Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Personal’ Category

🙂 Nu-mi dau seama că cresc decât în momentul în care vorbesc cu cei mai mici ca mine… În rest, în mine, sunt un copil sadea, pierdut câteodată, entuziasmat peste măsură chiar, înverşunat, ba rănit, sau dezorientat…

Mă bucur mult de fiecare an adunat. Cu cât cresc, cu atât mai multe lucruri învăţ, mai multe lucruri/ oameni cunosc…

Anul ăsta e de departe cel mai greu an din viaţa mea. Am şi „păţit” lucruri tare frumoase, dar în ansamblu a fost muncă tare grea, au fost oameni dragi care au plecat, au fost teste la care am eşuat, şi tot aşa.

Dar ştiu că războiul nu e pierdut. Şi nu va fi atâta vreme cât la cârma vieţii mele stă lejer… Dumnezeu. Şi toată lupta mea, de fapt, este să ştiu că El rămâne „capitaine”. Unele fronturi sunt pierdute… Dar asta face parte din strategie, oricum. 🙂

Dacă ziceţi că mă îmbăt cu apă rece, nu-i bai. Timpul va arăta Cine e Cel care rămâne mereu credincios promisiunilor Sale.

Între timp sunt la terapie intensivă. Am ceva chestiuni de rezolvat, dar apoi mă întorc eu. Vorbesc ipotetic, că altfel, sunt sănătoasă tun. 🙂 Şi-I mulţumesc mult lui Dumnezeu pentru asta.

Iarăşi mă simt ciudat când scriu în blog despre mine. De parcă interesează pe cineva. 😀 Dar nu-i bai nici asta… Poate ajută pe cineva. Poate că dacă recunoşti imperfecţiunile, şi durerea şi na, lucruri care nu-s mereu roz, atunci sunt oameni care se identifică. Caut la rândul meu oameni cu care să fac „click”-ul ăla necesar. 🙂

Vă las. Mă întorc la muncă.

Fiţi binecuvântaţi!

ee9995114db17f7e97b2e8e848150754

Reclame

Read Full Post »

Femeile creştine şi cariera…

Beautiful-Women-Wallpaper-640x400

Poate ca cele două n-au ce căuta împreună. Sau poate că da… Cine poate fi sigur?

Poate ai constatat şi tu de ceva vreme că dacă despre România e vorba… atunci lucrurile nu sunt „ideale”. 

Dar să ştii că nu vreau să demonstrez beneficiile carierei pentru femei. Aceste lucruri, eu numai… le constat.

Dacă ar fi să mă gândesc la transformările substanţiale din societate în ultima perioadă, aş începe de la bunicii mei…

Bunicilor li s-au luat pământurile şi părinţii mei au ajuns muncitori în fabrică. Nu-i mare lucru… Acolo s-au cunoscut, iubit şi acolo au început interesanta lor viaţă… Banii le-or ajuns, şi cu una cu alta ne-am făcut mari. Dar din punct de vedere profesional, toată creşterea mea şi a fraţilor mei a fost fundamentată pe sloganul:

„Bani n-am să vă dau, nici casă… Pot să vă asigur educaţia. Cu educaţie, vei avea un venit rezonabil ca să te întreţii, şi dacă vrei, să-ţi iei şi casă.”

Recunoaşteţi? Şi eu. 🙂

Şi să nu credeţi că am ceva de comentat. Au avut dreptate. Şi le mulţumesc foarte mult pentru că atunci când am ajuns la vârsta la care aş fi putut aduce bani acasă, au protestat vehement, şi m-au ţinut la facultate, apoi master.

Am studiat cu pasiune, şi şi acum mă simt la fel… Pentru că aşa suntem noi femeile… ori avem pasiune, şi facem ce facem de plăcere… ori ne ofilim, şi oboseala ne transformă în ce-i mai trist. Băieţii sunt mai raţionali. Acolo se aplică altă grilă. Lucrurile se simplifică destul de mult.

Nici la noi. 🙂

Oricum, e normal să studiezi ce-ţi place, ca apoi să şi profesezi în domeniu. Doar să faci asta, înseamnă să faci carieră. 🙂 Dar să ajungi acolo… lupta e cumplită pentru unii.

De ce nu m-a anunţat nimeni…? În România salariul începătorului este insuficient… asta ca să mă exprim frumos.

480dd270282b3434589d0434d0b64606

Părinţii şi-au făcut deja cu vârf şi îndesat datoria. Urmează fluxul să meargă în sens invers, dar nu vrea…

Oricum, nu „toatele” sunt în situaţia mea. Unele au job. Pur şi simplu.

Altele se căsătoresc devreme, şi tot focusul lor este familia, copiii… şi e normal. Îşi aleg şi studiile de aşa natură, ca să se termine repede, şi ca să nu le încurce în căsnicie vreun pic. Fiecare ştie ce-i mai bun pentru el.

0d475ff4d83947a0dec7c9a8709bf963Altele… nu. :))

Nu zic că nu vreau să mă mărit. Normal că vreau. Dar… nu vreau să forţez absolut deloc nota. Vreau să am răbdare atât cât trebuie să am răbdare. 🙂 Adică, am răbdare :))).

Şi între timp învăţ. Şi vreau să fac un pas înainte. Fiecare pas costă. Fiecare „autodepăşire” a limitelor costă scump… Eu de nevoie am studiat, şi de mai mare nevoie am perseverat. După fiecare eşec… a trebuit să mă întorc pe baricade.

M-aş fi oprit de fiecare dată… daca n-ar fi fost Altcineva să mă împingă şi să-mi dea putere.

bc5ed04f7e745034bd72e84f80e54176Ultima oară am trăit ceva frumos. În timp ce-mi căutam de lucru am fost recomandată unei doamne avocat. Ce căuta? Absolventă fără experienţă. 

Aşa e Dumnezeu.

🙂 M-a lăsat să mă zbat şi apoi a întins Mâna şi spre mine… D-na avocat e genială, şi ne înţelegem foarte bine, timp în care îmi dezvăluie frumoasa meserie de avocat. 

7209990372eb86c9140dd04975269d5eÎncercăm să păstrăm o balanţă între prietenie şi raporturile de şef – executant :))). Uneori e chiar comic.

În viaţă… fiecare avem drumul nostru… Ce e pregătit pentru mine, nu e pentru tine… şi invers.

Dumnezeu ştie cel mai bine motivaţiile care stau la baza zbaterilor noastre. În cazul meu ştie că-mi doresc mult să practic dreptul, să rămân integră, să câştig atâţi bani cât să fie acoperite nevoile normale umane (!). Mai mult decât atât: ştiu că El mi-a pregătit aşa un drum…

Şi chiar dacă ar fi să mă înşel, nu-i bai. N-am odihnit neuronii zic eu, şi asta face parte din viaţă. Nu-mi iert lenea, pentru că mult mai mult mi-e groază de regret. Prefer să ştiu că am făcut mai mult… decât să ştiu că aş fi putut face…

lawbackgroundwriting

Şi nu e rău să înveţi. La fel cum nu e rău să continui să te dezvolţi pe unde poţi, cât poţi.

În final… şi la urma urmelor, de ce carieră? Şi cum se leagă asta cu felul femeii de a fi, statutul ei?

Pe scurt ar fi cam aşa: de foame. :)))) Pe larg, aş spune că investim în noi, investim într-un viitor mai bun şi mai uşor în familia din care vom face parte, astfel încât să fim ajutorul potrivitDar până acolo viaţa nu este suspendată. Nu trăim în viitor. Putem fi de ajutor chiar acum şi chiar aiciŞi bine ar fi aşa să facem…

Şi ajutor potrivit (Proverbe 31) înseamnă toată lista de activităţi ca o casă să fie caldă, primitoare, şi împreună cu ea, toţi nevoiaşii din împrejurimile cetăţii…

a18f15975e3c5cd9d13393eabbc7cb08

Înseamnă perdele spălate. Flori udate. Prăjitură glazurată. Cămaşă la dungă. Papuci lustruiţi, supă caldă celui în suferinţă. O vorbă de încurajare. Din inimă.

Indiferent ce status social are (pe facebook) :))) 

…create ca un mănunchi de celule care formează ce e cel mai frumos, plăcut… atrăgător. 🙂

Destinate spre carieră?

Nicidecum! 🙂 Ţelul este mult superior. Cariera, sau mai corect spus, locul de muncă vine natural, şi e necesar. Aşa cum îţi tunzi părul, cum te speli, aşa e cazul să te şi întreţii. 😀

Carieră? Nu… Ci seriozitate, consecvenţă şi perseverenţă în locul în care suntem aşezate. Chiar nu concurăm cu nimeni. Nu demonstrăm nimic… ci trăim în România zilelor noastre… 🙂 

Respect. Cred că ni-l datorăm reciproc. Şi prejudecăţile despre carieră, ambiţii, faimă… să cadă jos de tot, acolo unde le este locul.

În final, care este scopul tuturor lucrurilor?

Să trăim bine? Să avem familie, job, faimă, putere… Şi dacă le ai, apoi ce? Eşti bine? Eşti… liber? Liber de ce? 

Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne lasă să savurăm din înţelepciunea lui Dumnezeu, unde scrie că „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,  ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.Efeseni 1:4-6

Pe unde ai mai naufragiat? 🙂

Nici la mine valurile nu sunt mai mici… dar cât timp ancora e lăsată adânc în Cuvânt, fie valul cât de mare… Dumnezeu e grandios. E Cel mai MARE… Nimic nu-i poate sta împotrivă… Nu un job, sau un examen eşuat a nu ştiu câta oară.

Cu El lucrurile se simplifică când vine vorba de orice subiect al vieţii.  

El… e simplu.

E DUMNEZEU.

0339212f55c518b2e06d0caaddfd01ad

A journey of a woman on Earth.

Read Full Post »

Am avut concediu la mare de 12 zile consecutive.

Mi-am dorit mult să merg la mare, şi a fost perfect pentru mine.

Rebeca, sora mea mai mica, s-a mutat in Spania anul II de facultate, cu bursa Erasmus. Locuieste in Sud, in Malaga, un oras pe malul marii… 🙂 Si eu la ea am fost.

Cat era la scoala, eu eram la plaja, si in rest impreuna… descopeream orasul, magazine, locuri, oameni, obiceiuri.

M-am bucurat sa vad ca inca mai stiu ceva spaniola. Mi-ar plăcea s-o învăţ mai bine.

Cât am stat acolo am citit „Fascinat de măreţia lui Dumnezeu” de James MacDonald.

🙂 I-am lăsat-o Rebecăi, dar v-o recomand din toată inima.

Gândindu-ne la Dumnezeu, la măreţia Lui… toate se fac atât de mici, minuscule şi nesemnificative (inclusiv noi!!) că o nouă raportare la lume e absolut necesară!!

Din perspectiva LUI, ai pace… Cu El ai câştigat deja totul. În El ai totul pe deplin…

Mi-am încărcat bateriile.

La plajă la mare, Dumnezeu m-a încurajat să continui să trăiesc cu El o viaţă mulţumitoare. Ulterior am aflat că am picat examenul… dar El mă pregătise deja pentru asta. Rebeca zice că am fost terminată de sâmbătă seara până duminică la prânz… 😀 Anul trecut am fost cam o lună într-o perioadă de „veselie” acută. 😀

Sunt poze din vacanţa primită cadou de la Rebeca. 🙂

1398218_10200188462194533_665747012_o 1398318_10200188385152607_1995476967_o 1401249_10200188387592668_952549120_o 1401249_10200188457434414_1367601904_o 1401750_10200188401113006_399657888_o 1410873_10200188464194583_595542373_o 736129_10200188458354437_139129930_o (1) 1015249_10200188392752797_1359512374_o 1397498_10200188389632719_1664003273_o841223_10200188463794573_466128402_o 894779_10200188462994553_1492648238_o 894786_10200188465354612_669603735_o (1) 980331_10200188465034604_1285498706_o 1398604_10200188396912901_2022461512_o 1400450_10200188397112906_1151704103_o (1)

Read Full Post »

Their story is extraordinary. 

They met in Spain. She came as an English professor, and he was an Erasmus student in the 4th year, Medicine Faculty. They met for the first time at the church, in my last Sunday there, before my return home, to Romania.

Their relationship grew slowly but surely, being even stronger to conquer obstacles like the distance between SUA and Romania, Roby’s studies etc. It’s not hard to see God’s hand in it.

The meeting with Hanna’s family was emotional. The wedding was extraordinary. There came over 20 Americans, and a lovely English family, Hanna’s friends and relatives. I enjoyed every drop of miracle in their life. I enjoyed a wonderful wedding especially because of the people that composed it. I can honestly say that the wedding, like in a storytelling, lasted for three days and three nights… because for us, the wedding started in the gathering nights before it. The wedding was the icing on the cake. 🙂 It was the union before God of the two of them… who are now one.

♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ 

Holy Father orchestrated

Such a story 

that grew surely over ocean

proving all

that love is true

and has no bounderies

that can sacrifice and fights

that is joy

is fish and carrot

in a sunny afternoon

if with you is that one person

that God gave you

to fulfill all needs and that

over all

will be the strength

on the path of faith

to meet Jesus face to face ♥.

Laura,

Roby’s twin sister.

Waiting for his love...

Waiting for his love…

999503_10151691872392159_781352130_n

the rehearsed move :)

the rehearsed move 🙂

Hanna's beautiful decoration. We had a cappuccino night to make all these... :)

🙂

Traducere Laura Emanuela David

Adaptare după Octavian Vițelariu

Read Full Post »

Povestea lor e extraordinară.

S-au întâlnit amândoi în Spania. Ea venise să lucreze ca profesoară de limba engleză, el, studia anul IV de medicină acolo cu Erasmus. S-au întâlnit prima oară la biserică, în ultima mea duminică acolo, înainte de întoarcerea mea în România.

Relația lor a crescut încet și sigur, fiind tot mai puternică și învingând obstacole destul de mari ca: distanța dintre SUA și România, studiile lui Roby, etc. Nu-ți trebuie mult să vezi mâna lui Dumnezeu la lucru.

Întâlnirea cu familia Hannei a fost emoționantă. Nunta a fost extraordinară. Au venit peste 20 de americani, prieteni și rude de-ale Hannei. M-am bucurat de fiecare strop de minune din viața lor. M-am bucurat de o nuntă reușită datorită oamenilor care au compus-o. Pot spune că a durat 3 zile și 3 nopți… pentru noi, nunta începuse la serile împreună dinainte. Nunta a fost cireașa de pe tort. A fost unirea înaintea lui Dumnezeu a celor doi care acum… sunt una.   

♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥

Bunul Tată a regizat

o poveste-așa frumoasă

ce crește-ncet

trecând oceanul

demonstrând tăcut în jur

că dragostea învinge totul

că nu cunoaște bariere,

e sacrificiu e și luptă

e bucurie într-o amiază

e morcov :), pește 🙂

e orice mic detaliu

dacă lângă tine este

cel ce-i  de Domnul pregătit

să-ți fie ție jumătate

să-ți fie sprijin și țepuș 🙂

… un braț ce te susține tare

În drumul tău către Isus .

61801_10151548862777986_777524983_n

the rehearsed move :)

the rehearsed move 🙂

Waiting for his love...

Waiting for his love…

999503_10151691872392159_781352130_n

Hanna's beautiful decoration. We had a cappuccino night to make all these... :)

Hanna’s beautiful decoration. We had a cappuccino night to make all these… 🙂

:) my favorites.

🙂 my favorites.

Read Full Post »

Love

La Tigre e la neve – Attilio de Giovanni

Am vazut filmul cu familia. Am ramas uimiti de modul in care vede personajul lumea fara iubita sa :).

Las si varianta in engleza (originalul e in italiana…):

„Dacă ea moare … poți închide tot acest spectacol al lumii … il poti arunca la coș, poți deșuruba stelele, rula cerul și să-l pui într-un un camion, poți opri această lumină a soarelui pe care o iubesc atât de mult. Știi de ce-mi place atât de mult? Pentru că o iubesc pe ea, atunci când soarele straluceste pe ea. Poți lua totul ducandu-l departe, toate aceste covoare, coloane, case, nisip, vânt, broaște, pepeni copți, grindină, șapte seara, mai, iunie, iulie, busuiocul, albinele, marea, dovleceii … „

„If she dies… than you can close this whole show of a world… they can cart it off, unscrew the stars, roll up the sky and put it on a truck, they can turn off this sunlight I love so much. Do you know why I love it so much? Because I love her when the sun shines on her. They can take everything away, these carpets, columns, houses, sand, wind, frogs, ripe watermelons, hail, seven in the evening, May, June, July, basil, bees, the sea, courgettes…”

Efectul-magiei-18

:)) hihi.. de multă vreme am vrut să adaug paragraful ăsta la blogul meu.

E genială împachetarea tuturor lucrurilor frumoase… 🙂 ♥

Read Full Post »

Abia ce m-am intors de la Breaza. Febra musculara ma face sa ma bucur de pozitia relaxata in care tastez, si-mi odihnesc muschii… 😀 Am jucat volei cat de mult s-a putut, am alergat cat a fost nevoie, Speedy Gonzalez abia-mi tinea piept…

Asadar, la Breaza aproximativ 60 de tineri din judetul Brasov, majoritatea din orasul Brasov (de la Biserica unde merg eu) au umplut platoul imens de iarba, cabana si raul cu voiosia, bucuria si neastamparul specific varstei.

976633_529635677095962_1252462538_o

 

Fotografie: Cope, Codlea (http://cooperativ.wordpress.com/)

De la inceput am avut sentimentul puternic de ACASA. Eram atat de familiara cu toata lumea, cu organizatorii, cu bucataresele, incat nu-mi venea sa cred. Din prima zi ne-am adunat pe terenul de volei si-am inceput voleiul. Orice competitie are conflictele ei, si orice conflict cere o rezolvare. 😀 Ca si grup am trecut si pe acolo. Bine ca am iesit cu bine.

Seminariile au fost sustinute de fr. Serb Costel din Fagaras. Mi-au fost clarificate multe incertitudini personale, dar si cu privire la unele persoane, odata cu abordarea temei: CARACTERUL.

🙂 Ce e caracterul? Se poate sa nu ai caracter? Sau mai degraba, ai un caracter care lasa de dorit…?

Mi-a placut sa ascult seminarul dar in prima zi 2 ore neintrerupt a fost cam mult sa fim atenti  de dimineata, asa ca pentru a doua zi am sugerat o pauza intre cele 2 ore, ceea ce s-a si intamplat. Apoi timpul liber a fost colorat de volei, discutii interesante, 🙂 observatii fine, metaforizari maxime (directia barcii), glume, ras… si toate intr-o oaza de natura minunata.

Tanjeam dupa acasa mea. 🙂

A doua zi s-au organizat si jocuri de grup, la care adultii bineinteles ca adauga si taie dupa propriile inclinatii regulile, triseaza, rad si fac caterinca, astfel ca saracii organizatori nu mai stiu ce-i de capul lor, si abia se mai aduna… =)))))

Fiind vorba de 3 zile, a doua zi a adus si ultima noapte unde sar direct la cireasa de pe tort: dupa stingerea oficiala din cabana, bineinteles ca subsemnata n-a putut merge in camera ei, ci dintr-o bineinspirata ” greseala”  a intrat langa, unde ne-am strans aproximativ 10 fete cu care am ras de n-am mai pututLLL, siLL, cuL careLL amL jucatL mimaLLL :))). Dintre fetele care nu ma cunosteau bine, multe au stat consternate cu ochii cat cepele cum eu, Laura, pot fi in stare de cele mai mari trasnai. Mi-a fost mila de Florin si Andrei care mureau de somn si nu puteau merge sa doarma din cauza ca ….? exact. de ce? sa-mi aminteasca careva…. mhmm…

Doar in prima zi, de dimineata, inainte de micul dejun, organizatorii au avut ideea sa ne adunam liber, cate 3,4 si sa citim din Biblie impreuna. A fost super tare. Credeam ca s-au schimbat, dar, da de unde!, a doua si a treia zi ne-am intors la vesnica… slujba de grup. 😀

nu-i nimic. pentru mine o zi a fost cat celelalte. M-au impresionat gandurile pe care le poti strange intr-un manunchi de maxim 40 de minute, despre Dumnezeu si experientele cu El. Recomand reluarea practicilor de acest fel.

Am apreciat foaarte multi participanti in tabara. Pai, pe toti cu care am reusit sa stau de vorba. De la fiecare am apreciat cate o trasatura de caracter, pe care ar fi bine s-o cultiv in mine.

Am cunoscut lume noua, am intarit relatii vechi, am vorbit franceza, am tipat fara glas, fiind ragusita, am reusit dush cu apa rece, fiind racita, fara sa inrautatesc starea de sanatate, m-am trezit inainte cu o ora de trezirea oficiala, indiferent de ora la care m-am pus la somn, tocmai ca sa am un timp singura, personal de citit din Biblie, si de rugaciune– nu ca m-ar obliga cineva sau dorinta de a fi „sus”, ci din cauza ca n-am vrut sa neglijez relatia cu Cel care m-a dus la cabana, care ne-a dat vreme buna, care mi-a asigurat niste momente perfecte pentru starea mea.

M-am bronzat, m-am jucat, am desenat, am facut ordine, am fost si ospatarita… mai ce?

Nu mai stiu. 🙂 Pozele si ochii stralucitori de la urmatoarea intalnire vor vorbi de la sine.

Nu conteaza detaliile, ci dragostea care ne leaga impreuna.

Suntem unici, suntem dornici, suntem tinerii din Bartolomeu, Brasov. 😀 :))) Zici ca fac galerie.

:)))

Am ♥ inima pentru ei.

Si mai e ceva ce mi-a placut mult. Oricat de mult ai lipsi de acasa, daca te intorci, tot ca acasa te simti. Si eu, si Poliana, si inca cativa care sa zicem ca avem activitati in alte parti, nu am fost cu nici o frantura „marginalizati” pe considerente de acest fel. >:D<

Mi se pare ca e unic ce e in Bartolomeu.

Si apreciez.

Graitoare e intoarcerea spre casa pe autocar. 😀 Eram doar zambete, priviri pline de inteles si calde, chitara zdranganita pe versuri din inima 😀 (no more comm), organizatori obositi, dezvaluiri calde, neascultare specifica (la cerinta soferului de a cobori din autocar, subsemnata & co refuza), pace in inima, dorinta de a cladi un caracter tot mai frumos, sentiment de apartenenta chiar si pentru cei de departe (David S.) etc. 😀

Vreau sa-mi aduc aportul cu ce pot la inaintarea lucrarilor, la cunoasterea de Dumnezeu, la apropierea noastra de El. Atat cat pot. Si sper ca in initiativa asta, sa se alature pe rand toti tinerii. 🙂

Si, uniti in Dumnezeu, legati de dragostea pe care ne-a turnat-o (din belsug!!) in inimi, sa deschidem larg usa tuturor doritorilor, tuturor celor care vor sa creasca personal (in privinta caracterului) si spiritual (in relatia cu Dumnezeu).

Va las cu Coloseni 2: 6,7

Astfel, dupa cum ati primit pe Hristos Isus, Domnul, tot asa sa si umblati in El,

fiind inradacinati si ziditi in El, intariti prin credinta dupa invataturile care v-au fost date, si sporind in ea cu multumiri catre Dumnezeu.

Cu drag (dupa ceva vreme),

Laura.

976633_529635683762628_1677460271_o

 

Fotografie: Cope, Codlea (http://cooperativ.wordpress.com/)

 

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: