

Și m-am gândit, m-am rugat.

În definitiv, ce căutam eu acolo?

Nu eu vreau să îmi conduc viața, și nu eu vreau să decid, deși Domnul îmi mai lasă opțiunea asta, și mă lasă să fiu responsabilă de alegerile mele. Nu mă vrea roboțica Lui ci fiica Lui. Ascultătoare.

Dar, după ce am ales baroul, eram încă terminată psihic. Aveam adânci reminiscențe de anul trecut. De fapt, eram atât de jos că nu mai vroiam să dau vreun examen, ori să profesez cumva. Vroiam doar să mă angajez. Dacă se putea consilier juridic, era ok. Era chiar prea mult.

M-a luat av. Sorina și m-a crescut în ale „dreptății”. Atâta a putut să mă laude femeia asta, și să mă încurajeze, de nu-mi venea să cred.

După 3 luni la ea, februarie, martie și aprilie, pe 1 mai ne-am despărțit. Ea s-a angajat la o firmă foarte tare de avocatură, iar eu… m-am întors la învățat pentru barou.

Oricât am încercat să fug de asta, Domnul nu m-a slăbit nici un pic. Examenul era planificat pentru 16 septembrie.

Am lăsat-o moale de Paște, că era vacanță.

Eram în derivă. Cu un an în urmă din aprilie învățam ca o mașinărie 8 ore pe zi în disperare. Anul ăsta am fost pasivă… Soft chiar.

Vroiam să trag de mine mai mult, dar nu mai aveam de cine. Nu mă învinovățeam, nu mă compătimeam… pur și simplu, nu știu.

Anul trecut îmi dădeam note la fiecare 2 ore de învățat, de la 1-5. Anul ăsta nu prea aveam ce să notez. Tot începeam săptămâna (luni-sâmbătă) și o stricam cu câte o zi, două în care făceam altceva, și luam zero. 😀

Abia am ținut 3 săptămâni evidența. Anul trecut mi-am luat recompense pe săptămânile bune, anul ăsta, înainte să încep săptămâna am primit recompensele… excursii și alte cele.

Pff… Așa e viața cu Dumnezeu. Când poți tu, faci, când nu mai poți, face El. 🙂 Pentru că nu-și lasă copiii de izbeliște. Sunt ai Lui. Remember? Am zis fiică. Și are grijă de ea.

Să mă întorc. Da, m-a prins 2 iunie învățând. Nesigură de tot și toate. Știam că sunt la limită, ca ma apropii de trecere, dar că nu mai am vlagă…

Pe 3 iunie (a treia zi de vară) mi-a ieșit în evidență versetul ăsta din Biblie „ Cine strânge vara este un om chibzuit” din Proverbe 10:5. Atunci am decis că trebuie să-mi dedic toată vara învățatului, orice ar fi. Așa am făcut. Nu mi-am dat voie la nici o pauză sau vacanță. Că știam că oricum or să vină ele…

Și am învățat. N-am o problemă cu asta. Îmi place să învăț, și mai ales ce învăț. Mă pasionează dreptul. Am o problemă cu examenele, în schimb. E ca săritul de pe trambulină pentru mine.

La piscină tot îmi făceam curaj să sar de la 3 m în apă până când m-am lăsat. După vreo 8-9 sărituri mi-am dat seama că pur și simplu nu-mi place. Muream de frică pe trambulină, și la impactul cu apa, mă dureau toate alea. Nimic absolut plăcut pentru mine. Și am decis că nu-mi place. Și n-am mai sărit.

La fel și cu examenul ăsta, sau altele. E faină materia, dar cel puțin tura asta de examene a fost grotească.

După grila din 16 septembrie, au urmat eseurile la civil și procedură civilă pe 25 – 4 ore de examene, în total 18 pagini scrise, oepa pe 26 + 2 ore de examen,  și penal și procedură + 4 ore de examen, pe 27 septembrie. N-am mai dormit noaptea decât câte puțin (2-3 ore) și învățam zi lumină. Citeam și citeam în prostie. Și vroiam în disperare să nu uit nimic.

La prima tură de eseuri eram cea mai sigură pe mine. Vroiam note mari, ca apoi nu mai eram sigură pe mine. Când am ajuns acasă am văzut baremul, și cred că cel puțin 8 pagini le-am scris degeaba. Am fost terminată, am ştiut că dacă zilele următoare nu se întâmplă o minune, eu pic. M-am evaluat undeva la 8,5 la o materie și 5,8 la alta. Am căzut de la etaj. 🙂 M-a sunat și bunica de la țară să mă încurajeze..
În fine, am trecut și de asta, și a doua zi a fost mai bine… Adică am știut tot. M-am aproximat la  9. Asta m-a ajutat că ultima zi, la penal și procedură penală îmi era cel mai groază. Am dormit după examen de la 1-5 și apoi până a doua zi de dimineață nici nu am mai dormit. Am vrut o oră, dar nu mi-a venit somnul… Așa că m-am ridicat înapoi la învățat.

🙂

Viață de câine.

După examenul de vineri, care a fost cumplit, am dormit de la 4 după-amiaza până a doua zi la 11. 🙂

Și cam aici am ajuns.

Asta a fost examenul de barou din 2013.

M-am autoevaluat undeva între 6,60- 7.30 în funcţie de barem.

Aşteptarea este un alt articolaş… M-am dus 3 săptămâni în Spania la mare, în Malaga.

lonely,tree,fog,forest,landscape,photography-12f6dc59348027fffaa109c6b562182e_h

Read Full Post »

Barou 2013- începuturi

Cum am ajuns aici?

1397304_10200188381432514_1347106803_o

În afară că dreptul așa mă pasionează… de mă face să trec chiar prin ciurul de foc al examenelor… Pentru un răspuns complet…

ar trebui să mă întorc poate chiar înainte de a mă naște… 🙂

Și pentru noi toți e la fel. Avem un drum al nostru… Și începe înainte de a veni pe lume când cu grijă, atenție și interes Dumnezeu mai pune la un loc un ghemotoc de viață. Și nu-l lasă până nu ia forma pe care El o visează. Îi dă „talanții” cu care să se descurce în lume. În mine a pus dragul de drept. NU și de examene. 🙂 Ciudată alegere…

Și cu toate astea, deși Dumnezeu a înzestrat omul cu ceea ce are nevoie, sunt mulți oameni care se irosesc, și fac cu viața lor ce vor, dar ce trebuie, nu…

Acum multă vreme m-am decis să nu mai fac cu viața mea ce vreau eu. A fost o decizie la care m-am gândit mult, dar pe care în final am luat-o. Am decis ca de viața mea să dispună Dumnezeu după bunul Lui plac. N-am știut ce urmează, dar și dacă știam… Îl alegeam tot pe El. N-are cum altfel, El sigur știe mai bine. Știind că voia Lui sfântă e în Biblie, am început s-o citesc personal, căutând ce are Dumnezeu să-mi spună, căutând ce vrea El, sau voia Lui în viața mea. M-am și rugat. De multe ori cu disperare, ca să știu ce vrea Domnul să fac… ca să nu cumva să greșesc față de El.

Și El m-a cârmuit…. 🙂 Pff… El e un cârmaci… dibace.

Când am terminat cls. a XII-a am ales să merg la Muzică. Doar că în perioada examenelor urma un turneu de 3 săpt. în Franța pe care n-am vrut să-l ratez, așa că am lăsat procură mamei să mă înscrie la LITERE, iar doar în subsidiar, în caz excepțional, la drept.

Cum după concertele cu corul ajungeam la 12 la hotel, 1a.m. ora României, mama dormea și nu auzea telefonul, așa că nu a reușit să-mi spună că la Litere eram pe lista de așteptare, și la Drept, admisă. Cum la drept aveam și un frate rătăcit pe acolo, mama a ales dreptul.

De multe ori am ales punctul ăsta ca fiind unul de referință. Unul care mă deresponsabiliza. Mereu am zis: „eu nu am vrut drept – Altcineva, a știut mai bine.” Mereu am gândit că providențial, Dumnezeu mi-a ales drumul… De la prima oră de curs până la ultima mi-a plăcut totul. Mai ales că principiile, regulile de bază ale dreptului, ghici unde mai sunt… în Biblie! E plină Biblia de drept… vă zic eu!! :))

Da, și ăsta e începutul…

Continuarea trece prin văi cam adânci… adică, am trecut prin INM 2010, pauză, INM 2012 și acum Barou 2013. Mă întreb ce urmează în 2014. Mi-e groază, să știi.

Înainte să trec mai departe, vreau să vorbesc despre INM 2010 și pauză.

În 2010 am terminat facultatea, și la examenul național de magistratură (INM) am luat 2.3 puncte. Groaznic. Pur și simplu nici nu auzisem despre multe chestiuni din grila de 100 de întrebări.
Urma ca pe perioada masterului să mă pregătesc pentru INM 2011, dar fix a doua zi de examenul programat pentru anul 2011 a avut nunta fratele meu mai mare, și am decis că nu pot să merg. A fost o scuză. Mi-era groază de examen. Știam că nu ma pot ridica la 7 cât e minimul… Mi-era groază de eșec.

Așa că am ajuns la o criză, literalmente în 2011 prin noiembrie când întrebam în disperare pe Dumnezeu ce să fac. Știam că nivelul mi-e slab… (și pot da vina pe facultate că nu a tras mai mult de mine și că, din cauza/ sau datorită acestui lucru am fost implicată în foarte multe proiecte, etc…) Am ajus în 2011 să mă gândesc la mine ca la un eșec fără speranță: n-am învățat, nivelul ft slab al facultății, fără serviciu… Șoapta Duhului în schimb urla în mine să învăț.

M-am rugat cum v-am zis… și pe 5 noiembrie 2011 am primit pace. Drumul meu urma să treacă prin calvarul învățatului și al examenelor de drept. E alegerea Lui. Rezultatul în schimb, al tuturor sforțărilor mele, Și l-a păstrat. Nu mi l-a mai dat. Mi-a spus în schimb să am răbdare…

A urmat INM 2012  și apoi Lucru când v-am zis cum m-am angajat. În schimb, d-na avocat mi-a cerut să mă decid pentru avocatură, în sensul că dacă investește în mine, să nu-mi iau zborul chiar la primul examen INM, în magistratură.

Pff… m-am rugat și am decis după mai multe întâmplări să merg pe avocatură. Nu am mai făcut un articol lacrimogen prin mai 2013 când am fost concediată…. 😀 Iarăși. Fără serviciu, fără șanse la INM, fără….

Însă cu Dumnezeu nu-i de joacă. Dacă El mi-a zis să învăț, toate cele 3 luni la avocată (feb, mar. apr) nu am învățat o iotă. Așa că din mai m-am apucat de învățat pentru Barou 2013… dar fără avântul de anul trecut.

M-a prins iunie în derivă și un verset din Proverbe m-a încurajat „cine strânge vara e un om chibzuit” (Proverbe 10:5, Biblia).

Așa că am zis, o vară am, și toată vara am să strâng materie câtă pot. Fără concedii, fără briz-brizuri. Poate totuși toamna „oi strânge roadă”.

Puteam să mă tot miorlăi că n-am serviciu, că n-am nu știu ce. Dumnezeu un plan are, și El nu se joacă de-a viața. El chiar mă conduce. În relația cu El, dintre noi doi, vă zic că El a rămas mereu constant în decizii… De mine- mă abțin…

Aș fi renunțat de un milion de ori. Adică am și renunțat, dar n-am mai avut încotro… și a trebuit să mă întorc.

De fapt… Nu fug de drept.

Fug de eșec. Fug de cuvântul „respins” din dreptul numelui meu. Fug de nivelul mediocru al nivelului de învățătură reflectat în nota de examen. Fug de emoțiile de examen, și de abisul de după.

Dar e parte din drum. Trebuie să fie și o talpă la papuc, o cârpă în mașină sau un prag al uşii spre grădină. Sunt chestiuni din peisaj. Sunt necesare.

Dar ce-a urmat la Barou 2013 a fost de nedescris – GROTESC! Chinul din anii precedenți nu poate fi alăturat. Mi-a fost extrem de greu dpdv al orelor, felului examenelor etc.

Dar nici apropierea de Dumnezeu din așa momente, și de asemenea, apropierea de prietenii dragi mie nu are comparaţie.

🙂

Uite ce m-a ajutat. Psalmul 34.

E un psalm scris de David după ce scapă într-un stil ciudat, chiar ruşinos (face pe nebunul) de un împărat inamic poporului din care făcea el parte.

David a ales să laude pe Dumnezeu şi în perioade grele şi ciudate din viaţa lui. Avea promisiunea că va fi rege, şi el acuma fugea din ţară, de un rege renegat, şi ajunge la alt rege care se opreşte să.l omoare doar din cauză că David nu mai părea în toate minţile. Ce să pricepi din asta?

Ce să pricep din situaţia mea?

Credinţă înseamnă să fi pe deplin încredinţat de lucrurile pe care nu le vezi. 🙂

Pff.. şi crede-mă că nu le văd. Dar cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!…

894786_10200188465354612_669603735_o

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: